Obcina Mare: in drum spre Vf. Scoruset

Data publicarii: 20 dec 2016

Noaptea venise cu vint mare si cu zapada. Mai exact cu viscol. Am gasit dimineata masina acoperita cu un strat consisten de nea. Afara insa era destul de placut iar o noua zi pe care avem ocazia sa o petrecem la altitudine se contura. Dar socoteala de acasa cu aia din tirg intotdeauna difera.

Mergem cu masina pe traseul Manastirea Humorului - Solca - Sucevita - Pasul Ciumarna. Drumul era doar partial curatat de zapada, insa atmosfera parea faina. In pas parcam linga celebrul monument cu mina si cu pusca. Lipseste cureaua lata.

Nici nu ies bine afara si fac cunostinta cu o rafala de vint traditional bucovinean. Treaba asta ne pune un pic in garda. O imbracam pe Maria cit putem de bine, o fixam in rucsac si pornim la drum cu speranta ca poteca sa mearga prin locuri mai adapostite.

Gasim si un marcaj banda rosie, o surpriza placuta. Traseul asta face legatura intre Putna si Gura Humorului. Pasul Ciumarna e cam pe la jumatate.

Incepem sa urcam in directia Gura Humorului catre niste stilpi inalti plini de antene GSM. Pare a fi drum insa e mai bine sa mergi pe linga el fiindca vintul a troienit zapada. Si parazapaezile noastre stau bine-mersi acasa, la caldurica, tocmai la Brasov. Asa ca umblatul prin zapada mare trebuie, pe cit se poate, evitat.

Dupa ce trecem de stilpii cei inalti incepem sa coborim usor. Ne aflam la marginea unei poieni intinse care se numeste Poiana Prislop. Poteca nu mai urmeaza creasta asa ca pentru o perioada o sa fim la adapost. Privelistea e faina: sate, constructii sezoniere si Obcina Feredeului in departare. Daca stii incotro sa te uiti o sa recunosti parti din Rarau si Giumalau.

Vintul insa nu se potoleste. Odata cu revenirea in creasta il luam iarasi in piept. Citeodata rafale ridica zapada. Din fericire nu mai este mult si poiana se termina. Aproape de casuta unei stine. Cred ca niciodata nu m-am bucurat mai mult de faptul ca urmeaza sa intru in padure.

Aici drumul nu mai pare greu atmosfera e placuta, calma, linistita. Mergem o perioada pe urme de animal salbatic. Din ceea ce studiasem am vazut ca portiunea asta de padure va fi relativ scurta. Iesirea in urmatoarea poiana, numita a Marului este foarte frumoasa si se face printre niste garduri. Se urca pret de citeva minute iar printre copaci se vede o lumina mare.

Poiana Marului este larga, generoasa ca spatiu insa plina de cladiri de lemn. Aici in lunile calde pare a fi activitate puternica. Peisajul este iarasi generos, cu privelisti largin catre vest.

Poiana Marului. In spate, impadurit, este Vf. Scoruset( sau Sihloaia )

Trecem pe linga un saivan lung asa cum mai vazusem in primavara in Muntii Suhard. Curind aveam sa constatam ca urma sa avem probleme. Partea finala a poienii pare a fi foarte expusa la vint. Acesta bate cu atita putere ca ia zapada pe sus si o troieneste dupa un gard. Ce sa mai zicem, pe drum pare a fi un adevarat depozit de zapada.

Ca sa trecem de bucata asta trebuie sa ne coborim prin padure si sa ocolim zonele cu zapada mare. Din pacate trebuie sa revenim in bucata de creasta biciuita de vint cam cu 100 de metri inainte de a se sfirsi poiana. De acolo se vede un culoar printre brazi iar dupa aceea traseul se desfasoara in intregime prin padure.

Maria insa pare ca se simte inconfortabil. Incercam sa o linistim insa fara succes. Cu regret trebuie sa renuntam la a mai atinge Vf. Scoruset( sau Sihloaia), 1223m, cel mai inalt din Obcina Mare. Din ce am studiat se pare ca de pe virf nu exista belvedere, asa ca incercam sa ne consolam cu asta.

Facem cale intoarsa mergind repede sa scapam de portiunea vintoasa care ne supara fetita. Mai incolo se linisteste si ea dar nu oricum: trebuie sa mergem ca la armata, cu cintec inainte. Maria nu mai este chiar la prima tinerete, cind aveam impresia ca am in spate un fulgusor. Acum a trecut de 11kg, asadar, daca socotesti si greutatea rucsacului si ce mai este prin el, te alegi din start cu o incarcatura de minim 15kg.

Portiunea de padure este asa cum am lasat-o, calma si linisita. In schimb, in Poiana Prislop vintul si-a schimbat directia si de data asta il luam in plin.

Ajungem cu bine in Pasul Ciumarna. Aici atmosfera e diferita. E plin de lume care mai cumpara cite ceva de la niste vinzatori ambulanti.

Excursia se incheie cu o poza la monumentul ce marcheaza de fapt, constructia soselei ce traverseaza Obcina Mare. Cind te apropii poti citi Balada drumului național DN 17A “Sadova-Rădăuţi”(genial titlu !!!).


Pe-acest mândru plai,
blând și dulce rai
cu cărări de soare
cu flori și izvoare
meșteri mici și mari,
drumari și podari
din greu au trudit
și au construit
din pământ și piatră
drumul către Vatră,
drumu-i tot mai lung
până-n Câmpulung.

Și-aici la Hotar
au lăsat în dar
în semn de cinstire
și de prețuire
cea mai mândră floare:
“Palma” muncitoare…”


Locurile mi s-au parut interesante si mai mult ca sigur ca ma voi intoarce pe o vreme mai prietenoasa sa parcurg traseul cu Ramona si Maria. In mod cert, data viitoare Maria va merge pe picioarele ei.

Traseu: Pasul Ciumarna - Poiana Prislop - Poiana Marului
Marcaj: banda rosie
Durata: 3 ore

 

PS: In urma acestei excursii fetita nu a suferit de frig nici nu a racit. Insa dupa o vizita la niste prieteni care aveau un copilas mic s-a ales cu o raceala sau un virus ce ne-a tinut blocati aproape o saptamana. Morala: Dragi parinti, duceti copilasi pe munte si alegeti trasee adecvate pentru asta.

 

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017