Duminică 11 aprilie 2010. Duminică Tomii. Totul a plecat de la acest anunţ scris de Andrei Dudescu pe carpaţi.org: Vă invit că timp de o zi să încercăm să desluşim câteva din tainele fotografiei în masivul Ciucaș, acum când primăvara încearcă din răsputeri să îşi intre în drepturi. Data: Duminică, 11 aprilie 2010, Durata: o zi, Loc de desfăşurare: Masivul Ciucaș (Muntele Roşu).

Citisem mai demult de turele organizate de Andrei şi îmi doream să particip la un astfel de seminar foto dar n-a fost să fie. Verific agenda şi constat că în ziua cu pricina sunt liber. Mă înscriu şi primesc acceptul de a participa la tură.

Aşadar, de vineri seara încep să mă pregătesc de tură. Prima etapă: încărcarea acumulatorilor şi curăţarea cu atenţie a obiectivului. Caut hainele de iarnă, sunt sigur că în Ciucas e vânt şi multă zăpadă.

Şi vine şi ziua Z: de cu dimineaţa Adi, Codruța şi Claudiu mă pescuiesc de la ieşirea din Braşov. Vremea e departe de a fi promiţătoare, în oraş a plouat toată noaptea şi pe măsură ce Peugeot-ul nostru se apropie de pasul Bratocea lucrurile par a se complica: e un fel de lapoviţă iar pe şosea e un pic de mâzgă.

Coborâm cu bine serpentinele în Valea Berii şi ajungem la intersecţia cu drumul ce duce la Muntele Roşu. Aici ne aşteaptă Szimona, soţul ei, Bogdan şi domnul profesor Andrei. După scurt timp apar cursanţii de la Bucureşti: Alexandra, Cristi, Florin, şi Octavian.


Urcăm cu maşinile până la Cabana Muntele Roşu, ne echipăm iar apoi Andrei îşi începe expunerea teoretică în holul cabanei. Primim câteva instrucţiuni cu temele pe care le vom aborda astăzi. Aflăm care este diferenţa între aparatele Point-and-Shot şi SLR, ce-i cu diafragma şi cum se foloseşte, ce e aia shutter priority, la ce e bun ISO. Andrei ne prezintă câteva filtre foto şi modul în care ele ne ajută ca în anumite situaţii să obţinem fotografii mai reuşite.

Plecăm cu entuziasm spre Cabana Ciucas, dar nici nu apucăm să ne pornim bine că Andrei ne arată o băltoacă şi ne pune să ne folosim de reflexiile apei. Şi uite aşa toţi învăţăceii în ale fotografiatului ne punem pe vânat primele imagini.

Ne apropiem de baltă şi vedem că batracienii nu stau degeaba, şi-au depus deja ouăle. E prima dată când văd aşa ceva în anul ăsta. Mai facem câţiva paşi şi observăm un copac la care ciocănitorile au lucrat din plin.


- Asta e de pozat! zice  Andrei şi pădurea se umple de zgomotul declanşatoarelor. Continuăm drumul pe potecă şi ne oprim iarăşi după puţin timp. Ni se indică o stâncă decorată cu una bucată brăduţ. Pe mine mai degrabă mă încântă nişte brânduşe proaspăt ieşite din iarbă.


Zone fotogenice sunt multe în Ciucas. Am ajuns într-un plai despădurit, un loc superb în care se pot exersa diverse încadrări şi moduri de fotografiere.


Coborâm spre Valea Berii unde avem ca temă fotografierea căderilor de apă. Chiar înainte de traversarea apei reuşesc să fac rost de o căzătură de toată frumuseţea, în două etape. La prima constatare singurele pagube sunt două mâini şi o geantă foto pline de noroi şi o mică durere la genunchiul stâng. Ulterior, acasă, am mai descoperit o vânătaie pe coapsa dreaptă, o julitură la piciorul stâng; de asemenea au mai apărut oarece dureri de umăr care le momentul în care scriu acest jurnal sunt pe cale de a trece.

