Biserica fortificată de la Bazna

Data publicării: 21 iun 2010

Click aici pentru a vedea galeria completă de fotografii

După experienţa traumatizantă de la Velt, ne-am îndreptat spre Bazna. Mai fusesem aici într-o seară şi văzusem cetatea şi biserica luminate. Splendid. Dacă atunci nu am intrat în interior, de data aceasta am ajuns la o oră mult mai potrivită pentru vizite.

Locul este prietenos cu turiştii. Se urcă nişte trepte solide, în bună stare până la poarta cetăţii. Acolo găsim două numere de telefon la care găsim pe cineva care să ne deschidă cetatea. Sunam şi avem succes. Aşa da!

 

Îşi face apariţia domnul Eugen care, cu nişte chei enorme, deschide poarta cetăţii. Dânsul ne spune că el nu e ghid dar că ne poate spune câteva cuvinte. Şi aşa aflăm că în germană satul se numeşte Bassen şi că înseamnă "mai bun". Legenda spune că acestea ar fi fost cuvintele celor care căutau locul în care să întemeieze vatra satului.

Satul s-a dezvoltat puternic şi acest lucru este evident doar privind cetatea. Au existat resurse materiale importante din moment ce sătenii au reuşit să construiască aşa o cetate impozantă.

În sat mai există acum puţini saşi dar sunt sprijiniţi în continuare de cei plecaţi în Germania.

Biserica este cunoscută şi vizitată de oamenii veniţi din toată lumea. Un artist german a făcut cărţi poştale cu cetatea în grafică iar domnul ne-a dăruit fiecăruia, câte o astfel de vedere. E tare mândru că au reuşit să facă, prin resusrse proprii iluminarea pe timp de noapte a cetăţii.


Interiorul cetăţii este impecabil. Iarba e cosită, aleile sunt îngrijite, peste ceva săptămâni vor ieşi şi flori. Interiorul este, aşa cum ne aşteptam, bine conservat. Primul lucru care mi-a ieşit în evidenţă a fost reţeaua de nervuri aflată pe tavanul boltit.

Pe galerii sunt expuse câteva covoare vechi dar şi steaguri. Altarul, amvonul şi orgă sunt întreţinute impecabil.

Puţină istorie:

Biserica-sala a fost ridicată probabil în a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Lucrările de fortificare încep la începutul secolului al XV-lea.

Incinta este aproximativ circulară şi avea iniţial trei turnuri. La sfîrşitul secolului al XIX-lea au loc modificări de anvergura: înălţimea iniţială a curtinei, de aproximativ 7-8 metri, a fost redusă la 2-3 metri.

Tot atunci au fost demolate turnurile de nord şi est, păstrîndu-se doar turnul de poartă de pe latura sudică. Către exterior poarta era flancată de doi contraforţi între care glisa hersa. Ultimul nivel al acestui turn, al patrulea, are un drum de strajă, iar sub acoperiş sunt montate clopotele bisericii, datând secolele XV şi XVI.


Când s-au executat lucrările de fortificare, corului i-au fost adăugate două niveluri, deservite până în 1896 de un drum de strajă din lemn.

Tabernaculul se află pe peretele nordic şi este decorat cu un basorelief cu tema Vir Dolorum pe care apare înscris anul 1504. Corul are la exterior, pe laturile de nord şi sud, câte doi contraforţi, iar fiecare dintre cele două caturi superioare este prevăzut cu metereze. Accesul către aceste două niveluri se face printr-un turnuleţ circular plasat pe latura sudică, prin care se poate ajunge şi la tribunele laterale.

în 1924 a fost restaurată bolta sălii, care suferise daune serioase provocate de un cutremur.

La ora actuală sala este boltită semicilindric şi are o reţea de nervuri romboidale. Arcul triumfal este masiv, pentru a putea susţine etajele superioare ale corului, care este acoperit de o boltă în cruce.

Particularitatea acestuia este lipsa absidei altarului, corul terminându-se către est cu un simplu perete. Acesta este sprijinit de trei contraforţi, între care se află două ferestre cu arcade semicirculare, iar pe latura sa de sud se găseşte o fereastră în arc frânt.

La nordul corului se află sacristia, cu ferestre mici şi două nişe în peretele sudic. La vest este ridicată pe trei arcade semicilindrice tribuna orgii. Pe latura sudică a sălii se află patru ferestre în arc frânt şi un portal modificat. Arcul frânt al portalului original este încă vizibil. La exterior, în colţul de sud-vest, se află turnuleţul circular prin intermediul căruia se face accesul către podul bisericii.


Cum ajung la Bazna:
Urmăm şoseaua Mediaş - Târnăveni iar în satul Blăjel există un indicator spre Bazna( 4km ). Cheile se găsesc la casele cu numerele 465( Ioo Eugen ) sau 121 ( Binder Albert ).

Toate fotografiile Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 2

  • Eliza

    03 mai 2011 03:56:51

    Cea mai buna descriere gasita! Va felicit!

  • Megerle Simona

    05 iul 2012 16:00:46

    O locatie care trebuie neaparat vizitata. Si toata stima pentru cei care promoveaza astfel de locuri si obiective istorice. Pacat si rusine autoritatilor care nu fac nimic sa includa intr-un circuit toate bisericile fortificate. Felicitari pentru poze si explicatii!!

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2024