Cipru, episodul 2: Kourion, Limassol, Baile Afroditei, Akamas si iarasi Muntii Troodos

Data publicarii: 04 iul 2017

Toata ziua asta ne-am invirtit in si in jurul orasului Limassol. Dimineata am inceput-o la Castelul Kolossi. Pe exterior iti da impresia ca este mai degraba un turn din piatra galbena decit un castel.

Iar interiorul este o dezamagire, practic nu exista mare lucru. Totusi ce e chiar fain este ca poti urca pe acoperis iar de acolo poti admira deopotriva muntii si marea.



In apropiere se afla lacul sarat Limassol unde, daca te gasesti la momentul oportun, poti admira pasarile flamingo in libertate. Mergem cu masina printr-un loc mai putin prietenos: baza militara britanica Akrotiri. Peste tot sunt semne de genul, nu opriti, mergeti mai departe, nu faceti poze, cu alte cuvinte: Carati-va cit mai repede!

Lacul sarat era cam secat si nici elegantele pasari roz nu se fac vazute. Tinem totusi inainte pina in satul Akrotiri, cel mai sudic punct in care am ajuns pina acum. La marginea satului este o plaja iar in imediata vecinatate este o zona umeda care in mod normal este populata cu pasari. Ca la noi in Delta. Locul se numeste Aktotiri Marsh, are din loc in loc citeva puncte de observatie destinate admirarii pasarilor. Din pacate tot fara de noroc am fost si aici. Si daca tot ajungeti la Akrotiri puteti face si plaja.

Noi insa am plecat spre un alt sit UNESCO si anume cel de la Kourion. Pe mine m-au atras aici niste poze cu un teatru roman aflat in imediata vecinatate a marii. Locul este intr-adevar fascinant. De fapt e vorba de un intreg complex de constructii si ruine. Unele sunt protejate de niste acoperisuri imense.



Situl antic Kourion este amplasat pe locul unui oras antic care a disparut la inceputul Evului Mediu. Asezarea de aici dateaza de mai bine de 3300 de ani i. Hr. Atractiile din aceasta zona se refera la ruinele asezarilor antice, bai publice, Necropola, Casa Gladiatorilor, Casa lui Ahile dar si mozaicurile bine conservate.



Atractia principala a sitului antic Kourion este Teatrul greco-roman, care a rezistat peste secole in ciuda cutremurelor din antichitate. Teatrul are o capacitate de 3500 de spectatori si a fost construit de catre greci si mai apoi de catre romani, pentru desfasurarea luptelor cu gladiatori si a luptelor dintre oameni si animalele salbatice.


Tot in cadrul acestui sit antic veti putea vizita si una dintre casele oamenilor instariti din Kourion, alaturi de mozaicuri vechi de aproximativ 2000 de ani. Daca aveti timp, puteti vedea si sistemele de captare si distributie a apei pentru baile termale.

Sapaturile care au fost facute in aceasta zona incepand cu anul 1873 continua si in prezent. In urma acestor cercetari au fost scoase la iveala cateva ramasite ale mai multor cladiri: Casa lui Achille si Casa Gladiatorilor (cu mozaicuri), Baile publice, Biserica din perioada Crestinismului Timpuriu, Agora.



Dupa ce am vizitat acest ansamblu ne-am dus sa ne racorim pe plaja Kourion, aflat foarte aproape. Se poate ajunge cu masina pe asfalt. Sunt citeva terase, locul e dragut, malul stincos. Din pacate plaja e cam pietroasa. Aici consemnam un eveniment de familie important: Maria face cunostinta cu marea.

Revenim apoi pe deal si urmam citeva indicatoare. Primul ne duce la Stationul Antic. Acesta e intr-o stare avansata de degradare insa iti poti face macar o idee despre dimensiunile terenului de joc. Stadionul dateaza din secolul II si a gazduit in principal competitii de pentatlon( alergare, saritura in inaltime, saritura in lungime, lupte si aruncarea sulitei ). De asemenea aici s-au tinut si curse de cai. Stadionul a fost distrus in secolul IV.



In apropiere se mai geaseste un loc interesant: Sanctuarul lui Apollo, zeul grec al Soarelui si artei. Locul este destul de bine pastrat. Este impresionant ceea ce a mai ramas din templul lui Apollo, citeva trepte, doua coloane si o bucata de acoperis.





In interiorul acestui sit se mai gasesc o serie de ruine ale cladirilor din jurul templului, baile, casa preotului, cele doua porti catre Pafos si Kourion si o structura circulara.


Am incheiat vizita in zona urmand un indicator ce ne-a trimis catre un loc foarte frumos de belvedere aflat pe stinci abrupte ce se ridicau deasupra marii. Am putut admira de sus plaja Kourion si malul stincos ce se intinde pe zeci de kilometri.

A doua parte a zilei am petrecut-o in orasul Limassol, numit de localnici Lemesos. Este cel de-al doilea oras ca marime din Cipru, cu o populatie de aproape 240 000 de locuitori. Am parcat cu taxa in centru chiar linga mare. A fost singurul loc unde am platit parcarea.



