Republica Moldova, Episodul 1: Capriana, Cricova, Chisinau

Data publicarii: 11 apr 2017

A venit vreamea sa trecem si noi Prutul. Dupa ce am studiat citeva dintre cele mai interesante locuri de vazut in Republica Moldova, am facut planul de bataie. Prima dupa-amiaza era destinata deplasarii pina undeva aproape de granita. Am ales sa dormim la Motelul Privighetoarea, undeva linga Birlad, loc fain si confortabil, cu mincare buna. Foarte potrivit pentru ceea ce doream noi.

A doua zi am luat-o la drum dis de dimineata si ne-am oprit in Vama Albita. Ni s-au controlat rapid pasapoartele, cartile de identitate si am trecut podul peste Prut. Riul asta e mult mai mic decit imi imaginam eu. Am ajuns si in punctul de vama Leuseni din Republica Moldova. Nu am asteptat chiar foarte mult, lucrurile au decurs in mod normal. Asadar a venit timpul sa ne ocupam de detaliile birocratice.

Am schimbat ceva bani in vama. Studiind bancnotele primite am constatat ca pe toate se gaseste portretul Dreptcredinciosului Voievod Stefan cel Mare si Sfint( aceasta este formularea locala consacrata; in Romania, in cuvintul Dreptcredincios este inlocuit cu Binecredicios ). Am platit si taxa de drum, vinieta costa 21 de lei romanesti pentru o saptamana.

Apoi am plecat la drum oprindu-ne la o benzinarie sa alimentam. Combustibilul este mult mai ieftin in Republica Moldova, in jur de 3,4 - 3,5 lei romanesti. Asadar e rost de facut plinul.

Revenim pe sosea, drumul M1, care leaga Vama Leuseni de Chisinau. Putin mai incolo vedem din goana masinii un monument sovietic adevarat cu secera, ciocan, stea si tanc un picut mai sus.

Drumul national este in stare buna, are o banda pe sens insa ce m-a impresionat cu adevarat este faptul ca pina la Chisinau nu traverseaza absolut nici o localitate. Treaba facuta cu cap. Noi in Romania inca nu am reusit nici macar atita lucru.

Prima oprire o facem la Mastirea Capriana una dintre cele mai reprezentative pentru Republica Moldova. La poarta este amenajata o parcare mare, civilizata si un lac. Inauntru exista mai multe constructii, cele care iti iau ochii sunt evident cele doua biserici.

Biserica veche are ogive ce ma duc cu gindul la stilul gotic. Din pacate nu se poate vizita. Aceasta se numeste Biserica Voievodala Adormirea Maicii Domnului, cunoscuta in Basarabia si ca Biserica Dreptcredinciosului Voievod Stefan cel Mare si Sfint.

Biserica noua este foarte frumoasa la exterior, dar mai ales la interior. In fata ei se desfasoara un mare parastas, niste doamne pun de zor sarmale de post in farfurii de plastic.

Interiorul insa este fascinant. Pictura este realizata intr-un stil cum nu am mai vazut, chipurile zugravite ale sfintilor sunt extrem de expresive. Din pacate nu ne este permis sa facem fotografii inauntru.

Biserica este gazda moastelor sfintului Gavriil Bănulescu - Bodoni care a fost numit mitropolit al Moldovei începind cu 1792. Moastele sale sunt expuse intr-o racla, sfintul este intreg si din cite mi-am dat seama este destul de inalt daca este sa il comparam cu Sfinta Parascheva sau Grigorie Decapolitul, moaste care se gasesc deasemenea integre in Romania, la Iasi si respectiv Manastirea Bistrita din judetul Vilcea.

Mai multe despre Manastirea Capriana gasiti intr-un articol foarte bine documentat aici:

http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-capriana-67831.html

Cum biserica si vinul au facut mereu casa buna, ne-am indreptat apoi catre Combinatul de Vinuri de la Cricova. Ca sa vizitezi beciurile este nevoie sa iti faci rezervare cam cu o saptamana inainte. Pretul de vizitare nu e chiar mic, depinde insa de pachetul pe care il alegi.

Mai multe detalii aici:

http://cricovavin.md

Dupa ce ne inregistram la receptie si platim suntem poftiti de ghida la un vehicul electric ce ne va plimba prin beciurile Cricovei. E bine sa fiti imbracati corespunzator, temperatura in subteran este 12 - 14 grade celsius insa ceea ce da intr-adevar senzatia de frig este curentul.