Urmează spălarea pe mâini. Trecem din nou la treabă: avem de fotografiat căderi de apă. Aşadar cu trepied şi Shutter Prority înainte! Cred că aici am făcut cele mai reuşite poze din aceast tură. De asemenea se face prima pauză de masă.



Ieşim în drumul forestier şi urcăm susţinut până pe locul fostei cabane Ciucaș. Aici se ridică o construcţie nouă şi este încă şantier. Soarele străpunge norii pentru câteva clipe deci nu trebuie să ratăm ocazia de a face câteva fotografii. Pauză de masă numărul 2.


De la cabana ne îndreptăm spre Şaua Chirușca pe o potecă plină de zăpadă. Din zăpadă ies o mulţime de vârfuri mov ale brânduşelor. Tigăile Mari şi Vârful Ciucaș sunt în continuare învăluite în ceaţă. Avem noroc de câteva pete de cer albastru şi de lumină ceva mai bună. Andrei ne opreşte la doi brăduţi fotogenici. Ne spune că fiecare cursant îi fotografiază în felul său.


Zăpadă devine din ce în ce mai mare. Ajungem deasupra unui perete abrupt şi admirăm de la înălţime vârfurile brazilor aflaţi undeva departe şi jos.


Ieşim în golul alpin şi decidem să o luăm pe scurtătură că ne luptasem destul cu zăpada. Ochim zone cu zăpadă mică şi decidem să urcăm pe acolo chiar dacă e mai abrupt. Scopul e să ajungem în creastă şi să reîntâlnim traseul marcat.


Efortul urcării ne este răsplătit cu o lumină frumoasă care străpunge norii în zona cabanei şi de faptul că ceaţa de pe Tigăi s-a risipit. Doar vârful Ciucas rămâne învăluit în ceaţă şi mister. Şi cum o astfel de urcare trebuia sărbătorită cumva, urmează pauza de masa numărul 3, prilej cu care Andrei ne declară cel mai mâncăcios grup cu care a fost la seminariii fotografice.

Aruncăm privirea şi pe partea cealaltă a crestei, spre Pasul Boncuța şi ieşirea din Cheile Stânei. Acolo, spre surpriza noastră nu e zăpadă aproape deloc. Peisajul seamănă izbitor cu cel din Apuseni: poieni întinse populate pe alocuri cu brazi.


Ne punem iarăşi în mişcare spre locul numit La Răscruce. Intrăm în ceaţă, vizibilitatea scade suntem aproape de ceea ce se numeşte white-out. Zăresc prin ceaţă un stâlp indicator. Adi care e în fruntea grupului trage concluzia:

- Uite la ce sunt buni ochelarii heliomatici!

Ajungem la stâlpi, mai zărim unul şi după el dăm de săgeţile de La Răscruce. De aici vom urma la coborâre triunghiul roşu care ne va ajuta să închidem circuitul nostru fotografic la Cabana Muntele Roşu. Ieşim din ceaţă şi avem parte de lumini sepia naturale pe Ciucaș dar şi pe Munţii Grohotiş. Alte prilejuri minunate pentru fotografiat.

Szimona ne spune că are probleme cu coborârile însă reuşeşte să se descurce de minune şi să ne lase în urmă la o distanţă apreciabilă profitând şi de faptul că zăpada începe să dispară fiind înlocuită de un imens covor de ghiocei şi brânduşe. Iar orice iubitor de fotografie cu greu se poate abţine să nu plece acasă cu astfel de imagini acasă.


Tură se sfârşeşte în parcarea de la restaurant cu ritualul de dezechipare, continuat apoi cu o masă caldă şi bună la restaurant.

Concluzii:
Tura fotografică din Ciucaș a fost una foarte reuşită, eu personal m-am simţit minunat alături de Andrei şi toţi ceilalţi colegi. Mă bucur că am învăţat lucruri noi şi interesante. M-am bucurat de faptul că am mers pe tihnă fiindcă de regulă particip la ture unde ritmul şi efortul fizic este altul. Sunt de părere că am format o trupă frumoasă şi sper să ne mai revedem prin munţi.