Cipru, episodul 2: Kourion, Limassol, Baile Afroditei, Akamas și iarăși Munții Troodos

Data publicării: 04 iul 2017

Toată ziua asta ne-am învârtit în şi în jurul oraşului Limassol. Dimineaţa am început-o la Castelul Kolossi. Pe exterior îţi dă impresia că este mai degrabă un turn din piatră galbenă decât un castel.

Iar interiorul este o dezamăgire, practic nu există mare lucru. Totuşi ce e chiar fain este că poţi urca pe acoperiş iar de acolo poţi admira deopotrivă munţii şi marea.


În apropiere se afla lacul sărat Limassol unde, dacă te găseşti la momentul oportun, poţi admira păsările flamingo în libertate. Mergem cu maşina printr-un loc mai puţin prietenos: baza militară britanică Akrotiri. Peste tot sunt semne de genul, nu opriţi, mergeţi mai departe, nu faceţi poze, cu alte cuvinte: Căraţi-vă cât mai repede!

Lacul sărat era cam secat şi nici elegantele păsări roz nu se fac văzute. Ţinem totuşi înainte până în satul Akrotiri, cel mai sudic punct în care am ajuns până acum. La marginea satului este o plajă iar în imediata vecinătate este o zonă umedă care în mod normal este populată cu păsări. Ca la noi în Deltă. Locul se numeşte Aktotiri Marsh, are din loc în loc câteva puncte de observaţie destinate admirării păsărilor. Din păcate tot fără de noroc am fost şi aici. Şi dacă tot ajungeţi la Akrotiri puteţi face şi plajă.

Noi însă am plecat spre un alt sit UNESCO şi anume cel de la Kourion. Pe mine m-au atras aici nişte poze cu un teatru roman aflat în imediata vecinătate a mării. Locul este într-adevăr fascinant. De fapt e vorba de un întreg complex de construcţii şi ruine. Unele sunt protejate de nişte acoperişuri imense.



Situl antic Kourion este amplasat pe locul unui oraş antic care a dispărut la începutul Evului Mediu. Aşezarea de aici datează de mai bine de 3300 de ani i. Hr. Atracţiile din această zonă se referă la ruinele aşezărilor antice, ăai publice, Necropola, Casa Gladiatorilor, Casa lui Ahile dar şi mozaicurile bine conservate.



Atracţia principală a sitului antic Kourion este Teatrul greco-roman, care a rezistat peste secole în ciuda cutremurelor din antichitate. Teatrul are o capacitate de 3500 de spectatori şi a fost construit de către greci şi mai apoi de către romani, pentru desfăşurarea luptelor cu gladiatori şi a luptelor dintre oameni şi animalele sălbatice.

Tot în cadrul acestui sit antic veţi putea vizita şi una dintre casele oamenilor înstăriţi din Kourion, alături de mozaicuri vechi de aproximativ 2000 de ani. Dacă aveţi timp, puteţi vedea şi sistemele de captare şi distribuţie a apei pentru băile termale.

Săpăturile care au fost făcute în această zonă începând cu anul 1873 continuă şi în prezent. În urma acestor cercetări au fost scoase la iveală câteva rămăşiţe ale mai multor clădiri: Casa lui Achille şi Casa Gladiatorilor (cu mozaicuri), Băile publice, Biserica din perioada Creştinismului Timpuriu, Agora.


După ce am vizitat acest ansamblu ne-am dus să ne răcorim pe plaja Kourion, aflată foarte aproape. Se poate ajunge cu maşina pe asfalt. Sunt câteva terase, locul e drăguţ, malul stâncos. Din păcate plaja e cam pietroasă. Aici consemnăm un eveniment de familie important: Maria face cunoştinţă cu marea.

Revenim apoi pe deal şi urmăm câteva indicatoare. Primul ne duce la Stationul Antic. Acesta e într-o stare avansată de degradare însă îţi poţi face măcar o idee despre dimensiunile terenului de joc. Stadionul datează din secolul II şi a găzduit în principal competiţii de pentatlon( alergare, săritura în înălţime, săritura în lungime, lupte şi aruncarea suliţei ). De asemenea aici s-au ţinut şi curse de cai. Stadionul a fost distrus în secolul IV.