Masinuta electrica ne poarta prin galerii inalte unde se poate intra lejer cu camionul. In subteran este o retea cu multe strazi adesea strajuite de butoaie mari si de rezervoare imense.

Galeriile au lungimea insumata de 100 de km din care sunt amenajati 60 de km. Adincimea galeriilor variaza de la 35m, la intrare si pina la 100m fata de suprafata.

Beciurile de la Cricova, alaturi de cele de la Milestii Mici( alta vinarie celebra de linga Chisinau ), sunt considerate un adevarat tezaur al Republicii Moldova.

Toate labirinturile reprezintă un adevarat oraş subteran cu străzi, intersectii, birouri, sali. Denumirile pe care le poartă sunt mai puţin obişnuite: Cabernet, Chardonnay, Feteasca, Dionis, Sauvignon. Fiecărei străzi îi corespunde, astfel, numele vinului care se păstrează în nişele adiacente.

Prima oprire o facem la..cinematograf. Ne este prezentat un film numit Cricova - legenda vie a Moldovei care incepe si se termina cu intrebarea: Ce este vinul? Filmul prezinta citeva dintre cele mai frumoase locuri din Republica Moldova si de asemenea se vorbeste despre procesul de productie a vinului si al sampaniei.

Filmul il gasiti si aici si merita sa va rupeti niste minute ca sa il vedeti:
https://www.youtube.com/watch?v=770zrFO34Pc

Mergem apoi in locul destinat productiei de sampanie. Cricova este unica întreprindere din Moldova, care produce vin spumant după metoda Champenioise ce apartine celebrului călugar Dom Pierre Perignon, adica prin fermentare secundara în sticla şi cu o maturare ulterioara cuvée de cel puţin 1 an.

Aici facem mai bine cunostinta cu ghida. Din pacate vorbeste o limba romana destul de stricata, ne ia ceva efort sa intelegem ce spune. Din primele cuvintele ei am retinut ca regreta destramarea Uniunii Sovietice.

Mergem in niste sali unde de o parte si de alta exista o sumedenie de sticle ce stau cu capul in jos sub un unghi de 45 de grade. Acestea sunt marcate cu creta si rotite in fiecare zi. In aceste incaperi exista si masina pentru imbuteliat. Am inteles ca daca am fi vizitat-o in tiimpul saptamanii am fi vazut intreg procesul de rotire a sticlelor, producere si imbuteliere.

Combinatul de Vinuri Cricova este o întreprindere cu un potenţial de productie imens, decorat cu cea mai înaltă distincţie de stat -Ordinul Republicii- şi declarat prin lege Obiect al patrimoniului cultural – naţional al Republicii Moldova. Aici se matureaza in fiecare an aproximativ 10 miloane de litri de vin.

Ne urcam inapoi in trocarici destinatia fiind de data asta locul in care se pastreaza vinurile. In pereti sunt sapate asa-numitele caze in care sunt puse sticlele de vin una peste alta. Bineinteles ca exista elemente care sa ajute la identificarea anului produciei, a soiului folosit si a numarului de sticle depozitate.

Beciurile de la Cricova adăpostesc o bogata colecţie de vinuri, cu exemplare rare care dau Oenotecii o valoare unica. Acesta este tezaurul preţios atât al combinatului cît şi al Republicii Moldova. Cel mai vechi este Vinul Roşu Evreiesc de Paşti produs într-un singur lot în anul 1902.

Exista in subteran vinuri produse nu numai in Basarabia, ci in intreaga lume. Unele tari din fosta Uniune Sovietica isi tin aici colectiile nationale de vin. Mari personalitati din viata politica, artistica, sportiva au caze in care isi pastreaza vinul. Chiar si presedintele nostru de acum, Klaus Iohannis, are o caza cu sticle de vin puse la pastrare in beciurile de la Cricova. Ca prin beciurile de la casele sale probabil nu mai este loc. Glumesc.

Suntem apoi invitati in recent renovatul Complex Subteran, care cuprinde cinci săli de degustare spaţioase şi impunătoare. Fiecare sala de degustare se destinge printr-o tematica anumita si anume :

 

Sala Prezidenţială

 

Sala Europeană

 


Casa Mare

 


Fundul Mării


Sala cu Şemineu

Acestea servesc drept loc de desfăşurare a diverselor degustări de talie naţionala şi internationala, precum şi a întrunirilor la cel mai înalt nivel. Cu alte cuvinte cam fiecare lider politic ce viziteaza Republica Moldova e mai intai luat si bagat la beciul de la Cricova.

