Stejarii seculari de la Mercheașa
Data publicării: 15 feb 2018
Acum câţiva ani a apărut o ştire legată de cel mai bătrân arbore din România. După diverse investigaţii s-a stabilit că pe teritoriul comunei Mercheașa din judeţul Braşov se găseşte cel mai bătrân copac din România. Este vorba despre un stejar cu o vârstă de aproximativ 900 de ani care a primit numele de Bătrânul Carpaţilor.
Stejarul secular de la Mercheaşa a fost descoperit în anul 2010, în urma unui concurs organizat pentru copii de către Fundaţia "Mihai Eminescu Trust". O fetiţă din satul Mercheaşa a făcut descoperirea, după care Asociaţia Carpaterra împreună cu Institutul de Cercetare Agricolă şi Silvică (ICAS) Braşov au evaluat vârsta stejarului, după o metodă stabilită de cercetătorii englezi, care au măsurat timp de 300 de ani un stejar într-o zonă din Anglia şi au observat că acesta creştea mai mult de un metru într-o sută de ani.
Într-o zi de februarie, aflându-mă cu Maria în zona Rupea am zis să dăm şi noi o fugă să vedem copacul. Găsirea lui însă s-a dovedit un lucru dificil. O să vedeţi de ce.
Mergem pe ruta Rupea-Homorod-Mercheasa. În centrul satului, în zona cu biserica fortificată exista un panou informativ. Trecem de el, ieşim din sat şi facem la dreapta urmând un indicator ce are desenat pe el un arbore. După alte câteva sute de metri un alt indicator ne trimite pe un drum complet acoperit de zăpadă. Nu se văd alte urme roţi. Să mergem, să nu mergem? Zăpada nu e însă mare, maşina este echipată corespunzător.
Hai să mergem. Folosim pentru navigaţie aplicaţia Waze, care se laudă că ştie unde e stejarul. Urcăm un deluşor trecem de o barieră de brazi şi ajungem într-o zonă cu nişte coşmelii ciobăneşti. Aici zice Waze-ul că trebuie să ne oprim.
Mă uit în jur, şi cu siguranţă este o greşeală. Drumul însă continuă şi mergem şi noi mai departe. Dăm de o altă răscruce, nu e marcat drumul corect nicicum. Dar vestea bună este că am ajuns la marginea lumii cu copaci seculari. Continui pe drumul care mi se pare mie că e bun. Urcăm o perioadă, drumul devine tot mai ciudat şi mai rău, maşina derapează uneori. Găsesc un loc unde se poate parca şi întoarce, chiar lângă un mare copac.
Maria a adormit aşa că tot ce pot face este să mă învârt pe aproape de maşină şi să încerc să dibuiesc arborele minune. Lucru nu tocmai uşor. Nu sunt în pădure însă zona este plină de arbori mari şi bătrâni.
Odată ce ies din maşină am sentimentul că rătăcirea asta este de bun augur. Copacii cei bătrâni sunt cu toţii absolut spectaculoşi. Totul este învăluit de o linişte deplină. Încerc să introduc de mînă coordonatele GPS găsite pe internet. Dar ceva nu e bine, fiindcă telefonul mă anunţă glorios că am ajuns.
Fac câteva poze încerc să cuprind cu privirea o arie cât mai mare în căutarea unui indiciu, dar nu găsesc nimic. Totuşi instincul îmi spune că trebuie să mă întorc şi să încerc undeva către stânga unde mai văzusem eu un drumeag ce însă nu părea practicabil cu maşina.
Sună telefonul şi o trezeşte pe Maria. Ne întoarcem câteva sute de metri şi undeva mai jos printre copaci dibuiesc un alt indicator din ăla cu copac desenat. O iau pe Maria în spate ca trebuie să traversăm o porţiune cu spini ieşiţi din zăpadă.
Ajungem la indicator şi o pun pe Maria pe jos, în ciuda protestelor ei. Îmi tot repetă;
- Calu!
- Eşti fetiţă mare, trebuie să mai mergi şi pe jos că mîrțoaga e bătrână şi obosită!.
