Urmează probabil una dintre cele mai triste poveşti cu biserici fortificate, cea de la Iacobeni, judeţul Sibiu. Şi spun că este tristă deoarece spiritul vechilor biserici fortificate săseşti a fost grav şi ireversibil avariat.

Domnul profesor Marcel Nemeţi de la Dealul Frumos ne sfătuise să ocolim acest loc, fiindcă, spunea el, a fost transformat într-un kisch de către un preot olandez. Noi, copiii neascultători, ne zicem că n-o fi chiar aşa de rău şi că nu face să ne lăsăm influenţaţi de cine ştie ce conflicte de ordin local.

Primul şoc este la poarta bisericii. Uşa elegantă, fier forjat, sonerie electrică, cameră de luat vederi. Într-o clădire părăsită, cu geamuri sparte, care bănuim a fi fost odată şcoala, nişte copii se joacă zgomotos.


Suntem întâmpinaţi de un adolescent care ne conduce tăcut în interiorul cetăţii. Drumul nostru trece printre statuete albastre cu îngeraşi, lei şi alte cele. Intrăm în cetate şi inima începe să ne mai vină la loc. Nu prea mult, fiindcă vedem o scară nouă, acoperită cu gresie, cu balustrade metalice pe lateral, care duce la o o uşă prin care se intră, bănuiesc, în altar.

Trecem şi peste acest amănunt. Înainte de intrarea în biserica avem un stâlp plin cu săgeţi indicatoare către diverse obiective din cetate. Un lucru bun, dar insolit este acela de a găsi în interiorul cetăţii o toaletă. O bilă albă!

Gazda noastră intră şi aprinde luminile. Intrăm şi noi şi rămânem fără grai că surpriză e maximă: biserica e scăldată într-o luminca mov, asemănătoare cu neoanele din discotecă. Pe pereţi, în partea de jos sunt picturi recente. Podeaua este acoperită cu gresie. Băncile de lemn sunt mici, confortabile şi strălucesc de curăţenie în lumina violetă.


Singurele obiecte autentice din această biserică sunt galeria veche de lemn, pictată, ramasă stingheră în această atmosferă și probabil orga, aflată deasupra altarului.



Prea multe nu doresc sa mai comentez, sper ca imaginile surprinse să vă ajute să vă formati o opinie cît mai obiectivă.


Am ieşit şi am dat un tur al curţii. Am găsit scara ce duce în turn şi am urcat doar până la primul nivel. Am renunţat să mergem până sus fiindcă se însera. Turnul este solid, şi foarte înalt, ulterior am citit că are peste 20m. Este bine conservat şi păstrează toate amenajările originale. Se urcă mai întâi pe trepte de piatră până la primul nivel, apoi pe scări de lemn.

Ca şi concluzie şi fapt pozitiv: e bine că există cineva care se ocupă de biserică.



Puţină istorie:

Satul Iacobeni( în germană Jakobsdorf - Satul lui Iacob ) este atestat documentar din anul 1309. Se spune că la acea vreme existau aici 75 de gospodării. Biserica datează tot din această perioadă fiind construită pe locul uneia mai vechi, de origine romanică.

Iniţial corul şi nava au avut aceeaşi înălţime. Mai târziu nava a fost acoperită cu o boltă gotică în reţea, cu nervuri din teracotă. între cor şi navă se află un arc triumfal gotic cu finisare foarte simplă. Corul e prevăzut cu o boltă în cruce şi absida pentagonală cu o boltă în reţea lucrate rudimentar. Aceste elemente indică o vechime mai mare faţă de restul construcţiei.

Turnul-donjon din capătul de vest al sălii a fost construit în secolul al XV-lea. Are 26 de metri înălţime iar zidurile lui au 3 metri grosime. Urcuşul în turn se face mai întâi pe scările de piatră care urcă prin interiorul zidului de vest şi duc către cel de al doilea nivel al turnului-donjon, unde se păstra până nu demult slănina. Turnul este prevăzut cu numeroase metereze pentru arcaşi. Ultimele nivele sunt mai inlte decât sala şi adăpostesc un drum de straja susţinut de bârne de lemn şi trei clopote turnate la începutul secolului XX.

Nava şi corul au suferit şi ele modificări: astfel a apărut un nou etaj de apărare cu metereze, sprijinit pe arcuri de apărare, care se desfăşoară între cele 18 contraforturi aflate de o parte şi de alta a bisericii. între cele 18 arcade se află maşiculiurile prin care se turna smoală fierbinte sau apă clocotită asupra atacatorilor. Acoperişul a fost refăcut şi el în anul 1602, după cum atesta un înscris aflat pe una dintre bârne.

Deasupra sacristiei a fost construit un turn, înalt de cinci niveluri şi cu un drum de strajă placat cu scânduri. Pentru că pereţii sacristiei să nu cedeze sub greutatea lui, aceasta a fost consolidată la bază. În turn se intra cu ajutorul unei scări mobile din lemn direct la nivelul al doilea. În 1784, pe peretele de nord au fost prinse tribune cu tăblii pictate, lărgite apoi în 1805, care se sprijină pe coloane şi console de lemn.

Biserica este înconjurată de ziduri care descriu un poligon neregulat, care în exterior se sprijină pe contraforturi. Turnul porţii are două niveluri, un drum de strajă cu parapet şi o intrare care se bloca printr-o hersă. Se mai păstrează un turn în locul de unde porneşte panta dealului, cu trei uşi suprapuse pe latura lui de nord şi cu o fereastră la nivelul al doilea şi al treilea.

Cum ajung la Iacobeni:
Din şoseaua ce leagă Agnita de Sighişoara se desprinde un drum asfalat şi aflat în stare bună( noiembrie 2009 ) care la capătul a 2km ajunge în satul Iacobeni. Pentru a vizita cetatea şi biserica sunaţi cu încredere la poartă.