Salile sunt impresionante, total diferite ca stil. Dar ceea ce au in comun este bunul gust cu care au fost decorate.

 

 

Cramele de la Cricova sunt cel mai vizitat obiectiv turistic din Moldova, de-a lungul timpului numerosi presedinti, muzicieni, sportivi au intrat in beciuri si au savurat mai multe pahare cu vin. La loc de cinste se gaseste o fotografie cu autograf a lui Yuri Gagarin, primul om in spatiu.

Bineinteles ca nu putea lipsi din subteran si un magazin de unde sa iti poti cumpara vin, sampanie ori alte suveniruri. Pretul este in general ceva mai bun decit la supermarket. Exista de asemenea un magazin si afara, cu aceleasi preturi.

Mai multe despre Drumul Vinului din Basarabia gasiti aici:
http://travelblog.md/pentru-un-weekend-in-moldova-alege-drumul-vinului/

A doua parte a zilei am dedicat-o vizitei in Chisinau. Am stat la Ezio Palace Hotel pe care l-am gasit pe booking.com. Dar pe care NU vi-l recomand.

Chisinaul este un oras mare, cu o populatie de aproape 700 000 de locuitori. Cu toate acestea se circula destul de fluent. Dar si haotic. Semafoarele sunt uneori optionale, am observat de citeva ori cetateni trecind pe rosu fara nici o remuscare.

Centrul orasului este considerat a fi in Piata Marii Adunari Nationale, locul in care se gasesc cele mai importante edificii ale orasului: Statuia Dreptcredinciosului Voievod Stefan cel Mare si Sfint, Casa Guvernului, Arcul de Triumf, Catedrala Mitropolitana Nasterea Domnului, Parcul Stefan cel Mare.

Nu departe, fata in fata se gasesc Presedentia si Parlamentul Republicii Moldova. Asadar daca vreodata ii va mai veni cuiva ideea de a da cu bombardeaua, nu va avea prea mult de lucru.

Mergem mai intai in Arcul de Triumf. Acesta are incorporat un ceas, care, desi merge bine nu anunta ora exacta prin semnal sonor. Monumentul nu e din cale-afara de aratos insa este unul dintre simbolurile orasului. Este plasat chiar linga cea mai aglomerata artera din oras, Bulevardul Stefan cel Mare si Sfint. Asadar nu poti sa ii dai roata ca risti sa te calce masina.

Arcul de Triumf din Chișinău (numit un timp Porțile Sfinte, iar sub regimul sovietic — Arcul Victoriei și Arcul Biruinței) a fost construit în anii 1840–1841, pentru a comemora victoria armatelor rusești asupra turcilor în războiul ruso-turc din 1828–1829. În interiorul arcului se află un clopot gigant cu greutatea de 6,4 tone, care a fost turnat din metalul tunurilor turcești capturate în război.

Arcul are în plan formă de pătrat și dispune de două niveluri. Înălțimea monumentului este de 13 m.

Primele ceasuri pe arcada au apărut în anul 1842. Ele au fost aduse de la Odesa, iar șapte ani mai târziu, un vânt puternic a smuls cadranul, dar mecanismul a funcționat pînă în anul 1881, și a trebuit să fie înlocuit. Noul mecanism a fost achiziționat în Austria si a lucrat fără reparații pînă la începutul războiului, cînd a fost lovit de bombardamentele din anul 1941.

În 1945, pe pereții Arcului au fost instalate plăcuțe cu numele luptătorilor armatei sovietice și a cetățenilor Republicii Moldova, care au luptat pe teritoriul Basarabiei în cel de-al Doilea Război Mondial și au primit distincția de "Erou al Uniunii Sovietice". Plăcuțele au fost indepartate în 1991, după obținerea independenței.

Ne indreptam apoi in parc spre Clopotnita Catedralei Mitriopolitane. Aceasta se prezinta ca un turn care este separat de biserica, asemanator cu cel de la Alba Iulia.

Inițiativa înălțării Catedralei îi aparține mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni, de care va povesteam mai sus (1812–1821), locul amplasării sale fiind indicat în primul plan urbanistic al Chișinăului din 1817.

