Biserica fortificată de la Daia, județul Sibiu

Data publicării: 09 nov 2010

Click aici pentru a vedea galeria completă de fotografii

Satul Daia se afla în imediata vecinătate a oraşului Sibiu, pe fundul unei văi. Ca să ajungi la el trebuie să cobori dealul pe care e construit drumul spre Agnita. Pe partea opusă există un turn de cetate care însă nu impresionează prin dimensiuni.

Întrebăm cine ar putea să ne arate cetatea şi suntem îndrumaţi de un copil la o casă din apropierea cetăţii. De undeva de sus, dintr-un cuib construit în vârful unui stâlp două berze ne privesc curioase.

Suntem conduşi în interiorul cetăţii de o doamnă muzeograf ( îmi pare rău că nu i-am notat numele ) care s-a dovedit a fi o gazdă foarte amabilă. Ne deschide poarta cetăţii, aflată lângă turnul-clopotniță pe care îl văzusem la intrarea în sat. În interiorul zidurilor se afla o bisericuţă mică, elegantă şi foarte bine întreţinută. În jurul ei sunt morminte.

Intrarea e străjuită de două poetre mari pe care se află nişte obiecte vechi de piatră, probabil elemente ornamentale ale construcţiilor din cetate.

Bisericuţa este simplă însă bogat decorată cu covoare, steaguri, picturi. Să o luăm sistematic: în spate în partea vestică se afla orga urcată pe galerie. Din nefericire biserica a fost prădată de hoţi care au sustras tuburile. Hoţii au fost prinşi, dar tuburile nu au fost recuperate. Acum a rămas doar o carcasă decorată în stil baroc şi câteva tuburi.

Pe părţile laterale sunt două galerii de lemn. Băncile de lemn sunt dispuse şi ele pe lateral lasînd pe centru un culoar strâmt. Ceea ce e deosebit este faptul că toate băncile de lemn au spătar, fapt mai rar întâlnit la bisericile săseşti de sat.

 

Amvonul din piatră este decorat cu motive florale. Pe partea sudică, la galerie ne atrag atenţia două steaguri. Pe unul din ele este ţesut un chip ce reprezintă un băiat. Doamna muzeograf ne explică faptul că tânărul a pierit în război iar mama sa a ţesut acest steag în memoria fiului său şi l-a dăruit bisericii.

Lângă amvon, de o parte şi de alta sunt două galerii scurte. În partea stângă se afla o orgă mică al cărei rol este să o înlocuiască pe cea avariată. Altarul este simplu şi are în centru scena răstignirii. Doamna muzeograf ridică faţa de masă de pe altar pentru a ne arăta decoraţiunile şi inscripţiile de pe acesta.

La final suntem rugaţi să scriem succint câteva impresii legate de această vizită. În timp în cartea de oaspeţi s-au adunat o grămadă de pagini.

Puţină istorie( sursă: pliantul Bisericii Fortificate din Daia )

Biserica este o bazilică romanică de la începutul sec. XIII, trecută prin faze succesive de reconstrucţie, cele mai ample lucrări aparţinând anului 1778.

Anterior, probabil prin sec. XV, s-a construit în locul absidei un cor poligonal şi au fost ridicate contraforturile de pe faţadele vest şi sud.

Prima incintă de fortificaţii s-a ridicat încă din sec. XIII, actualul turn datând de la începutul sec. XVII.

Teoria oficială spune că regele Geysa II a chemat în anul 1224 colonişti din regiunea de nord-vest a Germaniei. Cancelaria de la Budapesta a scris despre ei numindu-i saxoni (saşi ).

Altă teorie spune că 10000 de ţărani şi Valonia şi Flandra participanţi la cruciada spre Ierusalim au rămas blocaţi în Serbia şi atunci au sosit în Transilvania.

În anul 1200 câteva familii din Vila Hermani întemeiază gospodării ţărăneşti noi pe Valea Hartibaciului. Ei erau nevoiţi să se apere de multe ori împotriva turcilor sau tătarilor. În 1250 satul purta numele de Thalhaym cu 43 de ţărani care se ocupă de agricultură şi creşterea animalelor. Satul se află sub jurisdicţia Scaunului de Hermanstadt.

În 1270 este atestata o basilică de tip romanic, ulterior fortificată cu ziduri de apărare şi clopotniţă. Aceasta a suferit în timp o serie de renovări şi restaurări.

Preotul Peter de Thalhaym este menţionat într-un document datat în anul 1327 ca făcând parte din instanţă judecătorească din Hermanstadt( Sibiul de azi ).

În 1380 contele Georg Hann şi judecătorul satului Hans Cecillil sunt menţionaţi într-un alt document. Contele a trăit până în anul 1466. Zeciuiala se plătea preotului, iar din 1580 voievodului.

În 1466 în Daia existau 18 gospodarii, iar în 1480 14 gospodarii şi 3 săraci. La începutul secolului al XVI-lea satul este jefuit de către mercenari. Casa parohială primeşte apoi sprijin pentru a fi reparată. Pivniţa şi pereţii groşi provin din acea perioadă. Anexa nouă datează din anul 1900. Din anul 2003 casa parohială devine centru de ocrotire a minorilor fiind cunoscută sub numele de Casă Papageno.

După anul 1550 locuitorii din Daia au conflicte cu cei din Caşolţ, cu privire la un pod şi apoi cu cei din Cornăţel, pentru graniţe şi cultivarea pământului.

 

În anul 1600 satul este prădat de trupele conduse de Mihai Viteazu. În 1698 satul este mistuit de un mare incendiu. În 1708 satul este supus din nou la o grea încercare: o epidemie de ciumă soldată cu 104 morţi. În sat mai rămăseseră atunci 34 de saşi, 9 romani şi..un vagabond.

În primul război mondial în jurul satului Daia e zonă de război. Aici au avut loc o serie de bătălii între armatele romane şi cele germane. În 1930 un recensământ menţionează 300 de saşi, 232 romani, 61 de ţigani şi doi unguri.

Între 1945 şi 1952 saşii sunt expropriaţi şi deportaţi în Ucraina. În Daia mai rămân 35 de saşi.

În ultima parte a secolului XX populaţia săsească emigrează masiv în Germania şi Austria. În prezent în Daia mai sunt doar trei familii de origine săsească.

Cum ajung la Daia:
Comună Daia se afla la câţiva kilometri de Sibiu, înspre Agnita. Preţul unui bilet de intrare este 2,50 lei.




Toate fotografiile Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2024