Naieni, un loc aparte in judetul Buzau

Data publicarii: 26 mai 2017

n tara noastra exista tot felul de locuri interesante. Pe unele le stii, sunt intens promovate. De altele afli. Acum ceva vreme am citit un articol despre Naieni pe site-ul drumliber.ro. Si am zis ca n-ar strica sa dam o tura intr-o zi.
 
Acea zi a avut ceva de asteptat mai bine de jumatate de an. Impreuna cu Monica, Florian, Ramona si Maria am plecat spre Naieni. Am folosit drumul Brasov - Ploiesti - Sahateni - Naieni.
 
Ajunsi in centrul localitatii de destinatie ne oprim sa studiem un panou informativ. In zona sunt prezentate o serie de obiective: Cimitirul vechi din sat, Biserica dintr-o Piatra, satul dacic, necropola tracica, Chilia lui Ambrozie, Grote, Tabara de Sculptura, diverse crame.


 

Primul obiectiv este cimitirul vechi parasit pe la 1900. Trebuie mers cu grija cu masina fiindca obiectivul poate fi ratat cu succes intrucit nu mai exista vreun indicator, iar cimitirul se gaseste pe o strada secundara.

 


 
Cimitirul are tot felul de cruci cioplite in piatra. In functie de forma lor acestea ascund diverse mesaje. Cele care au cruce dublă ne spun că acolo sunt doi oameni înmormântați, iar cele cu alte două cruci laterale ne arată că aparțin unei mame cu doi copii.


 
In mijlocul cimitirului se gasesc ruinele vechii biserici. Locul in sine este interesant si are asa o aura de mister, de intilnire cu un trecut indepartat.


 
Urmatorul punct de interes este Biserica dintr-o Piatra. Pina acolo ajungem pe un drum foarte bun care ne urca pina linga biserica, aflata si ea linga o fosta cariera. Citiva copii se joaca pe acolo. Din pacate biserica este inchisa si nu avem ocazia sa ii admiram catapeteasma de piatra despre care citisem. In schimb avem un peisaj foarte frumos. Cu dealuri, munti si cu marea cimpie. Bonus, citeva ploi in desfasurare.


 
Copiii se imprietenesc rapid cu Maria, prilej de risete de zbenguieli.
 


Intr-un loc mai inalt aproape de manastire se gaseste un asa-numit mormant tracic. Aspectul este acela de gaura sapata in Piatra. Capacele mormintelor nu mai exista.


 
Mergem spre nord pe marginea carierei la un moment dat drumurile se bifurca iar noi alegem varianta de sus. Imediat ce trecem de o mica sa observam un platou cu pietre cioplite.


 
Dealul cu pricina se numeste Tigoarea, care se spune ca inseamna loc sfint. Pina la sculpturi mai avem de mers o bucata coborind usor pe o curba de nivel.
 
Manole Gabriel, un sculptor din Slobozia, a adus la Naieni elevi care au modelat piatra. Așa a luat naștere Tabăra de Sculptură de la Năeni. Tot artistul Manole Gabriel a ridicat și Biserica de piatră. Primele sculpturi au fost gata in 1986. Din 1997 lucrarile au luat o lunga perioada de pauza.


 
Abia din 2009, au fost aduși elevi de la un liceu de artă care să invete sa stăpânească și ei arta transformării pietrei în operă de artă. Si astfel au rezultat sculpturile de la intrarea în tabără, cele care formează complexul numit Dacologie. Acolo îi vedem pe daci în luptă, înainte și după înfrângerea simbolizată prin spargerea în bucăți a medalionului uriaș.

 











 




 







 
Plimbarea printre exponatele taberei de sculptura este agreabila si relaxanta. E fantastic ceea ce au realizat copii cu virste de pina la 15-16 ani.
 
Mergem apoi spre ceea ce credeam noi ca este Chilia lui Ambrozie. Practic trebuie sa urcam intr-o sa pe unde trece un drum. Am uitat sa va spun ca aproape de Tabara de Sculptura exista un asa-numit sat dacic. Cel putin asa se spunea pe harta si pe panoul informativ. Dar nu am mai coborit spre acel loc fiindca parea ca acolo este d fapt o stina.


 
Ajungem in sa, reperul pe care il avem este o veche cruce de piatra, asemanatoare cu cea de la Orheiul Vechi din Republica Moldova. Sub aceasta cruce sunt mai multe grote sapate si urme firave ca oameni au trait cindva aici.


 
Indicatoarele spre Chilia lui Ambrozie sunt derutante. Pe harta aceasta apare a fi intr-un alt loc, sagetile din zona insa ne conduc aici. Nu stim care este pina la urma adevarul.


 
Mai jos putin se gasete Fintina lui Ghisarie, in fapt o adapatoare folosita de credcatorii de animale.






 
Revenim la masina lasata linga Biserica dintr-o Piatra pe o poteca ce merge pe la baza carierei, care uneori te poarta pe niste brine mici. Mai descoperim inca o grota. Cerul s-a intunecat in mai multe rinduri insa ploaia a evitat niste oameni asa de buni si de faini cum suntem noi.
 
In concluzie, mi-a placut tare mult zona si este posibil sa revin pentru o explorare mai amanuntita.

 

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017