În apropiere se mai găseşte un loc interesant: Sanctuarul lui Apollo, zeul grec al Soarelui şi artei. Locul este destul de bine păstrat. Este impresionant ceea ce a mai rămas din templul lui Apollo, câteva trepte, două coloane şi o bucată de acoperiş.





În interiorul acestui sit se mai găsesc o serie de ruine ale clădirilor din jurul templului, băile, casa preotului, cele două porţi către Pafos şi Kourion şi o structură circulară.

Am încheiat vizita în zona urmând un indicator ce ne-a trimis către un loc foarte frumos de belvedere aflat pe stânci abrupte ce se ridicau deasupra mării. Am putut admira de sus plaja Kourion şi malul stâncos ce se întinde pe zeci de kilometri.

A doua parte a zilei am petrecut-o în oraşul Limassol, numit de localnici Lemesos. Este cel de-al doilea oraş ca mărime din Cipru, cu o populaţie de aproape 240 000 de locuitori. Am parcat cu taxă în centru chiar lângă mare. A fost singurul loc unde am plătit parcarea.



Am plecat să colindăm centrul oraşului. În prima fază am degustat îngheţată locală, foarte bună peste tot. Prima oprire a fost la Castelul Medieval care adăposteşte un Muzeu de Arheologie. Cum în toate zilele astea am văzut destule pietre am spus pas că ne săturasem.

Castelul arata şi el cam ciudat, la fel ca şi fratele de la Kolossi.


În jurul lui e principala strada turistică, unde găseşti magazine de suveniruri, cafenele, restaurante. Cei care vând au însă un stil agasant. Nu poţi să te opreşti să te uiţi la ceva ca imediat apare cineva şi te abordează. În cazul meu e o metodă sigură de a mă face să renunţ la a mai cumpăra ceva.


Ne pierdem pe străduţe iar paşii ne duc la Catedrala Agia Napa, biserica ortodoxă albă, impunătoare. Şi interiorul este frumos, ce să mai, este un obiectiv care merită vizitat. În apropiere mai găsiţi şi o geamie. Din experienţa mele aici nu prea ai ce să vezi, în general e doar o cameră mare cu un covor pufos.


 



 


Revenim la malul mării în zona portului numit Marina. De aici pleacă zona de promenadă a oraşului Limassol. Este vorba de fapt de un lung parc cu alei ce merg în paralel cu marea până la zona cu plaja.



Puţin mai încolo se găseşte un parc drăguţ, numit Gradina Municipală care găzduieşte şi Grădina Zoologică. Locul e plin de arbori înalţi la umbra cărora te poţi răcori în voie.


Şi uite aşa se duse şi a treia zi în Cipru.

A patra zi însă a fost cu siguranţă cea mai frumoasă. Dorinţa noastră a fost să vizităm singurul Parc Naţional de pe insulă numit Akamas. Pentru asta a trebuit să facem un drum ceva mai lung până în nord-vestul insulei, în oraşul Polis. Am ţinut ţărmul şi ne-am oprit într-o parcare aflată aproape de Băile Afroditei.

Aici este o combinaţie minunată de munte cu ape azurii de mare. Ne informăm de pe nişte panouri cu ceea ce putem face în zonă. Există un traseu care te poartă printr-o grădina botanică, te duce la Băile Afroditei, te urcă pe muntele din apropiere, pe vârful Sotiras( 370m ). Şi te aduce înapoi pe o altă parte. Totul comprimat într-o oră şi jumătate.

Acest traseu era extrem de greu să îl facem fiindcă nu aveam cu noi rucsacul port-bebe în care să o ducem pe Maria, aşa că am găsit altă soluţie.



