Retezatul Mic: De la Cheile Scorotei peste Piule pina la Cimpu Mielului

Data publicarii: 12 feb 2016

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

La sfirsitul lui octombrie 2015 am avut ocazia de a reveni in niste locuri care mie mi-au ramas foarte dragi. Este vorba de Valea Jiului de Vest, punct foarte bun de plecare spre Retezatul Mic si spre Oslea din Vilcan. Am stat trei zile. Am urcat pe Piatra Iorgovanului si am coborit pe valea Soarbele. Am urcat pe Oslea pe linga cantonul Cimpusel si am coborit in Pasul Jiu -  Cerna.

Cele doua trasee de mai sus le-am descris si cu alte ocazii si nu am sa mai insist asupra lor.

Piatra Iorgovanului:
http://bogdanbalaban.ro/?action=articole_full&id=222

Oslea din Vilcan:
http://bogdanbalaban.ro/?action=articole_full&id=223

Si o parte din traseul ce vi-l descriu astazi l-am mai facut. Insa noutatea consta in faptul ca am reusit sa urcam la Stina sin Scorota, pe virfurile Piule si Plesa, iar apoi sa coborim la Cimpu Mielului realizind astfel un circuit.


Am fost in aceasta incercare patru: Ramona si Dan Chirita, Dan Ionescu si eu. Ne-am cazat la Cabana Lazaru iar de acolo ne-am inceput expeditiile de fiecare zi.



Mergem cu masina pina la intrarea in Cheile Scorotei unde incepe marcajul punct galben. Spre surprinderea noastra cheile incep imediat si mergem o perioada pe vale strecurindu-ne printre pereti. Apoi poteca ne urca pe unul din versanti si ne scoate din padure. Incepe sa se vada stina. Acum  nu mai este nimeni, oile sunt plecate de mult. A ramas doar linistea.



De la stina avem de urcat o panta foarte serioasa. Putin mai sus gasim primele izvoare. Alimentam si privim la ce ne asteapta: un urcus, pe firul vaii din dreapta, pe un culoar strajuit de o parte de jnepeni, iar de cealalta parte de o culme de calcar mare generatoare de grohotis numita Coltii Tomii. In spatele nostru se vede dintr-un unghi interesant creasta ascutita a Oslei din Vilcan dar si o parte din peretii Cheilor Scorotei.


Dupa ce am iesit din padure si atmosfera s-a schimbat radical. Daca de dimineata ne plingeam de frig acum ziua devine extrem de calda. Urcusul pe calcare ne oboseste teribil. Avem in permanenta in fata tinta intermediara, Saua Scorotei.



Pe masura ce inaintam poteca devine din ce in ce mai abrupta. Cind mai gasim cite un loc mai drept ne odihnim. Ajungem in cele din urma in Saua Scorotei, la 1950 de metri altitudine. Tot efortul, toata oboseala, toate cuvintele scapate in soapta printre dinti au fost uitate. In fata noastra se desfasoara un spectacol emotionant: toate virfurile inalte ale Retezatului  sunt in fata noastra.



Cele mai semete sunt Peleaga si Papusa, apoi Custura, Gruniu si Lazaru. Ne trintim pe un petec de iarba. Stam tot timpul cu ochii pe virfurile din Retezat incintati de tot ce vedem.

Intr-un tirziu studiem marcajele din Saua Scorotei. Pentru culmea Piule - Plesa trebuie sa urmam de aici banda galbena. Din sa se vede Virful Piule, dotat cu stilp si aflat cam la 30 de minute de acest loc. Pina in Plesa zice ca e cale de o ora si jumatate, iar pina la Cheile Butii si Cimpul lui Neag 3-4 ore(sper sa fi inteles bine scrisul e intr-o stare extrem de precara )

Tot de aici se poate ajunge relativ repede si la Cabana Buta, tot pe banda galbena, in maxim doua ore.

Privim Saua Plaiului Mic si culmea Dracsan ce merge inspre Piatra Iorgovanului si Godeanu. Ce buna ar fi o legatura pe culme intre Dracsan si Saua Scorotei! Din pacate culmea e napadita de vegetatie mari asa ca nu se poate parcurge decit.inotind prin jnepeni.

Aproape de noi, pe un picior ce pleaca din virful Piule, se afla Cusma Gurganului o formatiune interesanta si eleganta formata din calcar, iarba si jnepeni.