Pornim printre nişte arbori bătrâni şi frumoşi de zici că au fost pictaţi. Din fericire, deşi toată ziua fusese mohorâtă, începe să se lumineze şi dea şi un pic de soare. Ne atrage atenţia un copac cu o scorbură imensă. Este atât de mare că ar putea găzdui cu uşurinţă un copil de 7-8 ani.
Puţin mai încolo mai găsim un alt indicator şi asta este ultimul. Avem de trecut un mic pârâiaş şi de acolo îl vedem şi pe Bătrânul Carpaţilor. Zona are parte de câteva amenajări minime: un portal de lemn extras din trunchiul unui copac, două panouri informative şi un gărduleţ ce înconjoară copacul cel bătrân.
Maria este foarte încântată de acel portal de lemn unde petrece minute bune. Panourile ne vorbesc despre Stejarul cel Bătrân dar şi despre celelalte atracţii din zonă: Cheile Dopca, Coloanele de Bazalt, Vulcanul şi Lacul de smarld ( Racoş ), Vulcanii Noroioşi de la Homorod.
Dar iată şi câteva informaţii inedite despre Stejarul de la Mercheașa:
Circumferinţa la 1,5m faţă de sol este de 9,3 metri. Iar diametrul este 2,93m. Ar fi nevoie de şase oameni ca să îl poată cuprinde.
Vîrsta sa determinată prin calcule statistice pe baza corelaţiei diametru - vârstă este de aproximativ 900 de ani.
Înălţimea stejarului este de 21 metri.
Stejarul nu are nici un vecin pe o rază de peste 100 de metri.
Puterea de germinaţie a stejarului este că a unui stejar cu vârsta de 100 de ani.
Pe copac există un panou cu un mesaj:
Ca şi bătrân al carpaţilor sunt aici de sute de ani datorită intervenţiei minime a omului. Dacă vrei ca şi tu şi urmaşii tăi să mă mai vedeţi, priveşte-mă de jos, rezistă tentaţiei de a te urca pe mine. Luaţi cu voi doar un strop din energia mea şi poate o amintire fotografică.
Mulţumesc,
Bătrânul Carpaţilor
Maria a fost foarte încântată de acest copac. L-a privit serioasă de câteva ori şi a început să cânte un cântec despre un copăcel.
Dar şi mai mare interes au prezentat pentru ea bălţile şi zăpadă ce se topea. La final, atunci când am plecat, a revenit prin portalul de lemn. Şi a făcut un gest care m-a lăsat uimit. I-a spus portalului pa-pa şi i-a dat un pupic la despărţire. A fost prima oară când am văzut-o să facă aşa ceva şi cel mai tare m-a surprins faptul că gestul a venit de la ea, nu a fost îndemnată să facă asta niciodată. În drumul spre maşina a mai găsit un copac secular care i-a plăcut. I-a dat şi lui un pupic.
Iar la final am desenat un track GPS care sa va ajute sa ajungeti la Batrinul Carpatilor fara sa bîjbîiți:
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole
Comentarii: 4
-
Andreea Wilson
18 feb 2018 19:16:48
Foarte frumos!!! si gestul Mariei!
-
Claudia
24 feb 2018 11:11:39
A fost și în planurile noastre vara trecută, dar am tot amânat... La primăvară o să fie perfect, mai ales că Miruna merge și ea pe picioarele ei și va putea să se bucure de portalul Mariei :) Am tot văzut poze de acolo, dar recunosc că descrierea și fotografiile tale sunt mai convingătoare.
-
Bogdan
26 feb 2018 07:37:53
Claudia, Locul este ideal pentru plimbare cu copii mici. Sigur oi sa ii placa.
-
Mitric Maria
04 dec 2020 11:02:49
Felicitari ! Impletirea sentimentelor dumneavoastra cu elementele din natura si suprapuse peste imagini sunt datatoare de speranta. Mai sunt oameni care iubesc natura. Gestul Mariei este si el de luat in seama. Multa sanatate si durmuri bune finalizate cu astfel de reportaje.