Despre majoritatea bisericilor fortificate săseşti se ştie că se găsesc în sud-estul Transilvaniei. Dar bineînţeles că există şi excepţii. În jurul oraşului Bisitrița - Năsăud se găsesc o serie de astfel de edificii. Din păcate, vizitarea lor este în cele mai multe cazuri imposibilă. Noi am avut noroc doar în două cazuri: la Tărpiu şi la Herina.

Satul Tărpiu se afla cam la 20km de Bistriţa, izolat de forfota vieţii moderne. Ca să ajungi aici e nevoie să străbaţi un drum de pământ care după ploi este extrem de noroios. În centrul satului, pe o colină, două construcţii înalte domină zona: biserica de tip sală şi un turn care e separat de biserică.


Chiar în casa alăturată bisericii găsim pe domnul ce are în grijă acest aşezământ. E o companie agreabilă şi este foarte binevoitor cu noi. Pe exterior biserica pare foarte veche, piatră, contraforturile şi lipsa turnului-clopotniță dându-i o aură misterioasă.

Intrarea în biserică se face pe sub sub un spectaculos portal de piatră, pe o uşă masivă din lemn. La primii paşi făcuţi în interior ne dăm că ne aflăm într-o biserică..ortodoxă. În mod cert, preluarea acestei biserici de către comunitatea ortodoxă a însemnat practic salvarea acestei clădiri de la părăsire şi degradare.


În cor a fost montat un iconostas, pereţii nu au fost pictați însă au fost decoraţi cu icoane. Printre ele găsim şi câteva tablouri de inspiraţie catolică. În partea vestică, la balcon, se află o pânză înfățișînd Cina cea de Taină. Tavanul de deasupra balconului este decorat cu o reţea cu nervuri. Băncile au fost şi ele păstrate. Pe pereţi se mai găsesc fragmente de pictură murală, din păcate deteriorate.

Amvonul din piatră este bogat decorat. Accesul la el se face pe o scară spiralată cu trepte din piatră şi balustradă din lemn.


Tot pe pereţi se găsesc sculptate câteva figurine interesante. Vizităm şi sacristia, care este lipită de cor şi în care se găseşte o cristelniţă din piatră, acum spartă.

Gazda noastră ne invită apoi să urcăm în turn. Din fericire urcarea este lipsită de emoţii findcă scările şi treptele sunt solide şi foarte bine întreţinute. De sus putem privi înspre cele patru zări. La ultimul etaj există drum de strajă şi tot aici au fost montate şi clopotele. Turnul are o înălţime de aproximativ 20 de metri.


Puțină istorie( sursa: http://enciclopediavirtuala.ro )
Primele date referitoare la biserica din Tărpiu s-au păstrat în conscripţiile papale din 1332 - 1335, care îl pomenesc pe parohul satului, un anume Petru. În 1461 cardinalul Iacob a acordat indulgenţă de 100 de zile credincioşilor care urmau să viziteze lăcaşul cu ocazia anumitor sărbători. Ulterior, în 1481 episcopul Transilvaniei a reînnoit indulgenţa.

Clădirea actuală datează din perioada gotică tîrzie. Construcţia corului s-a finalizat probabil pe la începutul veacului al XVI-lea, datarea acestuia fiind indicată de inscripţia tabernacolului din 1504. Acest cor se racorda iniţial, cu siguranţă, unei nave mai vechi, care a fost reconstruită ulterior, dobîndind forma sa actuală după anul 1520. Datarea navei este sugerată de portalurile laterale renascentiste ale acesteia, de amvonul şi tribuna asemănătoare celor din Biertan, dar şi de consola decorată cu o mască umană din colţul sud-vestic al navei.


Incinta de apărare din jurul bisericii s-a construit tot în prima jumătate a secolului al XVI-lea, prima menţiune documentară a acesteia datînd din 1530. Pe la mijlocul secolului al XVI-lea comunitatea satului împreună cu biserica au trecut la luteranism.

