Hoinari în potcoava Iezer - Păpușa
Data publicării: 24 iul 2012
Click aici pentru a vedea galeria completă de fotografii
În ciuda unei prognoze ce anunţa vreme capricioasă în weekendu-ul cu Rusaliile am hotărât să urcăm din nou pe munte. De data asta destinaţia a fost nouă pentru toată lumea: Munţii Iezer.
Toată lumea înseamnă Cristina, Ramona, Costi, Sorin şi eu
Accesul spre munte l-am făcut pe la Câmpulung-Muscel, Lereşti , Cabana Voina. Am lăsat maşina lângă cabană şi ne-am pus pe citit indicatoare. Până la urmă am ales să urmăm planul iniţial care pentru prima zi prevedea urcare pe Muntele Văcărea şi înnoptare la Refugiul Iezer.
Drumul a început destul de abrupt, fără să ne lase să ne acomodăm măcar. Dar nu-i bai, suntem obişnuiţi. Urcam pante destul de abrupte urmând um marcaj cu banda roşie care însă în cea mai mare parte ne duce pe un drum forestier.
După aproape trei ore ieşim din pădure într-o zonă defrişată. Din spate se aud clopoţei. Vine un cioban însoțit de mai mulţi măgari încărcaţi cu provizii. În perioadă asta a anului turmele de oi se urcă pe munţi.
Stâna e aproape, o avem în raza vizuală de câteva minute şi aici se va opri şi ciobanul. Se apucă să îi scape de măgari de poveri şi săa ducă proviziile înăuntrul stânei.
Întâlnirea aceasta cu ciobanul a fost foarte oportună fiindcă el ne-a indicat cu precizie un izvor de unde să luăm apă. Informaţia a fost foarte utilă fiindcă a fost singura sursă de apă întâlnită pe traseu.
După stână am urcat cam 100 de metri iar apoi am părăsit marcajul pentru a intra în pădure pe un drum forestier. Am coborât pe acest drum cam cinci minute şi am găsit şi izvorul cu apă rece, bună, cu debit bogat.
După ce am umplut toate sticlele cu apă am revenit în traseu. E destul de senin şi beneficiem din plin de avantajul de a vedea cam toată potcoava Munţilor Iezer - Păpuşă. Ne atrag îndeosebi vârfurile înalte: Văcărea( 2063m ), Tiriltoasa( 2172m ), Cătunu( 2319 ), Iezeru Mic( 2409 ), Iezeru Mare( 2462 ), Roşu( 2469 - cel mai înalt din masiv ), Bătrâna( 2338m ), Păpuşa( 2391m ).
Spre est vedem Piatra Craiului dintr-un unghi nou care aş zice că îi pune mai bine în evidenţă spatele ei de dinozaur.
Pe unele din vârfurile enumerate mai sus vom urca, pe altele aveam să le ocolim. Marcajul merge pe drum forestier însă din când în când taie serpentinele acestuia. Vremea începe să dea semne de înrăutăţire. Mai întâi apare un nor, care apoi se uneşte cu alţi nori. Temperatura scade şi se porneşte şi vântul.
Dinspre Iezere vin trei turişti, singurii întâlniţi pe traseu. După ce schimbăm cu ei câteva vorbe plecăm mai departe un pic stresaţi de posibilitatea de a fi plouaţi.
Ţinem mereu drumul, trebuie să fim atenţi. Vârfurile cele înalte sunt treptat cuprinse de ceaţă şi ne e clar că nici noi nu vom scăpa de ea. Accelerăm atât cât putem şi poposim pe un vârf frumos cu două momâi mari de pietre. Bănuiesc că acesta e Vf. Cătunul. Halim rapid câte un sandwich fiindcă începuse să ne cam răzbească foamea şi pornim mai departe. Drumul începe să coboare uşor până într-o şa. Valuri de ceaţă ne ascund din când în când poteca iar noi căutăm reperul numit Crucea Ateneului.
Când ceaţa se mai ridică vedem clar crucea şi ne îndreptăm către ea. De aici ştiu nu mai e mult până la refugiu. Vedem de sus Lacul Iezer, cu o apă de un albastru incredibil, vedem şi refugiul.
Urmează o coborâre care cred a durat maxim 30 de minute. Intrăm în refugiu, constatăm că este gol. Ce bine e la adăpost de vântul care ne tot biciuise preţ de câteva ore. Drumul Cabana Voina - Muntele Văcărea - Refugiul Iezer ne-a luat 6 ore şi jumătate.
Cu o seară în urmă aici dormiseră prietenii noştri de la MecanTurist Galaţi. Ei aveau de parcurs astăzi un traseu lung care trebuia să se termine la Cabana Cuca.
Refugiul Iezer nu e chiar un standard de curăţenie însă este un adăpost decent pentru o noapte. Profităm de faptul că grupul nostru este primul şi ne alegem locurile de dormit. Despachetăm izoprenele, sacii de dormit şi le punem pe nişte saltele groase de burete.
Apoi mai dau o tură pe afară să vedem împrejurimile refugiului. Pe vale este un traseu care coboară la Cabana Voina, lacul are ape limpezi iar din când în când florile timide ale rhododendronului colorează peisajul.