Pornim spre Vf. Piule pe o creasta surprinzator de accidentata.  Sunt tot felul de poteci marcajul e pe alocuri aproximativ in sensul ca nu urmeaza o poteca clara si te trezesti ca ba e mai sus, ba e mai jos. Nu urmeaza nici creasta matematica pentru ca ea a fost deja cucerita de jnepeni.

De asemenea pietrele pe care calci, de care te tii se cam misca. Dar asta numai pe prima parte. Ne obisnuim insa cu noul stil de mers si incepem sa ne bucuram si sa apreciem cum trebuie ultimele minute de urcus.



Senzatia e minunata: atmosfera limpede, creasta calcaroasa a la Piatra Craiului, peisaje senzationale, ce putem cere mai mult. Atingem si cei 2081m ai Virfului Piule si poposim.  Jos, pe o borna de ciment sta scris cu galben, numele virfului.


Pe virf stam mult, era si pacat sa facem altfel. Fotografiem, ridem, ne simtitm excelent.



Apoi o luam catre virful Plesa. Aproape se afla un virf si un mare perete stincos. Marcajul il ocoleste pe partea stinga si ne lasa pe un pltaou larg. Apoi poteca se salbaticeste. Merge mai tot timpul pe buza prapastiei, marcajul e rar si uneori neclar. Citeodata ne ghidam dupa niste bete infipte in pamant de niste oameni binevoitori. Partea buna e ca avem mereu in vizor creasta cea inalta a Retezatului.

 


Intilnim si primii turisti. Ei vin de la Cheile Butii si vor sa coboare prin Cheile Scorotei. Facem schimb de informatii. Ne asigura ca nu avem nici o posibilitate sa coborim la Cimpu Mielului. Eu nu i-am crezut. De ceva vreme tot studiam culmile, vaile incercind sa identific un potential loc de coborire.

Pina la urma am vazut o culme stincoasa, impadurita si am intuit  ca se va putea cobori pe la baza ei. Si am avut dreptate dupa cum veti vedea.

 


Coborim un perete stincos si abrupt. Nici nu terminam bine ca ne iau in primire jnepenii. Poteca se strecoara anevoie printre ei. Trecem si de bucata asta. De aici traseul de creasta reintra in normal, cu portiuni de urcare si de coborire pina pe Vf. Plesa unde facem un ultim popas. In fata noastra se intinde intreaga Vale a Jiului de Vest iar in fundal ne zimbeste creasta Muntilor Paring, care in timp mi-au devenit foarte dragi.



Urmeaza o perioada in care trebuie sa ne punem mintea la contribuitie, sa ne folosim simtul orientarii si intuitia. Trebuie sa parasim marcajul si sa coborim pina intr-o sa aflata linga culmea stincoasa si impadurita despre care va povesteam mai sus. Pina aici nu sunt probleme semnificative, se merge o perioada prin gol alpin, apoi printre braduti.



In sa cotim la dreapta pe un soi de poteca. E abrupt, uneori alunecos, dar pare a fi drumul cel bun. Folosim tactica cu antemergator( in persoana mea ). Din nefericire pentru mine uneori fac alegeri mai proaste in ceea ce priveste poteca de coborire. Din fericire pentru colegii mei, ei pot invata din greselile mele.

Incepem sa vedem printre copaci soseaua. Consultam GPS-ul si vedem ca undeva aproape este o poiana. Problema este ca intre noi si poiana este o padurice extrem de deasa si greu de strapuns.

O vreme mai continuam pe vale, dam si de niste paraie si arbori cazuti. Poiana asta e aproape insa firul vaii nu ajunge pe la ea. La un moment dat trebuie sa luam o decizie: acum ori niciodata! Hai sa facem un efort si sa intram in paduricea deasa si neprietenoasa.


Ideea a fost buna, cam in 200 de metri ajungem la poiana, iar de aici avem vizibilitate si putem ajunge usor la drum, la Cimpul Mielului. Trecem pe linga niste casute din lemn, trecem apa si gasim un drum. In citeva zeci de minute ajungem la sosea, chiar la inainte de apusul soarelui.

Cineva acolo sus ne iubeste, o masina cu doi tineri il ia pe Dan si il duce pina la intrarea in Cheile Scorotei de  unde recupereaza Dusterul. Multumim.

A fost o tura foarte intensa, foarte frumoasa, si pe care o voi repeta cu siguranta atunci cind o sa mai am ocazia.

Traseu:
Cheile Scorotei - Stina din Scorota - Saua Scorota(punct galben) - Vf. Piule - Vf. Plesa(banda galbena) - Cimpul Mielului(nemarcat)
Durata: 8 ore



Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017