Locuri faine din Bulgaria, episodul 2

Data publicarii: 09 iul 2018

Tyulenovo

Aproape de Vama Veche aspectul litoralului se schimba radical. Plajele aproape ca dispar lasind loc unor maluri inalte si stincoase. Spectacolul este asadar garantat, mai ales ca pe malul marii exista si un pod natural. Seamana destul de bine cu ceea ce a fost odata Fereastra de Azur din Malta.

Asadar nu ratati ratati micul sat pescaresc si de veti avea noroc si de mare agitata veti aprecia locul acesta si mai mult.

 









Rezervatia arheologica Yailata

Despre ea nu va pot spune prea multe fiindca nu am vizitat-o dintr-un motiv stupid. Cind am intrat in Bulgaria, casele de schimb valutar de la vama erau inchise asa ca nu am putut schimba bani. Nu se putea plati nici cu cardul, iar doamna de la bilete nu a acceptat nici lei si nici euro.

Dincolo de asta este un loc interesant pe care am in plan sa il vizitez in viitor.

Citeva detalii si poze aici:https://www.unanhaihui.ro/plaja-ezerets-rezervatia-arheologica-yailata-bulgaria/

Cap Kaliakra

Tot aproape de granita cu Romania si tot pe malul marii se gaseste Capul Kaliakra.



Chiar la intrea in zona peninsulei exista o statuie mare si ciudata. Una dintre ele in reprezinta pe Amiralul Fyodor Ushakov, cel mai ilustru conducator naval rus din secolul XVIII. Acesta se pare ca a purtat o batalie cu turcii prin aceste locuri, iesind invingator. In spatele statuii amiralului atirna o multime de clopote.

Capul Kaliakra este un promontoriu stâncos de aproximativ 2 kilometri, format din straturi calcaroase.  Pe acest loc se înălța altădată o falnică cetate medievală – Tirizis, denumită de greci Kali Akra, ce s-ar traduce prin adăpost bun.



Cetății i se atribuie legenda conform căreia 40 de fecioare s-ar fi aruncat în mare de pe faleză, pentru a nu fi prinse de turci. Astfel, putem vedea și monumentul dedicat acestora, cunoscut sub numele de “Poarta celor 40 de virgine”.

Drumul pe lângă mare te duce către micuța Capelă ridicată în memoria Sfântului Nicolae, ocrotitorul pescarilor, chiar acolo unde este cel mai frumos loc al peninsule cu belvedere. Promontoriul este înțesat de peșteri, care au fost transformate, de-a lungul timpului, în schituri si chilii.

Pe vremea când Cadrilaterul aparținea României, Capul Kaliakra avea și o stațiune de cercetări zoologice marine, întemeiată de Grigore Antipa.

Astăzi se află și un muzeu aici, chiar în grota din dreptul restaurantului, unde putem afla câte ceva din istoria Capului Kaliakra, dar și admira piesele arheologice descoperite cercetarilor.



















Exista si parcare iar vizitarea costa 3 leva.

Balcic

Cam toti romanii ajunsi in zona de litoral ajung inevitabil la Balcic. Locul a fost facut celebru de Regina Maria a Romaniei care isi avea aici un castel-resedinta. De asemenea, linga castel mai exista o gradina botanica, un obiectiv de neratat.
De cum coborim din masina suntem asaltati de bulgari care ne invita in limba romana sa mincam chestii traditionale romanesti: mici, sarmale dar si alte feluri de bunatati. Oamenii sunt de admirat, si-au facut lectiile si uite ca scot bani din asta.

Prima data mergem la Gradina Botanica. Am fost intr-o primavara de mai asadar era plin de flori si aveai ce admira. Gasesti flori si afara si prin sere, peste tot. Si varietatea este cu adevarat impresionanta.

 















De asemenea avem o gradina amenajata cu alei, poduri si mici caderi de apa. Intr-un cuvint:superb.

Si evident ca ajungem si pe malul marii sa vedem si Castelul Reginei Maria. Desi eu as zice ca mai corect ar fi sa o numim vila.

