La ceas de primăvară când zăpezile încep să părăsească aÅŸezările omeneÅŸti, cei care iubesc iarna îÅŸi caută mereu locuri unde zăpada se dă dusă mai greu. Schiorii profită ÅŸi caută pîrtii la înălÅ£ime sau văi, iubitorii de drumeÅ£ii aleg trasee pe la înălÅ£ime.

AÅŸa a fost ÅŸi cazul nostru. Ne-am strâns 19 persoane din BraÅŸov, GalaÅ£i, IaÅŸi pentru a merge în Ceahlău. Ghidul nostru a fost domnul Dumitru Stoica din Piatra NeamÅ£. Date fiind condiÅ£iile găsite la faÅ£a locului a trebuit să gândim traseul un pic altfel decât ne propusesem.

La Cabana Dochia nu am mai găsit locuri aÅŸa că a trebuit să ne orientăm rapid ÅŸi să găsim alt loc de cazare. Åži l-am aflat la Cabana Fântânele. Domnul Stoica a propus următoarele:

Ziua 1: Izvorul Muntelui – Jgheabul cu Hotar – Jgheabul lui Stelea – Cabana Meteo Toaca – Cabana Fântânele.

Ziua 2: Cabana Fântânele – Cabana Meteo – Cabana Dochia. Iar varianata de coborâre urma să o alegem la faÅ£a locului.

Plecăm de la BraÅŸov după-amiaza ÅŸi la insistenÅ£ele Domnului Stoica facem un mic ocol până la Piatra-NeamÈ› unde suntem întâmpinaÅ£i cu toată ospitalitatea moldovenească dar ÅŸi cu niÅŸte bucate delicioase preparate de doamna Lucica.

De acolo plecăm la Pensiunea Crusitu din Izvorul Muntelui. Aici îi găsim pe MecanTuristii din GalaÅ£i ÅŸi facem joncÅ£iunea la un pahar de vorbă. Are loc ÅŸi o scurtă ÅŸedinţă tehnică în care stabilim ora plecării ÅŸi traseul.

Sâmbătă pe la ora 9 suntem la intrarea în Parcul Ceahlău. Plătim taxa de acces în parc - 5 lei ÅŸi pe la 9:20 începem ascensiunea. Mă Å£in aproape de domnul Stoica, un foarte bun cunoscător al Ceahlăului, un om extrem de sensibil ÅŸi educat de la care cu toÅ£ii avem de învăţat.

Ajungem pe nesimÅ£ite în Curmătura Lutu RoÅŸu unde este o bifurcaÅ£ie de trasee. Mai exact banda albastră care duce la Cabana Dochia prin PoliÅ£a cu Crini se desparte de triunghiul albastru care merge tot acolo dar pe Jgheabul cu Hotar.


Noi Å£inem triunghiul albastru. Potecă nu prea e dar după ce o calcă 19 oameni sigur iese ceva. Din Curmătura Lutu RoÅŸu coborâm câteva minute în drumul care leagă staÅ£iunile Durău ÅŸi Izvorul Muntelui. După câteva sute de metri părăsim drumul ÅŸi intrăm pe Jgheabul cu Hotar. Zăpada e mică ÅŸi destul de moale. Urcăm voiniceÅŸte până la Stânca Dochia unde facem ÅŸi primul popas mai consistent.

De aici urmează greul. Urcarea devine din ce în ce mai abruptă, zăpada din ce în ce mai mare. Cei din față sapă urme la greu. Unii îÅŸi pun colÅ£arii. Nu îmi dau seama dacă sunt eficienÅ£i pe o astfel de zăpadă aÅŸa că aleg să urc doar în bocanci. Din loc în loc există câteva balustrade de care ne-am mai ajutat la urcare.