în 1809 un incendiu a distrus acoperişul şi mobilierul bisericii. Reparaţia acestora a avut loc doar peste un deceniu: s-a reclădit acoperişul (1819), s-a achiziţionat o orgă nouă din atelierul lui Samuel Maetz, de asemenea s-au montat bănci noi în biserică. în 1868 s-a reparat din nou şarpanta clădirii, iar în anul următor s-a montat un altar nou în cor. O altă restaurare a avut loc în 1903, tot atunci fiind achiziţionată şi o orgă nouă construită de Leopold Wegenstein.

În veacul trecut, după emigrarea saşilor la sfîrşitul celui de-al doilea război mondial, lăcaşul a intrat în stăpînirea bisericii ortodoxe. Cum menţionasem şi mai devreme, în preajma anului 1974 s-au efectuat cercetări arheologice în biserică. Ultima renovare de amploare a lăcaşului a avut loc în anii 1990. În anul 2000 s-a montat noul iconostas în cor. Biserica deserveşte în zilele noastre comunitatea ortodoxă din sat.

Biserica fortificată din Tărpiu se află în centrul satului, pe panta versantului sudic al văii. Ansamblul se compune din biserica de tip sală înconjurată odinioară de o incintă, păstrată doar parţial, si turnul porţii pe latura nordică. Lăcaşul din piatră purta iniţial hramul sfinţilor Petru şi Pavel. Acesta este format din navă şi cor lung, decroşat cu absida poligonală, căruia îi sunt alipite sacristia - dinspre nord -, respectiv turnul scării - în colţul sud-vestic. Faţadele bisericii sunt articulate cu contraforturi în trei trepte, dispuse cîte trei pe faţadele sudică şi nordică, unul pe zidul sudic al corului, respectiv patru pe colţurile absidei.

 
Faţada vestică, flancată de contraforturi dispuse oblic, este străpunsă de un portal cu ancadramentul gotic, încheiat în arc frînt, cu profilul întors spre golul uşii şi baghetele încrucişate în colţurile inferioare. Elementele exterioare ale profilului renascentist se întrerup sub linia naşterii arcului, în partea inferioară a ancadramentului acesta fiind ornamentat cu un motiv sculptat imitînd crengi ciuntite.

Portalul este încadrat de un arc în acoladă simplificat, decorat odinioară cu fleroane. Vîrful ancadramentului este evidenţiat printr-un scut, în care era înfăţişat odinioară probabil blazonul pictat al patronului constructor al bisericii. Portalul fusese precedat de un portic al cărui fundaţii au fost identificate arheologic. Deasupra portalului se află o fereastră scundă, tripartită cu muluri flamboaiante.


Faţada sudică a navei prezintă două axe delimitate de contraforturi. Cele două ferestre bipartite se caracterizează prin ancadramente de piatră, încheiate în arc frînt, decorate cu muluri în spiritul goticului tardiv. La răsărit de contrafortul central se află portalul sudic. Ancadramentul dreptunghiular al acestuia este decorat cu profil renascentist, întors în partea inferioară spre golul uşii.

Faţada nordică este articulată aproape identic cu cea sudică: se repetă portalul cu profil renascentist, dar lipsesc ferestrele.  

 
Corul este luminat de trei ferestre, una fiind dispusă pe latura sud-estică, iar celelalte două pe latura sudică a acestuia. Deschiderile se caracterizează prin ancadramente asemănătoare ferestrelor din navă, doar mulurile primelor fiind ceva mai simple. Zidul estic al sacristiei este străpuns de o fereastră îngustă, cu închiderea semicirculară şi ancadramentul profilat din blocuri de piatră. Deschiderea mică, dreptunghiulară de pe faţada vestică a sacristiei este întunecată complet de contrafortul din vecinătatea acesteia.

Atît pe faţadele navei, cît şi pe cele ale corului, mai scund, remarcăm, deasupra contraforturilor, urmele unor deschideri pătrate, acestea fiind meterezele, ulterior înzidite, de la nivelul de apărare care funcţiona odinioară în podul clădirii.