Constructia a fost ridicata din ordinul Reginei Maria si era resedinta de vara si, in acelasi timp, locul preferat al acesteia. Castelul in sine nu este foarte spectaculos in interior, seamana intrucitva cu castelul Bran, alt loc drag reginei. Are mai degraba un aer auster, lucru demonstrat si de numarul mic de incaperi. La parter este un hol si o sala de cel mult 50-60 de metri patrati, iar la etaj este o baie turceasca, un living cu dormitor, un dressing si terasa castelului de unde poti admira marea.

Regina a construit castelul imbinand stilul italienesc cu cel turcesc, cu minarete. Peretii constructiei sunt varuiti in alb. Pe langa castel, in incinta se mai afla un restaurant la care Regina lua masa. Acest restaurant este deschis astazi pentru vizitatori.

Complexului are mai multe vile, izvorul sfant, Puntea Suspinelor, o cascada, mormantul Reginei Maria, o capela si  Aleea vinului.

Am cautat prin parcul din jurul vilei o bisericuta identica cu cea de la Bran. Acolo a fost pastrata inima reginei, semn al atasamentului ei fata de resedinta de la Balcic. Dupa ce Cadrilaterul nu a mai apartinut Romaniei, inima a fost dusa la Bran si a fost o perioada pastrata intr-o firida spata in Magura Branului.

In 1968, regimul comunist trece casetelul si inima in patrimoniul asa-zisului tezaur al Romaniei, iar acum se afla in cladirea Muzeului National de Istorie din Bucuresti.







































 

Pentru mai multe detalii accesati: http://www.balcic.net/

Manastirea Aladja

Pe drumul de coasta ce trece pe deasupra statiunii Nisipurile de Aur gasim un indicator spre manastirea Aladja. Nu stiam nimic despre ea, asa ca am zis sa o vedem.

Mănăstirea a fost amenajată în galeriile unor peșteri care au fost afectate de cutremure, în urma cărora intre galeriile longitudinale s-au stabilit legaturi pe verticala prin prăbușirile de rocă.
Foarte interesant este faptul ca ai de urcat vreo 40 de metri pe niste scari ca mai apoi sa ajungi in incaperile manastirii.

Mănăstirea reprezinta unul dintre cele mai vechi asezaminte religioase de pe teritoriul Bulgariei.
A fost înființată în secolul 13 și a fost locuită de călugării hermiți. Mănăstirea a fost deschisă pentru prima dată publicului în anul 1906 ca muzeu și sit turistic, câțiva ani mai târziu fiind declarată monument național de cultură și antichitate.

Mănăstirea Aladja are o biserică și o capelă mică si este una dintre cele mai bine conservate mănăstiri din piatră din Bulgaria.

Aladja, în limba turcă semnifică „multicolor”, ceea ce ne face să gândim că numele provine de la culoarea zidurilor luminoase și multicolore datorate picturilor ale camerelor din stâncă, săpate pe două nivele. Această mănăstire a fost un loc de retragere și refugiu pentru cei care se opuneau credinței și convingerilor călugărilor aflați în Mănăstirea Rila sau Mănăstirea Bachkovo.











Nesebar

Pe malul Marii Negre sunt tot felul de statiuni, si mai noi si mai vechi, fiecare cu farmecul ei pina la urma. Noi am poposit odata in Nesebar, considerata a fi un din perlele de la marea bulgareasca. In fapt Nesebarul este un mic oras dotat cu o peninsula tare frumoasa si fotogenica.

Am stat intr-un apartament foarte spatios care a oferit un confort sporit la pret redus. De acolo am mers pe jos, pe malul marii pina in principala zona de interes, peninsula. Ea  este lungă de 850 m și lată de 350 m, iar la ea se ajunge printr-un istm. În timpul existenței sale îndelungate, și-a pierdut cam o treime din teritoriu, fiind acoperita de mare. Sub apă, la 80 de metri distanță de țărm, încă se pot vedea rămășițele zidurilor fortăreței. În prezent se află conservat doar zidul de vest cu poarta, care apără orașul de continent.

Orasul vechi este cumva contrastant. Desi e plin de stradute mici si inguste si acoperite cu piatra cubica, accesul auto nu a fost restrictionat. Asa ca deplasarea per pedes are o serie de inconveniente fiindca mai tot timpul trebuie sa fi atent sa te feresti de masini.

Asadar am pornit sa exploram. Traversam istmul admirind din mers  moara de vint. Imediat dupa ce ajungi la peninsula exista o mare si larga parcare. Stradutele sunt pline de terase si magazine de suveniruri.

