Muntele Buceș - Vulcan
Data publicării: 17 oct 2023
În urmă cu vreo 10 ani urcam pe Detunata Goală, un superb punct de belvedere din Munții Metaliferi. Atunci mi-a atras atenția, undeva în zare, un perete stîncos abrupt. Nu am știut ce este dar după ce m-am mai documentat am identificat locul. Se numește Muntele Buceș - Vulcan și se găsește la granița județelor Hunedoara și Bihor.
Am mai ajuns apoi cu mașina în zonă și am oprit în pas și mai jos de el. Am fost și mai impresionat. Cu toate astea pînă să fac și o urcare a fost nevoie de mult timp. Dar s-a întîmplat în vara lui 2023.
Am plecat dis-de-dimineață în Brașov pe traseul: Brașov - Sibiu - Deva - Brad - Buceș-Vulcan. Am intrat în sat pe un drum asfaltat dar îngust și am oprit la o intersecție unde am găsit marcaje turistice. Un drum urca piptiș în direcția stîncilor.
Zona, deși puțin cunoscută, are mai multe trasee marcate care pot fi combinate. Însă toate sunt destul de solicitante și abrupte. Așadar trebuie să alegem cu grijă pentru că suntem cu copiii.
În timp ce ne echipam, dinspre munte coboară un tractor. Îl întrebăm pe tractorist despre traseu și sursele de apă. Obținem informații prețioase. Ni se recomandă să urcăm pe traseul mai ocolit. E un pic mai lung dar și mai sigur pentru copii.
Inițial mergem pe un marcaj bandă roșie. Urcăm mereu. Drumul este destul de rău, practic nu cred că poți urca cu mașina. Undeva în stînga se desprinde un traseu marcat cu triunghi galben. Dar după vreo 10 minute dăm de o intersecție cu un drum pietruit aflat în stare bună. Mai sus sunt niște case și zărim un om. Mergem într-acolo să întrebăm de apă.
Domnul de acolo este foarte prietenos. A fost alpinist și are o cabană mică. Îl leagă amintiri frumoase de Brașov, de Piatra Craiului, că a făcut armata la Ghimbav. Pînă îi servește pe copii cu o prăjitură făcută de soția lui, eu urmez indicațiile și în cîteva minute ajung la un izvor puternic. Iau apă suficientă și mă întorc la căbănuță.
Acolo mai privesc o rundă de informații. Mi se spune că la un moment dat din banda roșie se vor desprinde două marcaje: cruce albastră și punct albastru. Noi trebuie să urmăm punctul. De asemenea îmi spune că odată ajuns în culmea muntelui trebuie să fac dreapta pe o potecă nemarcată și astfel voi ajunge la un frumos punct de belvedere. Chiar dacă de jos sau din depărtare arată spectaculos, punctele de belvedere sunt puține fiindcă muntele este împădurit. Ni se recomandă să folosim la coborîre același traseu.
Un pic mai sus există niște construcții cu formă ciudată. Se numesc Hilamaya Lodge și Everest View. Sunt amplasate într-un loc cu belvedere frumoasă iar drumul trece pe lîngă ele.
Puțin mai sus există un loc mare și plat. De acolo pleacă un drum forestier care merge mai de-a coasta care tot intră și iese din pădure. Dăm de un loc unde odată fusese amenajat un izvor. Ne spusese tractoristul de el. Din păcate izvorul e secat. Cu toate astea e un loc fain de popas și profităm de el pentru a mai mînca ceva.
Traversăm o porțiune de teren delimitată cu gard electric și stăpînită de vaci. Apoi găsim și cele două marcaje cu albastru. Ele urcă inițial ușor spre stînga, apoi se despart. Lăsăm crucea albastră în stînga iar noi continuăm pe punctul albastru.
Avem o urcare mai abruptă. De sus se aud voci. Ne întîlnim cu trei fete însoțite de un cîine. Fetele ne spun că am fost inspirați că am urcat pe aici. Ele au folosit crucea albastră și le-a fost tare greu.