După o serie de opinteli ÅŸi după ce traversăm cu greu câteva zone mai delicate cu zăpadă mare ieÅŸim în sfârÅŸit din golul alpin. Afară e o vreme superbă. Mă încearcă un sentiment de regret că nu am urcat pe la Piatra cu Apă, un traseu mai scurt în teorie. Dar nu-i nimic, de aici urmează ceva nou pentru cei mai mulÅ£i dintre noi.


Părăsim marcajul iar domnul Stoica preia controlul ÅŸi ne conduce pe Jgheabul lui Stelea. După o primă bucată mai neprietenoasă, cu zăpadă mare ÅŸi copaci, ieÅŸim pe o stâncă aflată în soare ÅŸi facem un popas. Aproape de noi, dar pe o altă stânca sunt câteva capre negre. Pasc liniÅŸtite ÅŸi nu se simt ameninÅ£ate de prezenÅ£a noastră.


Stăm pe o stâncă ÅŸi aÅŸteptam să vină toată lumea. Unii mai mănâncă câte ceva, alÅ£ii îÅŸi pun colÅ£arii. De aici va începe greul. Zăpada e măricică iar după vreo 10 minute panta se înăspreÅŸte radical. Înaintam în ritm de melc. Uneori mai tragem câte o căzătură, altori ne afundăm serios în zăpadă. Grupul din faţă în care mă găsesc ÅŸi eu, oboseÅŸte însă primim întăriri din spate. Edi, Alex, Senty ÅŸi Valerică vin cu forÅ£e proaspete ÅŸi sapă urme prin zăpadă. Începe să ne mai revină pulsul ÅŸi să avem cu toÅ£ii spor la urcat. Urmează apoi o porÅ£iune mai plată la capătul căreia ajungem la Cabana Meteo de sub vârful Toaca.


Aici facem o pauză mare, mâncăm câte ceva ca să mai prindem ceva puteri. După masa ne cam împărÅ£im: unii vor urca vârful Toaca iar ceilalÅ£i au hotărât să ne aÅŸtepte.

Plec ÅŸi eu spre vârful Toaca, că doar ÅŸi pentru asta am bătut atâta amar de drum. Vremea e foarte frumoasă, soare, vizibilitatea în depărtări însă nu foarte bună. Urcarea pe Toaca mi s-a părut mai uÅŸoară decât vara, mi s-a părut că am avut spor din plin ÅŸi că am ajuns mult mai repede.

Pe urcare am avut parte de un mic incident: o piatră venită de undeva de sus nu ÅŸi-a ales ca lumea traseul ÅŸi s-a oprit din păcate fix în capul lui Ana Maria. Din fericire nu s-a întâmplat nimic grav.


Ajungem cu toÅ£ii pe vârf, prilej de poze de grup ÅŸi fotografii în depărtare. Lacul Izvorul Muntelui e acoperit de gheaţă. Aproape de noi este celebră stânca Panaghia, care nu are prea multe urme de zăpadă. Chiar ÅŸi văzută de sus este impresionantă.


Dupa inca o serie de fotografii coborim de pe Toaca cu atentie sporita sa nu mai avem parte de un alt incident. Ajunsi linga Cabana Meteo gasim colegii nostri foarte veseli. Plecam cu totii spre Cabana Fintinele.


Poteca e bătută, greul a trecut. Ne oprim la baza Panaghiei care este de acum în lumina blândă a serii. Peisajul se deschide oferind o panoramă extraordinară către StaÅ£iunea Durău. Se vede foarte bine ÅŸi cabana Fântânele, locul nostru de înoptare.


Grupul se fragmentează poate din dorinÅ£a de a fotografia ÅŸi de a sta cât se poate de mult în zona asta înaltă. Poteca ocoleÅŸte un ultim vârf mai înalt ÅŸi începe să coboare ceva mai accentuat.


Curând ni se deschid noi puncte de belvedere înspre Durău. Ne abatem pe o creastă îngustă pentru a admira priveliÅŸtea.


PuÅ£in mai jos se găseÅŸte o altă stânca solitară. Numele ei descrie foarte frumos forma pe care o are: CuÅŸma DorobanÅ£ului.