Dar să o luăm cu începutul. Mergem întâi prin grădina botanică. Nu e ceva spectaculos doar o adunătură de cactuşi şi alte plante mediteraneene. Se merge pe o alee pietruită. La un moment dat apar scări şi trebuie să le coborâm, spre bucuria Mariei.

Şi uite aşa ajungem la Băile Afroditei. Ce sunt ele? E vorba de un mic lăcuşor format într-un loc umbros la baza unei stânci.

După aceea iar avem de urcat scări. Ieşim din perimetrul grădinii botanice şi poposim în faţa unui panou informativ. De aici practic începe poteca şi traseul un circuit. Dar tot aici este şi un drum. Cei mai cu dare de mina pot închiria un jeep sau ATV pentru o plimbare în Parcul Naţional Akamas. Cam ciudat, nu?


În fine, noi o luăm voiniceşte pe drum care în general este bun şi merge pe sus cam pe la 25-30 de metri deasupra mării. Peisajul îţi taie respiraţia: e o combinaţie atât de reuşită munte, mare, insule, culori, plaje sălbatice, stânci.

La început traseul trece şi prin locuri mai umbroase. Găsim chiar şi un izvor cu apă faina şi limpede unde există o avertizare cum că apa nu e bună de băut. Eu vă spun că poate şi băută, noi n-am murit. Încă.

Drumul ne urca uşor şi la un moment dat se desparte de potecă ce închide buclă. Poteca începe să urce abrupt, în schimb drumul coboară până aproape de apa mării.











 
Există câteva golfuri, care de care mai frumoase. Însă cel mai spectaculos este cel numit Laguna Albastră. Apele sunt incredibil de limpezi, culorile sunt liniştitoare. Sunt câteva bărci şi vaporaşe ce sunt oprite acolo şi care, privite din unghiul corect îţi dau impresia că levitează.

Următorul golf poartă numele de Fontana Amoroza. Aici se găseşte o porţiune de mare în formă de cerc unde culoarea apei este mai deschisă. Pare a fi de fapt un loc mai adânc străjuit de stâncile de sub apă.



Mergem până la capătul acestui golf şi de acolo evaluăm situaţia. Este deja foarte cald e ora 14, aşa că ar fi cazul să ne întoarcem. Dar nu înainte de a merge spre apă. Călcam peste o suprafaţă foarte interesantă cu stânci, cu mici găurele în care se află ori apă ori sare.

Drumul de întoarcere a fost parcă mai greu în special din cauza căldurii dar şi a faptului că a fost mai mult de urcat. L-am făcut ceva mai repede, cam în două ore, şi la final a venit şi premiul: limonadă şi îngheţată din belşug pentru toată familia.

Am plecat apoi spre Pafos pe un drum tare spectaculos cu vedere de sus către mare şi către Cheile Avakas.

În apropiere de Pafos se găseşte cea mai mare grădina zoologică din Cipru. Şi cum încă aveam suficient timp am zis să mergem şi aici. Drumul până la intrare este foarte insolit. Trece printr-o plantaţie de bananieri. Aceasta arată foarte diferit de cum îmi închipuiam eu. Arborii sunt relativ mici de înălţime, nu depăşesc 3 metri. Şi se pare că recolta s-a terminat de curând.

La Zoo prima noastră grijă este să întrebăm la ce oră închid. Aşadar avem la dispoziţie o oră. Biletul este însă scump 16 euro de persoană.




 

Colecţia de animale este foarte variată, pe mine m-a încântat să văd o grămadă de păsări exotice, din alea cum nu mai văzusem decât la Teleenciclopedia de la TVR.

M-a încântat mult eleganta păsărilor Flamingo.

Dar şi ţestoasele de mari dimensiuni.

Şi cangurii. Cangurii erau speciali fiindcă la Pafos se găsesc şi destule exemplare din subspecia albinoasă.


La un moment dat pe aleile grădinii se plimba un îngrijitor împreună cu un pui de cămilă. Pe care îl hrănea cu biberonul.

