Măgura Branului

Data publicării: 14 apr 2008

Click aici pentru a vedea galeria completă de fotografii

Măgura Branului oferă prilej de plimbare pentru 4-5 ore; ieşire scurtă, uşoară, dar foarte frumoasă. Cum duminica ce a trecut trebuia musai împărţită în două( deh, ceva obligaţii pentru a doua parte a zilei) am hotărât că prima parte să fie umplută cu o drumeţie mai scurtă, mai aproape de casă.

Intrarea în traseu se face în Bran, la Inima Reginei. Acolo sunt întâmpinat de două săgeţi indicatoare:
Banda roşie: Bran – Curmătura 5h
Triunghi albastru: Bran - Sat Măgura 3h-3h şi ½

 
În prima parte se urcă accentuat pe o muchie, prin pădure, peste frunze moarte dar şi printre câteva stânci. Printre copaci Castelul Bran se dezvăluie dintr-o nouă perspectivă. După vreo 15-20 de minute se atinge şi primul punct de belvedere. Poteca ne conduce pe o margine stâncoasă, lipsită de copaci înalţi.


Perspectivă frumoasă spre Moeciu. Ce frumos s-ar vedea Bucegii dacă vremea ar fi frumoasă..Dar aşa Bucegii sunt în ceață acum.

Urcarea continuă printre copaci mai tineri şi mai puţin înalţi. Traseul mă conduce într-o poiană largă, mare şi, spre surprinderea mea, curată. Soarele se hotărăşte şi el să apară, e un pic de vânt. Până aici am transpirat ceva. Avea să fie partea cea mai solicitantă a traseului de astăzi. Până aici am făcut 45 min. Prilej de poze multe, prilej de a admira de sus satele brănene: Sohodol, Poarta, Șimon, Moeciu de Jos şi Bran. Norii par a vrea să lase Bucegii în pace. Din loc în loc se zăreşte câte un colţ de stâncă înzăpezit.

 
Drumul continua apoi prin pădure, undeva prin dreapta poienii amintite există două săgeţi pe copaci, sunt destul de greu de observat. Poteca e largă se merge ca pe bulevard. Apoi urmează alte şi alte poieni. Cerul e de un albastru incredibil, Bucegii se descotorosesc de nori încet-încet. Întâlnesc şi primele adăposturi temporare. Mă bucur că nu dau de nici un om. Cu toate astea nu aş putea spune că e linişte.Pe tot traseul sunt însoţit de muzica veselă a păsărelelor.

 
Urc încă vreo două maluri şi mă aşez confortabil pe nişte buşteni pentru a admira peisajul. E un soare orbitor, prilej bun pentru puţină plajă. Continui pe poteca clară însă pierd de tot marcajul. Nu mă obosesc să îl caut. Ajung în nişte poieni în care grădinile oamenilor par a fi delimitate de un soi de garduri de piatră, însă puţin înalte. Mă uit la ceas. Orele sunt puţin înaintate la ora 14 trebuie să fiu la maşină. Aşa că o iau spre vale. Dau de un grup de case şi de civilizaţie. De undeva răsună o pseudo-muzică populară. Traversez repede zona şi dau de primii turişti. Ceva mai jos este un pârâiaş frumos şi repede. Pe malul sau o mulţime de flori galbene.

 
Tropa-tropa ajung în Moeciu şi de acolo, tot pe jos, în marş forţat până lângă castel de unde recuperez maşina.


În Bran e vânzoleală mare, o grămadă de maşini şi de oameni. Oare câţi dintre ei vor avea puterea de a renunţa la aglomeraţia de acolo pentru o plimbare faină într-un loc minunat aflat la câţiva paşi de ei?

Toate fotografiile Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2024