Plecăm mai departe iar cîinele alege să vină cu noi. Ajungem pe o zonă un pic mai plată unde reîntîlnim crucea albastră. De aici ne așteaptă o urcare serioasă, abruptă. De sus coboară alt grup de trei persoane, o mamă cu doi copii adolescenți. Intrăm în vorbă. Mama ne spune că a crescut în zonă iar acum locuiește în Italia. Copiii vorbesc bine limba română, fapt pentru care o felicit.
Urcarea spre culmea muntelui e țapănă. La început e pe grohotiș, apoi pe stîncă și pămînt alunecos. E un loc unde e bine să nu greșești. Are și un pasaj mai delicat dar pe care îl trecem cu bine. Cîinele care ne însoțește pare că știe bine locurile, își găsește cu ușurință modalități de a urca.
Un ultim efort și ajungem pe culme. Din fericire poteca spre punctul de belvedere e evidentă chiar dacă nu e marcată. În cîteva minute ajunge la un balcon ce ne oferă proveliști frumoase. Așa cum spunea tractoristul, locul ăsta e cel mai mișto.
Pentru noi a fost un prilej de pauză lungă. Cu ocazia asta am văzut mai bine unde ne aflăm, adică undeva mai sus și mai în spatele pereților stîncoși ce se văd din șosea. Pe mine m-a cam surprins lucurl ăsta fiindcă mă așteptam să ieșim pe unul din cei doi pereți. De jos e greu de ghicit că în spatele lor se mai află o culme împădurită.
Avem parte de o zi superbă și de aceea priveliștile sunt generoase. Vedem bine spre Munții Bihor și Metaliferi, ba mai mult, reușesc să identific în zare și Detunata Goală. Petrecem aici mult timp și ne dăm cu greu plecați. Planul nostru era sa mai continuăm pe traseul punct albastru și să mai găsim puncte de belvedere.
Așa am făcut dar cu găsirea punctelor de belvedere nu am mai avut succes. Mai mult, poteca merge în coborîre. Ne uităm la ceas și hotărîm să ne întoarcem. Ajungem din nou la porțiunea abruptă care la coborîre mi s-a părut și mai grea.
În schimb cîinele cobora cu ușurință și se tot oprea să ne aștepte. Părea că se uită la noi cam ironic.
Dar nu ne-am supărat, ba mai mult l-am răsplătit cu ceva mîncare și mai ales cu apă. Drumul de întoarcere a mers mai repede. Undeva am sesizat o scurtătiră care ne-a scos de-a dreptul la cabana domnului alpinist.
Aici era o dezbatere mare. Un vecin, vorba vine, cabana lui era cam la o oră de mers pe jos, era în vizită. Se dezbăteau probleme importante ale vieții și ale lumii în care trăim. Doamna ne servește cu un suc de mere delicios.
Înainte ca vecinul să plece avem parte de ceva rar. Gazda scoate din cabană un tulnic și îl petrece pe oaspete.
Uitați, le spune el copiilor, așa arăta pe vremuri telefonul mobil în Apuseni. Așa se transmiteau mesaje: de plecare, de pericol. Uneori așa se chema drăguțul..
Plecăm și noi mulțumind oamenilor care ne-au confirmat încă odată ospitalitatea ardelenească. Mergem mai greu că suntem obosiți, căutînd o scurtătură care să ne ducă mai repede la mașină.
Excursia se termină cu bine și rămînem cu niște amintiri foarte frumoase. Cu mașina mergem pînă în centrul satului, în zona cu biserica, aflată și ea într-un cadru încîntător.
Traseu:
Buceș-Vulcan - Himalaya Lodge - Belvedere
Marcaj: bandă roșie - punct albastru
Durată: 6 ore, cu multe pauze
Track GPS: https://www.strava.com/activities/9634938619
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole