Slovenia: Pestera Postojna

Data publicarii: 04 iul 2014

Vizita la Pestera Postojna s-a nimerit la fix pentru ca vremea se stricase rau asa ca a trebuit sa ne dedicam trup si suflet unor activitati indoor. Studiem inainte programul pe internet, tipurile de bilete. Pina la urma optam pentru un bilet combinat Pestera Postojna si Castelul Predjama. Distractia e destul de scumpa, cu tot cu parcare ne duce pe amindoi la 58 de euro.

 



Inaite de ora deschiderii facem o plimbare prin orasul Postojna. Oraselul e micut, cu un centru cochet. Piata centrala poarta inca numele lui Josip Broz Tito, fostul conducator al Iugoslaviei. Tito a murit in Slovenia, la Ljubljana in 1980.

La ora 10 se deschide pestera asa ca ne infiintam la intrare cu citeva minute inainte. Acolo suntem preluati de niste ghizi care ne duc la gara. Da, in pestera Postojna se intra cu un trenulet fiindca zona cea mai frumoasa a pesterii se afla la citiva kilometri de la intrare. Personal mi-ar fi placut sa merg pe jos. Dar no, cind te lauzi ca ai cea mai frumoasa pestera din lume si o mai si exploatezi turistic, poti sa impui niste reguli.

Intrarea in Pestera Postojna


Pestera Postojna este cea mai lunga pestera carstica, aproximativ 20km, din Slovenia, o adevarata bijuterie a regiunii Karst. Fenomenele acestea care duc la formarea pesterilor in urma actiunii apei asupra calcarului solubil, au fost indentificate si descrise pentru prima data chiar in Slovenia. De aici, la la regiunea Karst vine si denumirea carstic.

Din cei 20 km de galerii descoperite pana acum, se viziteaza cam 5, restul sunt strabatute de parauri ori sunt inundate permanent.

 


O vizita in Pestera Postojna dureaza doua ore toamna-iarna si o ora primavara-vara. Esti dus cu trenuletul pina intr-o gara de unde continui pe jos cam inca 1 km pina in alta gara de unde esti luat si scos afara. Asadar in pestera Postojna exista trei gari.

Odata coborit din tren trebuie sa identifici locul in care trebuie sa iti astepti ghidul. Acest lucru se face dupa limba pe care o intelegi. Exista placute luminoase cu diverse limbi. Se ofera ghidaj in principalele limbi de circulatie internationala dar si, bineinteles, in limba slovena.

Totul e foarte bine organizat, locurile de asteptare sunt la distanta relativ mare unul de celalalt astfel ca grupurile sa se deplaseze fluent si sa nu se amestece. Fotografiatul este interzis din aceasta cauza insa am reusit sa prind citeva cadre, e drept, cam nereusite.

Grupul vorbitorilor de engleza, din care facem parte si noi, e ultimul.

Apare si ghidul, un tip cam plictisit care vorbeste incet. Noroc ca pestera de multe ori te lasa fara cuvinte. In frunte cu el mergem pe jos cam 1km in cea mai frumoasa parte a pesterii, care include Muntele Mare, Pesterile Frumoase si Sala de Concerte.

Partea prin care am venit cu trenuletul se numeste Pestera Veche. A fost descoperita in 1818 de un localnic, pe nume Luka Cec. De atunci, speologii studiaza varsta pesterii, formarea si dezvoltarea ei, precum si alte procese carstice importante din punct de vedere stiintific. Sectiunea de la intrarea in pestera a fost vizitata si inainte de anul 1818, semnaturile de pe peretii galeriilor de la intrare dovedesc ca pestera era vizitata inca din secolul al XIII-lea.

Prima sina de cale ferata din interiorul pesterii a fost construita in 1872. In 1884, vechiul sistem de iluminare, constand in torte, lumanari, lampi cu ulei si acetilena, a fost inlocuit cu lumina electrica.

In 1967 in pestera s-a construit o sina de cale ferata circulara, ceea ce permite ca pana la 14.000 de turisti sa poata vizita zilnic cele mai frumoase parti ale Pesterii Postojna.