Cornişa corului se întrerupe pe faţada turnuleţului scării, indicînd alipirea ulterioară a turnului, probabil odată cu amenajarea nivelului de apărare anterior menţionat. Pe faţada turnuleţului, spre sud, se deschide portal gotic cu lintelul pe console. Deasupra acestuia se află o ferestruică dreptunghiulară gotică.


Corul este acoperit cu bolţi în cruce pe ogive care coboară pe opt console conice sau prismatice, dintre care două sunt decorate cu scuturi goale. Una dintre cheile de boltă este împodobită la rîndul ei tot cu un scut gol, iar cealaltă cu o rozetă.

Portalul în arc frînt al sacristiei are un ancadrament de piatră simplu, cu muchiile teşite. În grosimea zidului sudic al sacristiei este o nişă cu deschiderea încheiată în arc semicircular, prevăzută cu o uşă metalică. Sacristia purta odinioară o boltă semicilindrică. În acest spaţiu se păstrează o cristelniţă de piatră, spartă în două, prezentînd un decor sculptat neoclasic, policrom.

Nava se compune din două travee despărţite de o pereche de pilaştri masivi cu semicolonete, aşezaţi pe postamente înalte, poligonale. Postamentul pilastrului de pe latura sudică este decorat cu motive geometrice sculptate, în timp ce perechea acestuia prezintă ornamente în relief, reprezentînd crengi ciuntite, asemănătoare celor de pe ancadramentul porţii vestice.


 
Amvonul gotic din piatră al bisericii - varianta simplificată a celui din Biertan din 1524 - este montat pe latura nordică a navei. Parapetul acestuia se compune din panouri sculptate, trei dintre acestea fiind decorate cu muluri oarbe, motive vegetale şi geometrice, în timp ce al patrulea reliefează scena lui Isus Răstignit cu Maria, Maria Magdalena şi Sf. Ioan.

În capătul vestic al navei se află tribuna sprijinită prin intermediul a doi stâlpi octogonali pe trei arcade frânte. Parapetul din piatră al acestuia este decorat cu muluri oarbe, iar accesul în tribună se realizează prin scara spiralică din colţul sud-vestic al acestuia. Peretele nordic al navei fusese decorat odinioară cu fresce dintre care s-au identificat fragmentele unei compoziţii care reprezenta Judecata din Urmă, inspirată de o gravură realizată de Direr în 1498. Pictura datează probabil de la începutul veacului al XVI-lea, fiind contemporană cu reconstrucţia navei.

 
Biserica fusese înconjurată odinioară de o incintă ovală, din care s-au mai păstrat câteva fragmente, respectiv turnul porţii de pe latura nordică a acesteia. Turnul, care îndeplinea în acelaşi timp şi funcţia de clopotniţă, se înalţă pe un plan pătrat, şi este prevăzut cu o poartă carosabilă semicirculară, respectiv cu una pietonală, cu ancadramentul încheiat în arc frânt. Acestea au fost apărate iniţial de un pod mobil şi o hersă. Nivelul al doilea al turnului este marcat de metereze în formă de gaură de cheie întoarsă, dispuse pe două rânduri; al treilea prin ferestre gotice dreptunghiulare deasupra cărora se desfăşoară un brâu decorat cu un şir de console.


Deasupra nivelului al patrulea, marcat odinioară de un orologiu, urmează o galerie din lemn unde sunt aşezate şi clopotele sub coiful piramidal, învelit cu ardezie. Clopotul mijlociu a fost turnat în 1811, iar celelalte două în 1924. în colţul nord-vestic al turnului se află un relief gotic tardiv reprezentând un leu culcat. Un ancadrament în arc frânt pe latura vestică a turnului, la primul nivel, asigura accesul pe drumul de strajă al zidului de incintă.


Cum ajung la Tarpiu:
Noi am folosit drumul naţional Bistrița - Năsăud până în Cepari de unde se desprinde un drum care duce spre Tărpiu. Până la Cepari drumul este în stare bună.