Muntii Trascau: Cheile Rimetului, Botani, Tecsesti

Data publicarii: 27 nov 2018

O noua zi de toamna cu vreme frumoasa se anunta dupa mijloc de octombrie. Dupa indelungi analize am hotarit sa facem un circuit care sa includa Cheile Rimetului. Asadar, dis-de-dimineata plec impreuna cu Radu Saftoiu spre Valea Geoagiului. In drum undeva dupa Alba Iulia ne atrage atentia o reclama mare: Ciorba de pasula cu ciolan afumat. Ne-am gandit la ea toata ziua.

Trecem pe linga Manastirea Rimet, iar apoi, dupa ce se termina asfaltul, tinem un drum forestier distanta de vreo 3-4 km. Parcam la intersectia acestui drum forestier cu marcajul cruce galbena ce coboara de la Tecsesti.

Ne echipam constiinciosi, ne luam cu noi si papuci de apa. Nici unul dintre noi nu mai fusese prin aceste chei, iar din tot ceea ce citisem rezulta ca la un moment dat trebuie sa treci prin apa.

Continuam pe drum. Inainte de intrarea in chei este o poiana mare, un loc ideal de pus cortul. Avem de urmat deocamdata doua marcaje: cruce albastra, care tine firul apei si triunghi albastru care merge pe sus, pe Brina Caprelor. Ambele se intilnesc inainte de satul Cheia.

Noi urmeaza sa mergem prin chei. Ne-am putea intoarce pe Brina Caprelor insa am termina traseul prea repede si ar fi chiar pacat sa nu lungim o zi frumoasa ca asta.



Riul are debitul scazut ceea ce pentru noi este o veste buna. Ajungem in chei si dam de primele amenajari: niste scoabe ce te ajuta sa cobori. Si traseul continua cam in aceeasi nota. Cu scoabe, plasate mai sus sau mai jos de apa, cu stinca slefuita si alunecoasa de la atitia pasi. Marcajul este in general pus acolo unde este necesara traversarea riului.

Ajungem inainte de un mare portal de piatra prin care trece apa. Inainte de acesta traseele se despart. In dreapta pleaca triunghiul albastru ce merge pe Brana Caprelor. Care debuteaza in forta: cu citeva scoabe si un cablu ce urca printr-o crapatura de nu i se vede capatul.

 

Noi tinem insa valea. Contrar a ceea ce credeam eu, portalul poate fi ocolit fiindca nu uneste cei doi versanti, ci e doar o extensie a unuia dintre ei. Locul este spectaculos, iti da asa o senzatie de intrare in alta lume. Ceea ce de fapt se si intimpla.

Putin mai sus incepe o zona mai accidentata care e musai sa o parcurgi cu atentie. Asta daca nu iti doresti o baie neprogramata. Ajungem apoi intr-un loc in care peretii se apropie foarte mult. Aici traseul a fost amenajat cu scoabe si cabluri.











Si iata ce fac doi barbati maturi cind dau de asa ceva.

Probabil asta a fost cea mai strimta zona din chei. Dupa asta urmeaza partea cea mai alunecoasa si cea mai periculoasa. Este vorba de un traverseu la citiva metri deasupra apei. Desi sunt si aici scoabe si cabluri, trecerea e delicata. Scoabele sunt destul de departate una de alta, asadar trebuie sa te cracesti serios. Mi-e mila de cei cu picioare scurte care ajung pe aici.







Apoi de pe scoabe trecerea se face pe stinca intr-un alunecos. Colac peste pupaza, cablul este smuls cu tot cu piton, deci nu este utilizabil. Noroc ca avem si citeva prize bune pentru maini. Apoi urmeaza o coborire pe scoabe. Mult e pina ajungi cum trebuie la cea mai de sus.

Trecem cu bine de acest pasaj si impreuna cu Radu tragem concluzia: aici e chiar periculos.





In fine, traseul se mai calmeaza aparent insa avem parte de alte provocari. Acestea constau acum in traversarea riului si echilibristica pe bolovani. Ne tot intrebam unul pe altul daca sa ne punem sau nu papucii de apa. Hotarim ca nu. Mai avem parte de o lunga traversare pe scoabe si cabluri. Asta a fost boboc.





Apoi alte si alte traversari, de ne-am plictisit. Din pacate Radu a trebuit sa aduca ofrande Zeului Poseidon, bineinteles cu o cazatura in apa. Eu am reusit sa scap uscat.

Intr-un final am ajuns la capatul de sus al cheilor. Poteca se calmeaza, revine si marcajul triunghi albastru, apar primele suri cu design specific Made in Muntii Trascau.

Ajungem in satul Cheia. Biserica arata surprinzator de bine, pare sa fi fost renovata. Am mai ajuns aici prin 2012. Povestea acelei ture o vedeti aici:

http://bogdanbalaban.ro/258.html

Zonal este total schimbata. Daca atunci in acest loc nu exista nimic, acum vad o curte doua case traditionale. Si oameni. Asta intr-o localitate in care cuvintele de ordine sunt pustiirea si depopularea. Mergem sa cercetam mai indeaproape.

Ne intimpina o fetita care il cheama pe tatal ei. Ne salutam, iar domnul ne invita in curte:

Haideti, sa nu discutam peste gard.

Pe domn in cheama Gabi si ne spune ca s-a mutat aici in urma cu 5 ani impreuna cu sotia si cei doi copii. Au lasat viata de la Bucuresti pentru una mai simpla, mai aproape de natura. Cei doi copii sunt simpatici si au explorat imprejurimile cunoscindu-le foarte bine.