Nesebarul este plin de biserici. De toate felurile. Majoritatea sunt acum ruine aflate in diverse stadii de degradare. Legendele spun că în timpul existenței sale, în Nessebar au existat peste 40 de biserici. În prezent există însă date certe doar pentru 26 dintre ele. Moștenirea culturală a vechiului oraș poate fi observată de turiști în cele patru muzee existente: de arheologie, etnografic, Biserica Sf. Ștefan care conține fresce din perioada secolelor XI-XVII și Biserica Sf. Spas care conține fresce din secolul XVII.

Altfel surprind in mod placut casutele construite in stil otoman intr-o conbinatie foarte fotogenica de piatra si lemn.

In 1956 orașul a fost proclamat rezervație arhitecturală și arheologică. Ruinele antice ale zidurilor fortificate, cu porți, care datează din secolele III-IV, bisericile din secolele V-VI, cele păstrate din secolele X-XI, din perioada medievală și cele 60 de case din perioada renașterii dau orașului și în prezent o atmosferă cu totul specială.

Din 1983, orașul vechi din Nessebar este înscris în patrimoniul mondial UNESCO.

























O mentiune speciala la final. Incercati fructele de mare de la Restaurantul The Sea Wolf.

Provadia-Ovech

In titlul de mai sus exista doua elemente distincte. Provadia este un orasel aparent banal aflat intre Shumen si Varna.

Ovech este numita cetatea ce vegheaza asupra orasului. Drumul pina la cetate este destul de dubios. Din asfalt se urca tare pe un drum forestier ingust plin cu gropi mari. Partea buna este ca drumul asta rau nu e lung si ca a fost amenajat sens unic. Ceea ce este cu adevarat deranjant este ca la intrarea spre cetate nu este parcare asa ca trebuie sa lasi masina cum poti. Personal recomand sa lasat masina undeva la asfalt si sa urcati pe jos.

Castelul Ovech era situat pe un promontoriu inalt care ofera privelisti faine. Din cetate nu a mai ramas mare lucru, doar poarta pare destul de bine conservata si reabilitata. Poteca pe care urci te aduce undeva la mijlocul promontoriului. De acolo poti intra pe poarta si apoi parcurge un pod lung de lemn. Apoi poti continua pe poteca pina pe un mic varf pentru privelisti de jur-imprejur. De asemenea gasim un loc cu scari un spirala pe unde se poate cobori mai repede direct in orasul Provadia.

In cealalta parte exista o zona stincoasa unde au fost sapate diverse incaperi: o biserica, morminte, o fintina si o temnita.



















Locul mi-a placut in mod deosebit si vi-l recomand din toata inima.

Intrarea costa 2 leva pentru adulti si 1 leva pentru copii.

Pobiti Kamani

Se traduce prin Padurea de Piatra si este situata aproape de Varna. Intrarea este foarte incurajatoare: sunt insciptii in vreo 5 limbi in care vizitatorii sunt indemnati sa nu isi lase lucruri la vedere in masini.

Pe un loc relativ plat si nisipos au rasarit, ca sa zic asa, sute de bolovani cu forme ciudate ce iti pun imaginatia la treaba. I se mai spune si Desertul de Piatra. Este singurul desert din Bulgaria si unul din putinele din Europa. Din 1930 s-a instituit o arie protejata de 13 kilometri patrati pentru a ocroti fenomenul. In zona creste vegetatie tipica de destert. Veti gasi aici o gramada de cactusi de exemplu.

Coloanele de piatra de aici sunt inalte cam de 5 -7 metri si groase de pina la 3 metri.

Ele sunt formate din gresii calcaroase, care contin multe fosile - scoici, melci. Majoritatea au o cavitate si goale pe interior; unelesunt crapate orizontal. Undeva am gasit chiar si o crapatura in forma de inima.

Prima impresie este a unui templu distrus, dar exista o serie de teorii referitoare la originea fenomenului, impartita in doua grupuri - formarea organica, rezultat al activitatii coralilor, sau de origine minerala prin eroziunea rocilor, formarea de nisip si concretiuni calcaroase.

 





















Intrarea costa 3 leva pentru adulti si 2 leva pentru copii.

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2018