Am plecat sa colindam centrul orasului. In prima faza am degustat inghetata locala, foarte buna peste tot. Prima oprire a fost la Castelul Medieval care adaposteste un Muzeu de Arheologie. Cum in toate zilele astea am vazut destule pietre am spus pas ca ne saturasem.

Castelul arata si el cam ciudat, la fel ca si fratele de la Kolossi.



In jurul lui e principala strada turistica, unde gasesti magazine de suveniruri, cafenele, restaurante. Cei care vind au insa un stil agasant. Nu poti sa te opresti sa te uiti la ceva ca imediat apare cineva si te abordeaza. In cazul meu e o metoda sigura de a ma face sa renunt la a mai cumpara ceva.



Ne pierdem pe stradute iar pasii ne duc la Catedrala Agia Napa, biserica ortodoxa alba, impunatoare. Si interiorul este frumos, ce sa mai, este un obiectiv care merita vizitat. In apropiere mai gasiti si o geamie. Din experienta mele aici nu prea ai ce sa vezi, in general e doar o camera mare cu un covor pufos.


 



 


Revenim la malul marii in zona portului numit Marina. De aici pleaca zona de promenada a orasului Limassol. Este vorba de fapt de un lung parc cu alei ce merg in paralel cu marea pina la zona cu plaja.



Putin mai incolo se gaseste un parc dragut, numit Gradina Municipala care gazduieste si Gradina Zoologica. Locul e plin de arbori inalti la umbra carora te poti racori in voie.



Si uite asa se duse si a treia zi in Cipru.

A patra zi insa a fost cu siguranta cea mai frumoasa. Dorinta noastra a fost sa vizitam singurul Parc National de pe insula numit Akamas. Pentru asta a trebuit sa facem un drum ceva mai lung pina in nord-vestul insulei, in orasul Polis. Am tinut tarmul si ne-am oprit intr-o parcare aflata aproape de Baile Afroditei.

Aici este o combinatie minunata de munte cu ape azurii de mare. Ne informam de pe niste panouri cu ceea ce putem face in zona. Exista un traseu care te poarta printr-o gradina botanica, te duce la Baile Afroditei, te urca muntele din apropiere, pe virful Sotiras( 370m ). Si te aducea inapoi pe o alta parte. Totul comprimat intr-o ora si jumatate.

Acest traseu era extrem de greu sa il facem fiindca nu aveam cu noi rucsacul port-bebe in care sa o ducem pe Maria, asa ca am gasit alta solutie.



Dar sa o luam cu inceputul. Mergem intai prin gradina botanica. Nu e ceva spectaculos doar o adunatura de cactusi si alte plante mediteraneene. Se merge pe o alee pietruita. La un momendat apar scari si trebuie sa le coborim, spre bucuria Mariei.

Si uite asa ajungem la Baile Afroditei. Ce sunt ele? E vorba de un mic lacusor format intr-un loc umbros la baza unei stinci.

Dupa aceea iar avem de urcat scari. Iesim din perimetrul gradinii botanice si poposim in fata unui panou informativ. De aici practic incepe poteca si traseul un circuit. Dar tot aici este si un drum. Cei mai cu dare de mina pot inchiria un jepp sau ATV pentru o plimbare in Parcul National Akamas. Cam ciudat, nu?



In fine, noi o luam voiniceste pe drum care in general este bun si merge pe sus cam pe la 25-30 de metri desupra marii. Peisajul iti taie respiratia: e o combinatie atit de reusita munte, mare, insule, culori, plaje salbatice, stinci.

La inceput traseul trece si prin locuri mai umbroase. Gasim chiar si un izvor cu apa faina si limpede unde exista o avertizare cum ca apa nu e buna de baut. Eu va spun ca poate si bauta, noi n-am murit. Inca.

Drumul ne urca usor si la un moment dat se desparte de poteca ce inchide bucla. Poteca incepe sa urce abrupt, in schimb drumul coboara pina aproape de apa marii.











 
Exista citeva golfuri, care de care mai frumoase. Insa cel mai spectaculos este cel numit Laguna Albastra. Apele sunt incredibil de limpezi, culorile sunt linistitoare. Sunt citeva barci si vaporase ce sunt oprite acolo si care, privite din unghiul corect iti dau impresia ca leviteaza.



Urmatorul golf poarta numele de Fontana Amoroza. Aici se gaseste o portiune de mare in forma de cerc unde culoarea apei este mai deschisa. Pare a fi de fapt un loc mai adinc strajuit de stincile de sub apa.





Mergem pina la capatul acestui golf si de acolo evaluam situatia. Este deja foarte cald e ora 14, asa ca ar fi cazul sa ne intoarcem. Dar nu inainte de a merge spre apa. Calcam peste o suprafata foarte interesanta cu stinci, cu mici gaurele in care se afla ori apa ori sare.

Drumul de intoarcere a fost parca mai greu in special din cauza caldurii dar si a faptului ca a fost mai mult de urcat. L-am facut ceva mai repede, cam in doua ore, si la final a venit si premiul: limonada si inghetata din belsug pentru toata familia.


