Muntii Godeanu: Virful Gugu

Data publicarii: 12 dec 2019

In Muntii Godeanu mai fusesem doar o singura data, in 2010. Atunci am plecat din Valea Cernei si in final am atins Virful Godeanu. De data asta planul a fost mai ambitios: sa urcam pe Vf. Gugu, cel mai inalt din acest masiv. Dan venise cu ideea de citeva luni insa cind sa mergem planetele nu s-au mai aliniat si el nu a mai putut veni. Asadar am plecat in trupa de trei cu Alina si Nelutu.

Am mers cu masina pina la Sarmisegetusa, linga Hateg unde am gasit un loc de cazare fain la Pensiunea Zamolxe. Aici am stat intr-o casuta de lemn fain aranjata. Ca sa ajungi la casuta vecina trebuia sa treci un pod de lemn.

Dimineata a fost promitatoare, vreme senina dar evident cam frig ca doar era trecut de jumatatea lui octombrie.

Ne punem in miscare si mergem spre Lacul Gura Apelor. Chiar pe baraj intilnim si primul indicator spre Vf. Gugu. Nu arata prea optimist: 5 ore pe cruce rosie. Tinem conturul lacului, platim taxa de acces in Parcul National Retezat.

Si ca veni vorba, niciodata nu am vazut atita volum de apa la Gura Apelor. Se pare ca cei ce au grija de lac sunt stringatori anul asta. Ca sa zic asa.

Ajungem in coada lacului si parasim spre dreapta drumul care merge la Poiana Pelegii. Practic tinem in continuare conturul lacului. Drumul este in stare decenta insa se vede clar ca este foarte putin folosit. Intr-un loc a fost afectat de o alunecare de teren. A fost reparat, insa este foarte ingust, incape doar o masina pe portiunea asta.

Ne atrage atentia mai incolo o cascada, un fir ingust de apa ce isi face loc printre doua stanci. Mergem si mai departe si intilnim o masina de Cluj oprita intr-o mica poienita. Dupa inca 50 de metri vedem si de ce autoturismul ala a ramas acolo.

Drumul se opreste brusc la intilnirea cu valea Lapusnicul Mic. Acolo a fost demult un pod care probabil ca fost luat de vreo viitura. Acum au ramas niste tuburi de ciment. Trecerea cu masina prin vad cred ca este imposibila chiar si cu o masina de teren. Si inca o informatie: de la coada lacului si pina in acest loc sunt aproximativ 5km.

Aducem si noi masina linga cea intilnita mai devreme. Intram in traseu destul de tarziu, la ora 10:30.

In ultimii ani in Muntii Godeanu au avut loc niste lucrari care sa imbunatateasca accesul. A fost construit un refugiu la limita de sus a padurii, a fost facut marcaj pina pe Vf. Gugu.

La traversarea Lapusnicului Mic apare prima dilema. Pe malul celalalt, pe un zid de beton sunt doua indicatoare:


Primul ne spune ca ajungem la refugiul Gugu in doua ore maxim doua ore si jumatate. Dar se va merge pe un marcaj nestandard, punct roz.

Al doilea este marcajul oficial cruce rosie. Nu se ofera detalii legate de timpul de parcugere. Studiem harta de pe GPS. Punctul roz merge o vreme pe vale iar apoi ne asteapta un urcus abrupt pina la refugiu. Traseul asta pare mai scurt.

Crucea rosie mai tine conturul lacului inca vreo 2-3km dupa care urca pe un picior de munte. Pare sa fie o varianta mai usoara dar si un pic mai lunga.

Pina la urma alegem varianta cu punct roz urmand ca in masura in care mai avem timp sa coborim pe partea cealalta.

Trecem cu atentie peste tuburile de ciment si inaintam inspre amonte pe o poteca foarte clara. Traversam tot felul de zone cu paraiase si noroaie. Cam dupa 20 de minute incepe urcusul. Prima parte ne ia foarte tare si ne tine in priza vreo jumatate de ora. Dupa aceea urmeaza o bucata care iti permite sa mai respiri. La iesirea din padure se urca iarasi tare pina la refugiu.

Constructia este noua, este bine intretinuta si ofera adapost bun si sigur pentru cei aflati in nevoie. Poate gazdui in conditii bune cam 10 persoane. De la refugiu incolo vom tine marcajul cruce rosie.

In fata noastra mai este un grup de 3 persoane. Noi facem o pauza muuult prea luuuunga un pic mai sus de refugiu. Vremea este faina, soarele bland, vint foarte putin. Conditii ideale de drumetie.

De la refugiu avem iarasi o urcare sanatoasa pina in Saua Bran. Orientarea se face un pic mai greu. Marcajele exista, dar poteca foarte clara nu, asa ca uneori mai dam rateuri. Ajungem si in sa unde este un stalp metalic. Cercetam putin zona. Se vad culmi multe din Godeanu si din Muntii Tarcu.

In Tarcu am fost acum multi ani de zile si am urcat doar pina pe virful omonim. Acum vad de fapt ce suprafata mare au acesti munti si cite alte virfuri interesante ar mai fi de urcat. Poate la anul ce vine.

Virful Gugu, desi este cel mai inalt, se afla pe o creasta secundara. Noi ne uitam cumva pe directia crestei si il identificam. Sau asa credeam noi.

Din sa mergem relativ drept pina ajungem la baza unui horn pietros. Aici incepem si urcam cu rabdare. Dupa zona pietroasa umblam prin iarba si ne vedem din ce in ce mai aproape de Virful Gugu. Cind ajungem linga el constatam urmatoarele:
1. da, ne-am apropiat de virf
2. Virful Gugu nu este cel pe care il credeam noi. Mai avem pina la el.

De aici incolo se merge numai pe creasta, deocamdata inierbata si ea. Incepe sa se vada cite putin si din lacul Gugu. Coborim intr-o sa iar de aici avem o urcare de toata frumusetea pina pe virf. Zona asta este mai accidentata, cu creasta ascutita, cu stanci si pietre. Seamana pe undeva cu Oslea din Valcan.

Acum ritmul de deplasare mai scade putin ca sunt multe de vazut si de admirat. Ajungem si pe virf unde intilnim pe cei trei pe care ii vazusem mai sus de refugiu. Sunt din Deva si cunosc zona aceasta destul de bine. Profitam de acest lucru pentru a afla trasee noi si mai ales pentru a identifica unele virfuri. Personal sunt curios care este Virful Godeanu, cel pe care am urcat in 2010.

Stam pe virf ceva mai mult, facem si pauza de masa. Eu ma tot uit spre creasta Muntilor Tarcu unde mi-ar face mare placere sa revin intr-o zi.

 

Facem apoi cale intoarsa pina la refugiu. Acolo tinem o scurta sedinta tehnica legata de alegerea traseului de coborire. Pentru ca suntem la limita cu timpul, mergem la vale exact pe unde am urcat. Pe ultima parte a coboririi ma minunez de cit de abrupta este acea portiune.

Ajungem la masina fix cind s-a intunecat. Noaptea urmatoare am dormit-o la cabana Gura Zlata.

Traseu: Gura Lapusnicului Mic - Refugiu Gugu - Saua Bran - Vf. Gugu si retur
Durata: 8 ore

 

 

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2020