Au şi o grămadă de specii de oi, vaci. Bineînţeles, există elefant, tigri, lei. A fost o plimbare agreabilă, puţin cam în viteză însă astea au fost condiţiile. Maria noastră nu a fost însă aşa de încântată, poate şi pe fondul căldurii excesive.

După aceea ne-am uitat pe harta să vedem ce mai este de văzut interesant în zonă. Am aflat că suntem aproape de Mănăstirea Sfântul Neofit şi Băile lui Adonis. Am ales mănăstirea aflată lângă satul Tala şi nu am regretat.

 

La prima vedere avem de a face tot cu o construcţie monumentală închisă într-o fortăreaţă, Mănăstirea de astăzi este impresionantă dar ceea ce m-a dat pe spate cu adevărat este povestea despre vechea mănăstire.

Sfântul Neofit a trăit în perioada în care insulă Cipru a fost cucerită de regele Richard I al Angliei (1189-1199), în cruciadă lui spre Tara Sfântă.


Din 1159, el s-a retras într-o peşteră izolată, aflată în apropiere de localitatea Pafos. Sfântul Neofit a început să sape în munte, spre a lărgi peştera naturală. Astfel, în ziua de 14 septembrie 1160, după aproape un an de zile de muncă grea, peştera era gata, având în interior o biserică, un altar de slujire şi o chilie. Tot în această peşteră, el şi-a săpat mormântul, încă de la început. Datorită asprimii locului, peştera a fost numită "loc zăvorât".

Ziua următoare a fost împărțită în două. În prima parte am mai colindat puţin prin munţii Troodos, apoi ne-am îndreptat către capitala Ciprului, Nicosia.

Aproape de locul nostru de cazare din Saittas se găseşte Mănăstirea Messo Potamas. Mergem pe un drum îngust, recent asfaltat care urca muntele din greu. Cam după 5km ne oprim la poarta mănăstirii. Şi aceasta se găsește într-un loc izolat. Clădirile însă par mai noi.



Călugării de acolo o simpatizează din prima pe Maria.Şi îi dăruiesc nişte metanii. În biserica este răcoare şi bine, totul este nou şi impecabil de curat. Cerem detalii despre cum ajungem la cascada din apropiere.



Puţin mai jos de mănăstire se intră pe un drum forestier pe care mergem câteva sute de metri până într-o zonă cu mese şi băncuţe. Locul este pustiu. Lăsăm acolo maşina şi începem să căutăm drumul spre cascada. Nu există nici un indicator, însă GPS-ul ne rezolva dilema. Până la urma dibuim şi o potecă destul de alunecoasă ce coboară abrupt până la baza cascadei. Locul este drăguţ şi răcoros însă nu te dă pe spate.


În continuare mai mergem nişte kilometri şi ne oprim la intrarea în traseul ce duce la Cascada Caledonia. Acesta pare a fi mult mai cunoscută judecând după numărul mare de maşini parcate. Traseul se poate face în circuit. Urcăm pe lângă apă timp de vreo 40 de minute, trecem micul pârăiaş de nenumărate ori şi la final avem şi priveliştea cu căderea de apă numită Caledonia. Ca şi sora ei Messa Potamos, nu te da pe spate însă apa are mai mult volum şi o mai mare înălţime. Până la urmă este un loc drăguţ care merită văzut şi te ajută să faci şi ceva mişcare.

Coborârea o facem pe o altă parte. Intrăm pe o potecă de asemenea nemarcată ce merge preţ de câteva minute pe curba de nivel. Apoi dăm într-un mare şi larg drum forestier care ne coboară înapoi la şosea unde închidem circuitul.

Continuăm cu maşina până în satul Troodos unde poposim la o îngheţată servită la altitudine: 1700m.

Plecăm apoi spre Nicosia dar despre vizita în capitala împărțită de greci şi de turci vă povestesc în episodul viitor.

 

Celelalte episoade dedicate excursiei din Cipru se găsesc aici:

http://bogdanbalaban.ro/551.html
http://bogdanbalaban.ro/553.html
http://bogdanbalaban.ro/554.html

 

Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2024