Am plecat apoi spre Pafos pe un drum tare spectaculos cu vedere de sus catre mare si catre Cheile Avakas.

In apropiere de Pafos se gaseste cea mai mare gradina zoologica din Cipru. Si cum inca aveam suficient timp am zis sa mergem si aici. Drumul pina la intrare este foarte insolit. Trece printr-o plantatie de bananieri. Aceasta arata foarte diferit de cum imi inchipuiam eu. Arborii sunt relativ mici de inaltime, nu depasesc 3 metri. Si se pare ca recolta s-a terminat de curind.

La Zoo prima noastra grija este sa intrebam la ce ora inchid. Asadar avem la dispozitie o ora. Biletul este insa scump 16 euro de persoana.




 

 Colectia de animale este foarte variata, pe mine m-a incintat sa vad o gramada de pasari exotice, din alea cum nu mai vazusem decit la Teleenciclopedia de la TVR.

M-a incintat mult eleganta pasarilor Flamingo.

Dar si testoasele de mari dimensiuni.

Si cangurii. Cangurii erau speciali fiindca la Pafos se gasesc si destule exemplare din subspecia albinoasa.



La un moment dat pe aleile gradinii se plimba un ingrijitor impreuna cu un pui de camila. Pe care il hranea cu biberonul.

Au si o gramada de specii de oi, vaci. Bineinteles, exista elefant, tigri, lei. A fost o plimbare agreabila, putin cam in viteza insa astea au fost conditiile. Maria noastra nu a fost insa asa de incintata, poate si pe fondul caldurii excesive.

Dupa aceea ne-am uitat pe harta sa vedem ce mai este de vazut interesant in zona. Am aflat ca suntem aproape de Manastirea Sfantul Neofit si Baile lui Adonis. Am ales manastirea aflata linga satul Tala si nu am regretat.

 



La prima vedere avem de a face tot cu o constructie monumentala inchisa intr-o fortareata, Manastirea de astazi este impresionanta dar ceea ce m-a dat pe spate cu adevarat este povestea despre vechea manastire.

Sfantul Neofit a trait in perioada in care insula Cipru a fost cucerita de regele Richard I al Angliei (1189-1199), in cruciada lui spre Tara Sfanta.



Din 1159, el s-a retras intr-o pestera izolata, aflata in apropiere de localitatea Pafos. Sfantul Neofit a inceput sa sape in munte, spre a largi pestera naturala. Astfel, in ziua de 14 septembrie 1160, dupa aproape un an de zile de munca grea, pestera era gata, avand in interior o biserica, un Altar de slujire si o chilie. Tot in aceasta pestera, el si-a sapat mormantul, inca de la inceput. Datorita asprimii locului, pestera a fost numita "loc zavorat".

Ziua urmatoare a fost impatita in doua. In prima parte am mai colindat putin prin muntii Troodos, apoi ne-am indreptat catre capitala Ciprului, Nicosia.

Aproape de locul nostru de cazare din Saittas se gaseste Manastirea Messo Potamas. Mergem pe un drum ingust, recent asfaltat care urca muntele din greu. Cam dupa 5km ne oprim la poarta manastirii. Si aceasta se gasete intr-un loc izolat. Cladirile insa par mai noi.



Calugarii de acolo o simpatizeaza din prima pe Maria.Si ii daruiesc niste metanii. In biserica este racoare si bine, totul este nou si impecabil de curat. Cerem detalii despre cum ajungem la cascada din apropiere.



Putin mai jos de manastire se intra pe un drum forestier pe care mergem citeva sute de metri pina intr-o zona cu mese si bancute. Locul este pustiu. Lasam acolo masina si incepem sa cautam drumul spre cascada. Nu exista nici un indicator, insa GPS-ul ne rezolva dilema. Pina la urma dibuim si o poteca destul de alunecoasa ce coboara abrupt pina la baza cascadei. Locul este dragut si racoros insa nu te da pe spate.



In continuare mai mergem niste kilometri si ne oprim la intrarea in traseul ce duce la Cascada Caledonia. Acesta pare a fi mult mai cunoscuta judecind dupa numarul mare de masini parcate. Traseul se poate face in circuit. Urcam pe linga apa timp de vreo 40 de minute, trecem micul paraias de nenumarate ori si la final avem si privelistea cu caderea de apa numita Caledonia. Ca si sora ei Messa Potamos, nu te da pe spate insa caderea de apa are mai mult volum si o mai mare inaltime. Pina la urma este un loc dragut care merita vazut si te ajuta sa faci si ceva miscare.

Coborirea o facem pe o alta parte. Intram pe o poteca de asemenea nemarcata ce merge pret de citeva minute pe curba de nivel. Apoi dam intr-un mare si larg drum forestier care ne coboara inapoi la sosea unde inchidem circuitul.

Continuam cu masina pina in satul Troodos unde poposem la o inghetata servita la altitudine: 1700m.

Plecam apoi spre Nicosia dar despre vizita in capidata impatita de greci si de turci va povestesc in episodul viitor.

 

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017