Din acest loc ar mai fi cam o oră în coborâre până la Cabana Fântânele.Intrăm în pădure ÅŸi urmăm câteva serpentine ce ne duc bine în jos. Puncte de belvedere sunt destul de puÅ£ine. O bună bucată mergem pe curba de nivel.

Ajungem la Cabana Fântânele la ora apusului, când o lumină portocalie, hipnotică învăluie munÅ£ii din jur. Intrăm în cabana unde îi întâlnim pe colegii de tură ajunÅŸi mai repede. Ne punem la o masă ÅŸi aÅŸteptam să se reîntregească trupa.

Rând pe rând apar ÅŸi ceilalÅ£i. Ultimii ajunÅŸi sunt Costel ÅŸi Edi care intră în cabana cu gura până la urechi. Bună dispoziÅ£ie este deja asigurată. Seara o petrecem la masă în preajma sticlelor cu licori de tot felul.

Edi a a adus niÅŸte foi cu versuri de la cântece. Începem în forţă cu TreceÅ£i batalioane romane CarpaÅ£ii, iar ceea ce a urmat a venit de la sine. A fost o seară minunată în care toată lumea s-a simÅ£it bine.


Câteva cuvinte despre Cabana Fântânele, unde eu mă aflam pentru prima dată. AÅŸ fi luat o piatră în gura conform tradiÅ£iei dacă nu era zăpadă aÅŸa de mare.

Cabana se afla la o altidune de 1220 de metri. Are grupurile sanitare în interior, apă curentă ÅŸi chiar ÅŸi duÈ™. PreÅ£ul de cazare este de 25 de lei pentru o persoană. La mâncare ÅŸi beuturi preÅ£urile sunt moderate( ciorba 6-9 lei, ceai 2 lei, bere 6 lei) asemănătoare cu mai toate cabanele de pe la noi. În camere există paturi normale, nu ÅŸtiu de ce mă aÅŸteptam să fie etajate. Nu prea este nevoie de sac de dormit. Nu au dat căldura însă au niÅŸte pilote groase care îÅŸi fac treaba excelent.


A doua zi ne-am trezit ceva mai de dimineaţă. Planul de plecare era la ora 8. Împachetăm ÅŸi facem poza de grup în faÅ£a Cabanei Fântânele. Astăzi este vând destul de puternic dar ÅŸi vizibilitate ceva mai bună decât data trecută. Ceahlăul se vede minunat, Panaghia e foarte bine individualizată iar în spatele ei se disting antenele de pe vârful Toaca.


Plec printre ultimii de la cabană ÅŸi în prima jumătate de oră obosesc destul de bine probabil din cauză că nu merg într-un ritm ceva mai alert cu care sunt obiÅŸnuit. Apoi prind bucăţi mai libere ÅŸi ajung la parametrii de funcÅ£ionare normali. Nu fac pauze mai deloc iar lângă CuÅŸma DorobanÅ£ului îi reîntâlnesc pe Alex, domnul Stoica, Daniel, Costi ÅŸi Ioana. Vântul e cam rece ÅŸi nu prea îÅ£i vine să stai. AÅŸa că după ce fac rapid o poză, iau o gură de apă, apoi plec la deal în continuare. Astăzi parcă este mai frumos chiar dacă nu mai e soarele de ieri.

De sus coboară un grup mare, cred că erau vreo 70 de inÅŸi care se aflau la o ÅŸcoală de ghizi montani. Nu ÅŸtiu ce se învaţă la ÅŸcolile de ghizi montani dar pe ăştia nu i-au învăţat două lucruri elementeare:

1. să salute
2. să dea prioritate celor ce urcă

În plus conducătorii grupului îi mînau la vale obligându-i să păstreze grupul compact. Îndemnurile lor mi-au adus aminte de celebrele Hăis, Cea, Nieea cu care ţăranii îÅŸi conving caii ÅŸi boii să meargă mai departe.