Ce ne spune wikipedia:

Construcția s-a realizat pe timpul succesorului său, între anii 1832–1836 de către arhiepiscopul Dumitru Sulima. Este construită din piatră și cărămidă, cu trei altare: central – Nașterea Domnului, laterale (inchinate initial ): cel sudic – Sf. Alexandru Nevski, cel nordic – Sf. Nicolai Mirlikysky.

Astăzi cele două altare laterale sunt închinate Dreptcredinciosului Voievod Ștefan cel Mare si Sfint și respectiv Adormirii Maicii Domnului. Catedrala a suferit în timpul celui de al Doilea Război mondial, turla și cupola, interioarele fiind reconstruite cu abateri de la formele inițiale.

Clopotnița a fost construită concomitent cu catedrala, amplasată la 40 m distanță de ea. Are patru niveluri. La primul nivel se afla o capelă. O eroare de proiectare a ramas celebra in istoria acestei catedrale.

 

Pentru cel mai mare clopot, ferestrele camerei clopotelor s-au dovedit a fi prea mici. Pentru a găzdui clopotul mare s-a luat decizia de a fi construită o clopotniță specială, în care a fost comasată funcția de clopotniță cu cea a porții de intrare. Clopotnița-poartă se aseamana cu forma Arcului de triumf, in sensul ca se poate trece prin ea în patru direcții, asadar are patru fațade identice cu patru piloni. Partea superioară este un circulara. Aici se gaseste camera clopotelor, unde atârnă clopotul cel mare si greu.

Seara am petrecut-o la un restaurant unde am incercat diverse preparate mai mult sau mai putin traditionale. Indiferent de ceea ce am comandat, cu totii am fost impresionati de gustul si calitatea mincarii. La intrarea in restaurant trona un afis de tipul Interzis sa. Treaba cu purtatul armelor totusi iti da de gindit.


La final ne-am adunat cu totii la statuia Dreptcredinciosului Voievod Stefan Cel Mare si Sfint din Piata Marii Adunari Nationale, monument realizat în perioada 1925-1928 de sculptorul Alexandru Plămădeală și amplasat în parcul omonim.

Istoria sa este foarte interesanta si comica pe alocuri. Monumentul a fost turnat la București în anul 1927 din bronzul provenit de la 6 tunuri mari capturate de la otomani în timpul Războiului de Independenta din anii 1877-1878. Monumentul fost inaugurat la 29 aprilie 1928, la a 10-a aniversare a unirii Basarabiei cu România, si montat pe un soclu din piatră. Atunci avea, în total, 11 metri înălțime. Din care 6 metri era soclul iar 5 statuia.

După ultimatumul sovietic din 1940 statuia a fost transportată la Vaslui, unde a fost instalată lângă biserica Sfântul Ioan, ctitorită chiar de Binecredinciosul Voievod. În august 1942, statuia a fost reinstalată la Chișinău, în fața Arcului de Triumf. În 1944 statuia a fost demontata din nou, fiind transportată la Craiova.

În anul 1945 sculptorița Claudia Cobizeva, o elevă a sculptorului Alexandru Plămădeală, pe atunci traducătoare la Comisia aliată (adica sovietică) de control, a văzut întâmplător statuia lui Ștefan într-un parc din Craiova și a semnalat aceasta autorităților sovietice. Statuia s-a reîntors astfel la Chișinău, ca bun cultural scos din URSS.

În anul 1971 a fost luată decizia de restaurare și instalare a unui postament nou, care ar corespunde ideii autorului. În anul 1972, conducerea țării și-a propus să scape de monumentul incomod, vrând să scoată statuia din oraș, dar după protestele locuitorilor, a fost lăsat în Grădina Publică, însă a fost mutat cu 18 metri în adâncul parcului și a fost amplasat pe un postament sărac din ciment.

Monumentul lui Ștefan cel Mare a fost restaurat în anul 1990 de către Combinatul de Restaurare al Ministerului Culturii din Moldova. Dupa cum observati in aceasta tara exista cel putin cite un combinat dedicat pentru orice fel de activitate. Apoi stauia a fost reamplasata in locul in care se gaseste si astazi.

Ne-am retras apoi la hotel pentru ca avea sa ne astepte o zi lunga. Dar despre asta va povestesc in episodul viitor.

 

Continuarea povestii aici:

 

http://bogdanbalaban.ro/544.html

 

http://bogdanbalaban.ro/545.html

 

http://bogdanbalaban.ro/547.html

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017