 



Pestera Postojna s-a format in calcarul aparut in apa marii acum 70 milioane de ani, in Cretacic. Apoi marea s-a retras si pe uscat au inceput procesele carstice. Acum aproximativ 3 milioane de ani, raurile de suprafata au inceput sa dispara in calcar si sa curga prin subteran inspre nord si catre Marea Panonica, din care astazi nu a mai ramas decat Marea Neagra.

Paraurile subterane au format galeriile pe trei niveluri. Cele mai vechi galerii sunt cele uscate de la nivelul superior. Acestea s-au surpat in mai multe locuri si sunt greu accesibile Cele mai recente sunt galeriile inundate, aflate  la adancimea de 15-20 m, care sunt modelate si in zilele noastre prin actiunea raului subteran Pivka. Acest rau poate fi vazut afara, langa intrare, unde coboara in pestera si apoi in Pestera Insula, Pestera Neagra si Pestera Pivka.

Nivelul cel mai extins al Pesterii Postojna, cel din mijloc, a fost sapat de predecesorul raului Pivka la inceputul Epocii Glaciare, acum 1,5 milioane de ani. Pestera Postojna este renumita pentru extraordinara varietate de stalactite, stalagmite, coloane, perle de caverna intr-o mare gama de culori si forme. 



Culoarea rosiatica provine de la argila carstica bogata in oxizi de fier. Nuantele de negru si gri, vin de la oxizii de mangan. Cele mai vechi formatiuni din Pestera Postojna au inceput sa se formeze acum mai bine de 500.000 de ani. Temperatura in pestera este constanta, respectiv 10 grade Celsius pe toata durata anului.

Muntele Mare reprezinta punctul cel mai inalt de pe traseu prin pestera – cu 40 de metri mai inalt fata de intrarea in pestera. Muntele s-a format in urma prabusirii unor blocuri desprinse din tavanul a ceea ce era odata o sala la intersectia galeriilor subterane. Aici tavanul are o grosime de 50 de metri si datorita boltii naturale este extrem de solid.

Partea din Pestera Postojna cunoscuta si sub numele de Pesterile Frumoase este o adevarata bijuterie a acestei lumi subterane. Aceste galerii cau cam 500m lungime si  au fost descoperite in 1891, dar nu au fost deschise accesului turistilor pana in 1926. Ele contin o serie de incaperi frumoase cum ar fi: Sala Alba( unde predomita stalagmitele albe), Sala Rosie( decorata cu stalagmite rosii) si Sala Tuburilor( unde predomina stalactitele minuscule cunoscute sub numele de tubulete sau spaghete).

Intrarea in Pesterile Frumoase se face traversand Podul Rusesc, construit de prizonierii rusi in timpul Primului Razboi Mondial.
Din Pesterile Frumoase, drumul va conduce de-a lungul unui tunel cu lungimea de 100 m construit tot de om, catre Galeria Rusa. De aici un al doilea tunel, lung de aproximativ 500 m face legatura cu Pestera Neagra si Pestera Pivka.

De la Galeria Rusa se ajunge la punctul cel mai de jos al calatoriei prin pestera, la 20 de metri sub nivelul intrarii si la peste 100 m adancime de la suprafata.

 



Cea mai frumoasa stalactita din pestera se afla la baza Muntelui Mare, si se numeste Diamantul, simbolul Pesterii Postojna.

Sala de Concerte este cea mai mare sala din Pestera Postojna , are o inaltime de aproximativ 40 de metri si poate adaposti pana la 10.000 de persoane. Aici exista un ecou foarte puternic, care dureaza aproape 6 secunde.Sala acopera o suprafata de 3000 m².

Lumea carstica subterana a Pesterii Postojna adaposteste un mare numar de animale – specii aparte de gandaci, greieri, paienjeni, creveti, miriapozi. Cel mai renumit locuitor al pesterii este olm sau pestele–om. Acesta este orb si respira prin branhii externe. Poate supravietui pana la 100 de ani si traieste numai in apele carstice din aceasta zona; se hraneste cu microorganisme.

In sala de concerte se termina si turul pesteri. Aici se gaseste un magazin de suveniruri. Am plecat de aici cu un album pe care i l-am daruit lui tata. Spuneam la inceput ca Pestera Postojna e numita cea mai frumoasa pestera din lume. Nu pot spune ca e sau nu asa, dar pot spune ca e cea mai frumoasa pestera in care am fost.

 

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017