Mult sub zero. Dimineaţa în Braşov se spune au fost -28.5C la ora 9, adică taman atunci când mi-am găsit şi eu să plec din casă. Destinaţia: Cabana Piatra Mare. Încep cu obişnuita acţiune de dezgheţare a maşinii, continui cu o vizită la supermarket în căutare de ceva provizii pentru cabană. Îl culeg din Săcele pe Ciprian care se chinuie să fiarbă un ceai şi pe la 10 suntem gata echipaţi de plecare la Dîmbu Morii.


Stabilim să urcăm  prin Prăpastia Ursului. Merem pe banda galbenă de-a lungul Văii Șipoaia, acum asezonată cu sezonul toamnă-iarnă cu gheţuri de toată frumuseţea. Afară e senin, e un soare frumos, soare care se strecoară printre copaci creând scene de poveste.


Ajungem şi la prima cascadă, acum îngheţată bocnă. De undeva de sub gheaţă se aude un zgomot surd al curgerii de ape. Pauză scurtă de poze căci mâinile îngheaţă instantaneu pe aparat imediat ce le scot din mănuşi.


Ne deplasăm spre Prăpastia Ursului dar nu ne lasă inima să nu intrăm şi până la 7 Scări să vedem ţurţurii şi gheţurile. Şi zona canionului cu siguranţă că atinge maximul de spectaculozitate iarna. Alte comentarii sunt de prisos. Aşadar..să vorovească imaginile.


Am încercat fără succes să urcăm prin scări. Am renunţat la scara a treia, plină de geață şi cu trepte lipsă. Pur şi simplu nu am reuşit să ajungem până la partea dezgheţată.


Aşa că facem fuguţa înapoi şi o luăm pe triunghiul albastru. Pe aici erau doar câteva urme. Ne-am luptat aproape o oră cu nămetii şi mai ales cu noi până am ajuns în drumul familiar.

Mergem la belvedere, facem un pic de plajă, bem ceaiul cald fiert cu greu de Ciprian de dimineaţă. De aici în sus poteca e bine bătătorită şi urcuşul devine mai uşor.

Trecem pe rând de băncuța aflată la capătul de sus al Potecii Ţiganilor, apoi de izvor şi ajungem în partea de jos a Poienii Livezii. Aici e peisaj de vis. Copaci încărcaţi de zăpezi, urme pe omăt şi în fundal platoul înzăpezit al Pietrii Mari.

Platoul:


Poiana Livezii:


Poteca spre cabană:

 

Din partea de sus începe să se vadă Brasovul şi zona limitrofă.

Mai avem un forcing de final şi ajungem şi la cabană. Dar până aici ne oprim de multe ori fiindcă e vizibilitate foarte bună şi avem ce admira.


Pe la cabană, lume puţină dar faină. Savurăm o ciorbă fierbinte la care mă mai gândesc şi acum. Între timp apare şi alergătorul Adi, care a dat şi el o fugă până la cabană..aşa de antrenament.


Nu şedem mult, ne luăm rămas bun de la gazdele nosatre dar ştim că mai jos ne vom revedea. Şi a aşa a fost.

Ciucașul:


Am coborât prin diverse straturi de temperatură, când mai “calde”, când mai reci. Înainte de Dîmbu Morii, intrăm în cea mai rece zonă de astăzi. Refacem trupa cu cabanierii şi ne risipim fiecare la casa lui.

Oraşul Braşov în cea mai geroasă zi din iarnă aceasta:


Mulţumiri:
1. Colegului de tură Ciprian.
2. Preşedintelui şi vicepreşedintelui Rezervaţiei. Încă mă mai gândesc la ciorba de la cabană.
3. Firmelor Philips şi Panasonic care au creat acumulatori foarte rezistenţi la frig.