Cipru, episodul 4: Larnaca si Capul Greco

Data publicarii: 17 iul 2017

In ultimele zile din Cipru am fost cazati la un apartament din Larnaca. Ce a fost fain a fost ca am avut asigurata parcarea gratuita in curtea interioara a hotelului. Ce nu a fost chiar ok era faptul ca in hotel aveau loc lucrari de renovare care veneau la pachet in general cu praf mult pe hol.

Hotelul era situat cam la 10 minute de mers pe jos de plaja Finikoudes. Promenada din fata plajei este mai tot timpul foarte aglomerata. E mereu un dute-vino si zgomot.

Plaja este amenajata, e plin de umbrelute si sezlonguri care se pot inchiria. Nu stiu pentru citi bani. Din loc in loc insa se poate sta si la liber. Ceea ce m-a bucurat foarte mult este faptul ca plaja este ideala pentru copiii mici. Apa nu se adinceste brusc, practic poti merge destul de mult si marea nu iti trece de genunchi. Asadar a fost un loc de joaca ideal pentru Maria.

plaja Finikoudes

Portul Marina

In prima zi, dupa plaja, am vizitat centrul orasului Larcaca, dorind sa vedem cele citeva obiective din oras. Prima data ne-am oprit la pontonul Larnaca Pier, o terasa de citiva zeci de metri care duce catre mare. De acolo se poate admira foarte bine Castelul din Larnaca, geamia, plaja Finikoudes si portul turistic.

Asa cum deja eram obisnuiti, castelul arata cam ciudat, pare mai degraba o colectie de ziduri inalte. A fost contruit si locuit inca din secolul XIV. Astazi adaposteste un muzeu ce expune elemente arheologice, arme si diverse alte ustensile.

In spatele castelului se gaseste Geamia Djami Kebir. Tot in zona dam de piata din Larnaca. De unde cumparam niste delicatese locale. Ne-au placut mult cele numite Soutsokos, care se prezinta sub forma de batoane facute din struguri avind la mijloc alune. Excelente.

Am mers apoi la Biserica Sf. Lazar. Aceasta are o poveste incredibila avindindu-si izvorul chiar in zilele lui Iisus Hristos. Concret, inainte de a muri, Iisus il invie pe prietenul sau Lazar. Toata lumea stie asta, dar mai nimeni nu a urmarit povestea mai departe. Acest Lazar a fost alungat apoi si a ajuns sa se stabileasca in Cipru.

 

 

Mai tirziu a fost ales episcop. Lazar a trait in Larnaca 30 ani, pina la moartea sa. A fost inmormintat intr-o retea de catacombe, mai multe sarcofage fiind gasite in zona. Moastele sale au fost descoperite, tirziu, abia in anul 890 si au fost duse la Constantinopol. Dar nu cu totul. Cipriotii au pastrat capul Sf. Lazar si alte citeva fragmente de moaste, care sunt expuse in biserica. Aceasta  a fost construita pe locul in care a fost descoperit mormantul Sf. Lazar.

Mormantul este si el accesibil, din biserica se coboara citeva scari, iar undeva sub altar se mai poate vedea locul in care a fost inmormantat Sf. Lazar.

Mai multe despre biserica Sf. Lazar din Larnaca puteti citi aici:
http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/biserica-sfantul-lazar-larnaca-67651.html

Ne-am dus apoi cu Maria intr-un parc. Am profitat de umbra copacilor. Maria s-a imprietenit cu o fetita cipriota, in virsta cam de 3 ani, pe nume Violeta. Copiii astia au un dar extraordinar de a se intelege fara pea multe cuvinte. Maria avea oarece probleme in a se da pe topogan. Trebuia tot timpul sa o asezi in pozitia corecta si sa o impingi un pic sa o ia la vale. Ei bine, nu stiu cum, Violeta a invatat-o cum sa se aseze si cum sa isi dea drumul la vale.

Linga parc se afla o alta biserica emblematica din Larnaca, Panagia Faneromeni. Aceasta pare a fi noua, este alba si frumoasa. Si pe cit de alba si frumoasa e, pe atita este de inchisa.

 

Si linga ea mai exista o bisericuta veche, mica. Sub bisericuta este o mica pestera. Se spune ca biserica este frecventata in general de femei ai caror soti sunt plecati departe.

Revenim la hotel, dormim bine iar dupa ora 17 ne intoarcem iar pe plaja. Seara facem o plimbare lunga dar tare faina pe faleza trecind pe linga plajele Flamingo si Mackenzie.

Linga plaja Mackenzie sunt o gramada de restaurante, cluburi, discoteci care arata foarte bine, fiecare are specificul sau, designul sau, muzica sa. Este realmente o placere sa te plimbi si de ce nu sa incerci preparatele de acolo. Plaja arata si ea incredibil de bine, ca in reclame. Dar cu toate astea are si un neajuns. Si anume ca este chiar linga aeroport, asa ca la fiecare 5 minute trece un avion la joasa inaltime. Am stat si noi la gardul aeroportului sa vedem cum aterizeaza aparatele de zbor. La intoarcere, la un restaurant cu specific arab, doua cadine profesioniste dansau din buric.

Ziua urmatoare schimbam peisajul si o luam dis-de-dimineata catre cea mai faimoasa plaja din Cipru, Plaja Nissi, aflata linga statiunea Ayia Napa. Locul este extraordinar de fain. Gasim loc de parcare usor si intram pe plaja nerbdatori sa ajungem la apa. Se merge printre umbrelute si sezlonguri, toate inghesuite cit permite locul. E si de acum ajungem la apa vedem minunea. In apropiere exista o insula care este legata de tarm printr-o mica limba de nisip.

Ochim un loc fain de plaja aflat pe insula. Mergem pe jos, cu tot cu Maria, pina la el. Apoi ne bucuram din plin de apa limpede si curata, de aer si de zbenguiala. Maria isi gaseste noi prieteni, de data asta romani si se joaca nestingherita.







Cind incepe sa arda soarele parasim plaja pentru a face o plimbare cu masina in imprejurimi. Tinta noastra este sa vedem atractiile din Capul Greco.

Parasim soseaua si facem un pic de offroad pina la Sea Caves, adica Pesterile din Mare. Peisajul este foarte pitoresc, apa are culori incredibile. Pesterile par a fi sustinute de niste coloane naturale. Sunt si turisti care inoata, desi pare greu de ajuns la apa.



Revenim la sosea, la asfalt, dar numai pentru a merge citiva kilometri. Apoi iarasi un pic de offroad in urcare. Prcam si ne deplasam catre un loc inalt, un excelent punct de belvedere de pe Capul Greco. Cu mare de diferite culori, cu golfuri, stinci, si baza militara britanica. De aici, linie dreapta se gasesc urmatoarele:

Siria - cam la 170km
Liban - la 180km
Israel - 250km
Egipt - 430 km

Asadar suntem relativ aproape de o zona care in ultimele zeci de ani a fost scena unor conflicte singeroase.







Revenim la masina si ne indreptam spre urmatoarea destinatie: Laguna Albastra, un golf cu ape azurii aflat chiar linga baza militara britanica. In golf sunt ancorate citeva barci. Intre ele ne atrage atentia o barca-discoteca, unde muzica e data la maxim, lumea danseaza si sare de pe bord direct in apa.

Mergem si in partea cealalt a peninsulei, chiar pe linga gardul englezilor sa vedem si pesiajul de dincolo.

In zona un alt punct de atractie este un pod natural numit Arca de Piatra. Interesanta, frumoasa tare si pare-se fragila. Autoritatile au ingradit locul si au interzis accesul. Sper sa aiba o viata mai lunga decit Fereastra de Azur din Malta care aproximativ la doi ani dupa ce am vazut-o noi s-a prabusit.





Drumul ne duce spre Agioi Anargyroi, o mica pensinula dotata cu bisericuta si pestera chiar linga apa. Cind eram in zona si-a facut aparitia un vas al piratilor, negru ca taciunele.

Traversam apoi statiunea Protaras, o statiune cu multe hoteluri, se spune ca este printre cele mai luxoase din Cipru. Poposimin orasul Paralimni in cautarea unui loc de mincat. Planurile ne sunt date peste cap de Maria care are un somn fain si linistit in masina. Parcam a umbra si pina se trezeste ea, fac o tura de recunoastere a centrului. Cel mai important, gasesc unde este toaleta.

In Paralimni sunt citeva restaurante ok, terase, fast-food, ideea e ca nu o sa mori de foame. Pina una alta imi atrage atentia o statuie a unui militar cu pusca in mina. Domnul se numeste Maior General Tasos Markou( din cite se vede, nu trage cu arcul ).

El este un erou local care s-a remarcat prin faptul ca militat permanent pentru independenta Ciprului. O vreme a trebuit sa se refugieze in Grecia. Dupa intemeierea statului Cipriot, a revenit in patria natala si a intrat in armata.Invazia turceasca din 1974 l-a gasit la datorie unde, fiind constient ca nu are suficient armament si oameni, a luptat eroic, pina la moarte. Astazi o serie de institutii din orasul Paralimni in poarta numele.

Tot in zona centrala exista o mare piata cu doua biserici in centru ei. In cea mare am aflat ca slujeste un preot roman.

In cautarea noastra dupa un loc de mincat am ajuns insa la o terasa care servea inghetata, buna, rece delicoasa si ieftina. Si asta a fost masa noastra, inclusiv pentru Maria. Dar si aici am avut parte de o intimplare haioasa. Vinzatorul de inghetata imi spune asa:
- Uite, o sa iti arat un film cu presedintele vostru!

Ma gindeam ce naiba de prostie o fi facut presedintele Iohannis de a ajuns sa fie cunoscut si in Cipru.

Cind colo vad un film cu Putin care asista la inaugurarea unui nou tip de avion. Omul credea ca suntem rusi.

Dupa aceea ne-am indreptat spre cea mai apropiata plaja, Trinity Beach. Aceasta e in buza unui golf, apa se adinceste destul de brusc si e mai rece decit la Ayia Napa. Suntem iarasi aproape de zona verde. Din apa, odata ce iesi din golf, daca te uiti bine vezi lantul muntos aflat la nord de Nicosia. Si daca te uiti si mai bine vezi si steagul Ciprului Turcesc vopsit pe munte.

Seara revenim in Larnaca si ne continuam luncile primbari de seara de la malul marii. E o mare placere, promenada este foarte lunga si are zone intinse si pentru cei ce iubesc zgomotul si aglomeratia dar si pentru cei carora le place linistea.

Si vine si utima zi din Cipru, ultima zi in Larnaca. Dimineata o petrecem la plaja, prinzul la somn si racoare. In a doua parte a zilei mergem pina pe malul lacului Larnaca in cautarea elegantelor pasari flamingo. Acestea insa aveau treaba prin alte locuri, prin alte zari, nici urma de ele. Pe malul lacului, insa pe partea opusa este si moscheea Hala Sultan Teke. La ea insa nu am mai ajuns.







Cind venit timpul apusului am facut o plimbare cu barca pe mare. A durat cam o ora si practic ne-am deplasat pe mare de la Marina si pina aproape de aeroport. Atmosfera a fost placuta. Pentru Maria cred ca a fost prima plimbare cu barca.

Seara am petrecut-o in apropierea plajei Mackenzie, preferata mea in materie de atmosfera. La una din terase se facea dans sincron. Faina treaba.

Ce ar mai fi de spus. Am revenit in tara cu un zbor de noapte. A fost interesant fiindca de la 12 000 de metri altitudine si 900 de km/h am urmarit un foarte spectaculos rasarit de soare. Pe o parte a avionului era lumina, pe cealalta intuneric.

Si uite asa se sfirsi aventura noastra in Cipru. Mie mi-a placut si chiar recomand ca odata in viata sa vizitati aceasta tara. Iar daca va place marea, plaja, soarele, e chiar un loc potrivit. Mi-ar place sa revin peste ani insa cu obiectivul de a face un tur adevarat in Ciprul de Nord.

 

Celelalte episoade dedicate Ciprului se gasesc aici:

http://bogdanbalaban.ro/551.html
http://bogdanbalaban.ro/552.html
http://bogdanbalaban.ro/553.html

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017