IeÅŸim de tot din pădure apropiindu-ne de Panaghia.Vântul începe să îÅŸi arate colÅ£ii, aÅŸa că o glugă pusă în cap face minuni ÅŸi de data asta.

Trec pe lângă Panaghia reîntilnindu-mă cu Cabana Meteo. În depărtare se văd OcolaÅŸul Mare, Piatra VitovoÈ™ ÅŸi porÅ£iuni din MunÅ£ii HăşmaÅŸ. Ioana ÅŸi Åžtefan au făcut o pauză scurtă la adpost de vânt lângă o construcÅ£ie de beton. Mie nu prea îmi vine să stau ÅŸi de aceea aleg să continui la Dochia.


Merg ca la carte, pe marcaj pentru a fotografia schitul de pe Ceahlău dar ÅŸi pentru a saluta vârful Lespezi. Ultima parte ar fi fost destul de uÅŸoară dacă nu ar fi fost rafalele de vânt. Cu toate astea ajung destul de repede la Dochia ÅŸi mă bag repede în cabana ca să mă încălzesc.


Intru, salut, însă nu văd nici o faţă cunoscută. Mă învârt puÅ£in ÅŸi îl găsesc pe domnul Isac.

- Unde sunt restul? îl întreb.
- Nu mai e nimeni, îmi spune, eu am sosit primul, tu eÅŸti al doilea.

Mă uit la ceas: este ora 10:50, am făcut pe această urcare fix două ore ÅŸi jumătate, aÅŸa cum scria pe săgeata de la Cabana Fântânele.


Ne luăm niÅŸte ceaiuri ÅŸi aÅŸteptam restul grupului. Treptat încep să  apară grupuleÅ£e de câte doi, câte trei ÅŸi în final ne strângem cu toÅ£ii. Domnul Stoica merge să prospecteze zona, să vadă dacă e poteca făcută spre Clăile lui Miron. Din păcate nu e, aÅŸa că vom coborî pe la Curmătura Lutu RoÅŸu.


DeÅŸi multora nu le place acest traseu, eu îl găsesc plăcut mai ales că trecem pe lângă Călugări. De data asta am avut noroc la coborâre ÅŸi am observat dintr-un punct o capră neagră. PuÅ£in mai jos am poposit lângă Piatra cu Apă. Åži mai jos se găseÅŸte un alt punct de belvedere înspre Piatra Lată a Ghedeonului ÅŸi OcolaÅŸul Mic.

Poteca e destul de alunecoasă iar deseori am luat-o direct prin zăpadă mare pentru a evita căzăturile. Din loc în loc se mai găsesc balustrade de lemn de care ne mai ajutăm iar din anumite locuri se vede în toată splendoarea celebra piramida a vârfului Toaca, Jgheabul cu Hotar dar ÅŸi Jgheabul lui Stelea, pe unde urcaserăm ieri.

La un moment dat din spate ne depăşeÅŸte un călugăr care coboară cu o dexteritate uimitoare. Tot din spate se aud Å£ipete. NiÅŸte fete aleg calea uÅŸoară de coborâre ÅŸi se dau la vale pe fund.

Ultima regrupare o facem în Curmătura Lutu RoÅŸu. De aici ne deplasăm în grup compact spre Izvorul Muntelui. Ne intersectăm la un moment dat cu drumul axial spre Durău. Aici se comite ultima fotografie de grup mulÅ£umită maestrului Lucian Bălănică.

Peste câteva minute suntem la maÅŸini ÅŸi ne pregătim de plecare. Dar încă nu e loc de rămas bun. Pentru aceasta am prevăzut un loc mai special, pe barajul lacului de acumulare Izvorul Muntelui. Întodeauna despărÅ£irile sunt grele, mai ales când ai avut cu tine oameni adevăraÅ£i cu care să petreci timp de calitate. Sper să ne vedem cât mai curând ÅŸi să urcăm din nou alte ÅŸi alte poteci de munte.