De la Gabi mai aflam de o pestera aflata in catunul Botani, unde oamenii isi adapostesc oile, dar si de un satuc cu case de lut aflat in constructie linga Tecsesti. In curte mai erau doi tipi. Unul dintre ei isi facea o lucrare de doctorat avind ca tema arhitectura traditionala din Muntii Trascau. Celalalt era italian, si era profesorul coordonator. Impreuna cu fetita lui Gabi, Alice, urmau sa plece sa vada citeva suri si case traditionale.

Gabi ne-a spus ca perioada de adaptare a fost lunga. Vroia sa faca totul repede, obisnuit cu ritmul de viata alert al Capitalei.

- Tu nu stai mult aici! Ii spuneau localnicii. Dar iata ca au trecut aproape 6 ani.


Ne luam ramas de la Gabi si familia sa, poposim un moment linga vechea scoala din Cheia. Trecem apa pe o punte si urmam marcajul triunghi albastru spre Botani.









Poteca este minunata, ne poarta pe plaiuri cu belvederi, cu case parasite, cu izvoare, cu frunze galbene si mere gustoase.

La final coborim spre Botani. Vedem stina, oile si pestera. Insa nu pare sa fie vreo miscare pe la casa. Ne iau in primire cainii pe care insa reusim sa ii tinem la distanta.

Mergem pe linga apa si ajungem la casa lui Pompiliu Botan, un om de toata isprava. In urma cu ani si ani am pus cortul in curte la el. Speram sa il gasim acasa, dar n-a fost sa fie. Nici numarul sau de telefon nu mai este valabil.

Facem o pauza de masa in speranta ca pina mincam apare cineva. Nu vedem decit o batrina venita de pe o vale si care este la ceva distanta de noi. Si care dispare rapid. Mai mergem inca vreo 200m pina la o casa locuita insa destul de derapanata. Aici parasim marcajul pentru valea din stinga. Ideea este sa prindem un vechi drum forestier care duce la Tecsesti. Daca nu stii zona, daca nu ai mai fost pe aici, este greu de gasit.

Din fericire stiam unde este inceputul si de acolo lucrurile au fost simple. Am urcat serpentinele si intr-un final am dat de un drum adevarat ce pare ca este circulat. Acesta ne scoate in Platoul Tecsesti.

Cum iesim din padure vedem si spectaculoasa Piatra a Cetii. Aaa, si brinduse de toamna. Mergem printr-o lunga poiana si dam si de o..rulota. Ea este punctul de reper pentru a ajunge la satul cu case de lut.

De la rulota urcam um pic in stinga, cam in diagonala si dam de un drumeag. Initial banuiam ca duce la o casa din apropiere. Asa este insa cumva ne poarta si spre casutele de lut.













Locul este parasit acum. Casutele sunt foarte dragute si fotogenice. Inauntru sunt rafturi din crengi impletite su paturi, de asemenea din impletituri. A fost construit si un cuptor. Mai exista si un leagan, mese su undeva este chiar si apa curenta.

Impresia pe mi-a lasat-o mie acest loc este urmatoarea: aici vin oameni sa fumeze ceva. Se pare ca si Radu s-a gindit la fel.

In realitate cei care au initiat acest proiect doresc sa creeze un punct de atractie in Tecsesti.  Acesta ar trebui sa creeze interes pentru turisti care ar urma sa fie cazati in casele din sat sau in casutele de lut. Interesanta inititiativa, le uram succes.















Dupa ce plecam de la casutele de lut prindem o poteca faina ce merge cam pe deasupra satului Tecsesti. Este timpul ca toamna sa isi desfasoare spectacolul in fata noastra. Prea multe nu sunt de spus: e o simfonie de culori, de peisaje, de stare de bine.

Mergem mult pe o larga curba de nivel care la un moment dat intilneste marcajul cruce galbena ce coboara in Valea Manastirii exact unde ne-am lasat masina. Facem o pauza consistenta in ideea de a ne bucura de ultimele raze de soare. In departare incep insa sa se auda tunete.

Coborirea se face pe o poteca larga plina de frunze. Trecem prin vreo doua poieni, avem belvedere catre unul din versantii impresionanti ai Cheilor Rimetului. Si intr-un final ajungem in vale, la masina noastra.

A fost o zi cu adevarat reusita, asta a fost concluzia amindurora. Plecam spre casa nu insa fara a ne opri la Sintimbru pentru a ne potoli foamea, bineinteles, cu o ciorba de pasula.

Despre zona aceasta TVR a facut un reportaj frumos. Va invit sa il urmariti aici:
https://www.youtube.com/watch?v=EgCdgAXZH04

Si la final rezumatul:
Traseu:
Valea Manastirii - Cheile Rimetului - Sat Cheia( cruce albastra) - Botani( triunghi albastru) - Tecsesti( nemarcat) - Valea Manastirii( cruce galbena)
Durata: 8 ore

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 3

  • Grigoras Alexandru

    28 nov 2018 07:28:10

    Frumos ! Tot zic ca ajung si eu pe acolo dar nu am reusit pana acuma. Poate la anul...

  • Munteanu Eduard

    10 dec 2018 07:31:24

    Daca, marfa, Eu am fost doar in chei de cateva ori, nu am mers si mai departe.

  • george isac

    12 dec 2018 16:50:31

    Într-o planificare pentru Apuseni la anul voi încerca să parcurg și această zonă.Frumos,merită.

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2019