Biserica fortificată de la Bunești

Data publicării: 25 nov 2011

Click aici pentru a vedea galeria completă de fotografii

Satul Buneşti se afla aproape de Rupea şi este ultimul sat din judeţul Braşov prin care trece şoseaua către Sighişoara. Am trecut de multe ori fără să mă opresc. Dar a venit şi o zi în care am avut timp şi deşi, erau orele înserării, mi-am luat inima în dinţi şi am pornit prin sat să întreb cine are cheile cetăţii şi ale bisericii.

Am găsit repede. Am stat de vorbă cu o tanti care mi-a spus că biserica saşilor e destul de degradată şi din cauza asta nici nu se mai trage clopotul. Vibraţiile create de acesta au slăbit turnul care zice-se că e în pericol de prăbuşire.


În ceasul al XII-lea s-au demarat nişte lucrări de consolidare care speram să salveze acest loc interesant.


Un copil îmi dă nişte chei imense şi îmi arata casa la care trebuie să le duc înapoi. Mă chinui un pic să deschid poarta cetăţii şi uşa de biserică. Zidurile înalte protejează interiorul în mod miraculos. Înăuntru ai o stare de bine. Zgomotele lumii de afară practic nici nu mai există.

Mai întâi dau să merg pe lângă ziduri şi ocolesc biserica. Observ metereze, creneluri şi chiar şi un drum de strajă între turnuri. Biserica arată destul de degradată şi la exterior, oare ce o fi înăuntru?


Deschid şi intru prin lateral. Mă aşteptam să găsesc un dezastru însă nu a fost aşa. Interiorul se prezintă destul de bine, e frumos conservat. Băncile sunt intacte, altarul şi amvonul de asemenea. Ceea ce impresionează însă cu adevărat sunt galeriile pictate din lemn. Pe partea stângă sunt chiar două niveluri, pe dreapta numai unul.


Tavanul e decorat cu nervuri colorate în vernil. Orga în schimb nu mai există.


Amvonul e construit din piatră şi zugrăvit simplu, în alb, doar câteva elemente sunt colorate în verde deschis.


Altarul e şi el simplu, având în centru scena răstignirii. Pe pereţi se mai păstrează câteva fragmente de pictură murală şi câteva inscripţii.


Vasul de botez este impresionant prin faptul că emană rosbustețe. Este făcut din piatră şi acoperit cu 4 arcade din lemn.

 
Puțină istorie( sursa: http://rupea-cohalm.ro ):
Biserica a fost construitã în secolul al XIV-lea după cum arată un hrisov din 1356 în care este
menţionată pentru prima oarã Biserica din Buneşti (Bodendorf). Bazilica are trei nave cu arcade susţinute de pilaştri în stilul de tranziţie de la romanic la gotic.

 
De asemenea, a posedat o sacristie în boltã cilindricã dreaptã, construitã în partea de nord, dar în starea de azi biserica apare atât de transformatã, de metamorfozatã, încât singurele elemente de datare, zidurile corului pentagonal împreunã cu peretii sacristiilor alipite, nu oferã repere suficient de serioase, astfel, cu greu mai putând fi deslușitã construcția inițialã.


Nava centralã este despărţită de navele laterale prin cinci perechi de arcade rotunde. Biserica din Buneşti a fost redusã, prin anii 1505-1508, la o singurã navã. Ea a pierdut definitiv, cu ocazia fortificãrii, navele laterale, zidindu-se pereţii între stâlpii de odinioarã. Bolţile edificate tot acum prezintã în navã desenul de nervuri întâlnit la biserica din Șura Micã, în vreme ce în altar acelaşi motiv este uşor simplificat.


Peste navã şi cor se înalță etajul de apãrare. Parapetul de lemn de deasupra navei era aşezat peste contraforturi unite prin arcuri semicirculare, dar în epoca modernã el a fost înlãturat. Deasupra corului, fortificaţia e însã din zidãrie şi e susţinută în întregime de un perete-consolã, crestat de gurile pentru pãcurã. În capãtul de vest al navei s-a construit o clopotniţă, a cãrei parte superioarã este în prezent complet modernizatã, dar cu multe fisuri.

În anul 1500 biserica devine numai bunã de apãrare, iar nava lateralã este demolatã. Peste navã şi cor se ridică etajul defensiv. La Buneşti, dupã scutiri de impozite, în 1505-1508, se fortificã biserica şi se înconjoarã cu ziduri puternice.


Arcadele şi portalul de vest au fost zidite, fãcându-se de fapt douã intrãri laterale. Corul era prevãzut cu un etaj de apãrare ce ieşea în afarã. Pe partea exterioarã a navei şi turnului au fost ridicate 15 contraforturi, între care sunt boltite arcuri rotunde sau arcuri în plin-cintru; în spatele lor se gãseau guri de tun sau de turnare. Deasupra se aflã un coridor cu guri de tragere, o circumvalaţie, din lemn.


Nava centralã are o boltã reticulatã în formã de stea, iar în vestul navei centrale se clădeşte turnul-clopotnitã al cãrui parter devine pronaos al bisericii. În cor se aflã resturi ale frescelor, înfăţişându-i pe Apostoli.

Între 1505-1508, Bunestiul primeşte de mai multe ori înlesniri de impozite pentru zidirea bisericii - noi credem cã pentru fortificarea ei. În 1519 o inscripţie indică faptul cã sala şi corul au fost acoperite cu o boltã. În 1538 Bunestiul capãtã din partea provinciei Hermannstadt (Sibiu) 16 florini pentru susţinerea bisericii, proptire cu grinzi de fapt, iar în 1544 şi 1545 se primesc 25 de florini pentru construcţia turnului bisericii. La 1680, în peretele de nord şi respectiv de sud aparţinând navelor bisericii se ridicã o galerie de lemn cu inscripţia:

Magister operis fuit Johann Roftler anno 1680 (în peretele de sud mai precis), în traducere:
Meşterul lucrãrii a fost Johann Roftler în anul 1680, care este pictatã cu ornamente florale
şi versete, pozele.

În 1775, galeria de vest este ziditã. În partea superioarã a bisericii, în pod se găseşte o uşă groasã de aproape 40 cm, care separã coridorul defensiv de corul lăcaşului. În 1804, coridorul de apãrare - care era pe un schelet de lemn umplut cu cãrãmizi (Fachwerk) deasupra navei şi turnului - a fost demolat şi şarpanta a fost aşezată 2 metri mai jos, pe arcuri, între contraforturi.



În 1808 o a doua galerie a fost dispusã în interiorul zidului de nord. Aceasta conţine o inscripţie germanã cu caractere gotice: Zum Denkmal seiner Dankbarkeit gegn Gott und diese Gemeinde stiftet dieses der Fremdling Johann Ludwig 1808, respectiv: Ca monument al mulţumirii sale fatã de Dumnezeu şi fatã de aceastã comunitate, dovedeşte acest lucru strãinul Johann Ludwig la 1808.

În 1847 se reparã turnul- clopotniţă, iar nouã ani mai târziu, în 1856, se renoveazã şi biserica.



Altarul. Picturile murale.
Altarul de lemn clasicist sau neoclasic ridicat în 1805, deasupra cãruia este construit un prospect de orgã în stil rococo, ascunde minunate picturi murale degajate în absidã, reprezentându-i pe cei 12 apostoli, realizate în vopsea tempera. Din pãcate, amplasarea unui motor electric pentru foale, a stricat straşnic picturile.

Precum la biserică fortificatã de la Homorod, pereţii corului au fost ornamentaţi cu o panoramã interesantã de apostoli, câte douã figuri pe fiecare perete îngust al părţii de rãsãrit şi câte trei figuri la fiecare perete lateral de cor.

Portretul degajat, fãrã vãtãmãri, al apostolului Ioan permite constatarea cã aceastã picturã este de tradiţie bizantinã, de la un artist român de la începutul veacului al XVI-lea, într-un stil eficient, simplu, desenul şi coloristica amintind de picturile murale de la mãnãstirile din Moldova, totodatã, existând un fundal asemãnãtor.

Potirul.
Biserica se mândrea odinioară cu un interesant şi chiar aparte potir de argint, cu nodul decorat cu butoni prismatici şi legendã circularã pe cupã, deşi are un aspect mai greoi şi mai rustic, atribuit unui argintar braşovean, datat pe la începutul secolului al XV-lea.

Cetatea

Incinta fortificatã are forma sa de astãzi, pãstratã, conservatã de pe la 1500, mai precis între 1500-1505, când s-a construit un zid defensiv, cu cinci turnuri în jurul bisericii. Zidul inelar are la bazã 1,5 metri grosime şi aproximativ 4 metri înălţime, cu o întrerupere de 1 metru pentru un coridor de circulaţie.



Din curtea cetăţii existã intrãri separate în zidurile turnului de est, cãtre cele trei etaje. În fiecare dintre cele trei laturi libere ale parterului existã în nişe adânci, acoperite cu grinzi, guri de tragere în cadru de lemn şi cu un bolţ de învârtire.



În nord-vestul bisericii se aflã un turn defensiv, cu acoperiş cu un singur versant şi creneluri. Cele douã etaje superioare au în frontul de vest nişte ferestre mici, care indicã încãperi de locuit. În colţul de nord-est se aflã un coş de fum, ce aparţine unei vetre. Pereţii sunt prevăzuţi cu guri de tragere în stil gaurã de cheie. Pe partea exterioarã a turnului de locuit (turnul de nord-vest) acoperit, aplicat cu un acoperiş cu un singur versant este inscripţionat anul 1545.

În interior este zgâriat, ca un semi-graffiti pe pereţi, în tencuialã, anul 1644. Pe peretele de vest al etajului al doilea putem citi în latineşte urmãtoarele:

Amen, amen, dico vobis, post haec videbitis coelum apertu... anno 1644 în româneşte: Amin, amin, vã spun, dupã aceasta veţi vedea cerul deschis... 1644. Pe peretele sudic putem silabisi ceva moralizator: Biciul lasã urme roşii, dar o gurã rea distruge pe toţi.

Pe peretele nordic existã ceva şi mai educativ: Nu fac rãu cei care sunt virtuoşi.

Construcţia rectangularã, lungã, ieşind în sud-vest, a bastionului porţii stã deasupra tunelului de intrare, acoperit în proporţie de 2/3 cu boltã cilindricã. Acest bastion sau turn al porţii, cu intrare boltitã, este dotat cu barierã-ghilotinã sau grilaj. Etajul superior, înzestrat cu guri de tragere şi de turnare laterale şi încadrate cu lemne, a avut la început un coridor de apãrare cu schelet din lemn şi zidãrie.

Dupã demolarea lui, acoperişul cu douã versante a fost aşezat mai jos şi partea sa de vest, cãreia i s-a tãiat vârful (e în diagonalã), acoperã astãzi o parte a arcului de poartã înalt, corespunzãtor etajului al doilea. Pantă înclinatã a intrãrii este actualmente prevãzutã în mijloc cu nişte trepte de beton.

Cum ajung la Buneşti:
Satul se afla cam la 85 de kilometri de Braşov şi cam la 35 de Sighişoara. Este traversat de drumul european E60.

Toate fotografiile Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2024