La refugiu mai apare încă un grup de patru persoane din Bucureşti. Ei vor fi colegii noştri de refugiu. De pe creastă mai coboară două fete şi un băiat. Ei însă aleg să doarmă la cort.
Opţiunea refugiului s-a dovedit inspirată fiindcă toată noaptea a bătut un vânt rece şi puternic. Dimineaţa crestele erau învăluite de nori şi ceaţă. Era genul ăla de atmosferă în care nu prea îţi vine să mai pleci pe sus. Bucureştenii aleg să coboare la Voina pe vale.
Trupa veselă înainte de plecare: Costi, Bogdan, Cristina, Ramona şi Sorin
Noi totuşi vrem să mergem pe traseul de creastă. Nici nu plecăm bine fiindcă sunt oprit de cei de la cort care mă roagă să le dau câteva informaţii despre Iezer. După cum spuneam, cu Iezerul am mare experienţă - o zi :)), sunt aici prima dată, iar ei mă întreabă despre nişte locuri unde nici măcar nu am fost. Din fericire am la mine o hartă, tot ce putem face e să ne uităm împreună.
Planurile noastre sunt cam aceleaşi. Noi intenţionăm să parcurgem creasta până la Vârful Bătrâna iar de acolo să coborâm la Cabana Voina pe Plaiul lui Pătru.
Îmi iar rămas bun şi plec la deal, spre Crucea Ateneului. Tovarăşii mei de drum sunt mult în faţă şi mă grăbesc să îi ajung. Plecăm pe acel drum care, credeam noi, ține creasta Iezer - Păpuşa însă dintr-o dată ne trezim pe un marcaj tringhi roşu şi triunghi albastru.
Conform hărţii, triunghiul roşu duce la Vf. Iezeru Mic şi apoi spre localitatea Slatina prin Muntele Păpau, iar triunghiul albastru merge spre Cândeşti traversând Muntele Portăreasa.
Ne uităm mai bine şi vedem şi marcajul pe care trebuia să fim şi anume banda roşie. Din fericire nu ne-am rătăcit prea tare, după câteva zeci de metri ne aflăm din nou în urcare pe marcajul corect.
Intrăm în ceaţă de-a binelea, vizibilitatea scade. Poteca este clară, marcajul bun şi des. Poteca ocoleşte vârfurile. Când se mai limpezeşte ne dăm seama că am lăsat în urma vârful Iezer care şi acum are pe el o căciulă de nori. Am ratat urcarea pe Vârful Iezer..şi poate şi pe vârful Roşu..
Dăm de mici porţiuni cu zăpadă şi cu mici pâraiaşe care bănuiesc că sunt tot rezulattul topirii zăpezii. Primele raze de soare se apleacă şi asupra noastră. Avem speranţa că vremea se va fi mai bună şi vizibilitatea ne va permite să vedem mai departe.
Ne continuăm urcarea pe o muchie ceva mai ascuţită. Spre nord ceața se sparge şi putem privi spre văi. Peisajul seamănă foarte bine cu cel al Munţilor Fagarasi, aflaţi în apropiere dar deocamdată puţin vizibili.
În faţă se vede un stâlp şi o săgeată. Se pare că e o bifurcaţie de trasee. Cu bucurie aflăm că suntem pe Vârful Roşu. Din acest vârf se desprinde un traseu marcat cu triunghi roşu care duce în creasta Munţilor Făgăraş prin Curmătura Oticului. Pare a fi un drum frumos pe care mi-ar place să îl parcurg cândva.
Poza de grup pe vârful Roşu
După ce marcăm momentul prin câteva poze de grup plecăm mai departe pe creastă în direcţia vârfului Păpuşa. După vârful Roşu marcajul bandă roşie este tot mai rar şi vechi, poteca nu e clară decât pe alocuri. În general se pare că nu umblă prea mulţi pe aici. Din fericire vizibilitatea e bună însă în condiţii de ceaţă orientarea ar fi mai greoaie.
După câteva minute de coborâre susţinută drumul nostru se potoleşte şi merge destul de drept pe un platou larg şi lung. Eu încerc să mă ţin pe partea nordică a acestuia fiindcă norii încep să părăsească Făgărașii iar peisajul devine cu fiecare pas mai interesant.
Facem o pauză mai lungă sub vârful Bătrâna. Aici ne aşteaptă un pasaj mai lung de urcare aşa că e musai să ne reîmprospătăm forţele. Stăm cu faţa spre Munţii Făgăraşului. Se vede o mare parte a crestei estice, până la trapezul Viștea - Moldoveanu.
Timpul zboară şi la fel trebuie şi noi să zburăm spre Vârful Bătrâna. Dacă de dimineaţa ne plângeam că e închis şi nu e soare, acum transpirăm serios sub o atmosferă din ce în ce mai caldă.
Atingem în sfârşit şi vârful Bătrâna. Aici urmează să stăm mai mult, e deja trecut mult de prânz şi organismul îşi cere porţia de hrană. Vârful Păpuşa este şi acum în nori, aşa cum a fost toată ziua, la fel şi Piatra Craiului.
Din Vârful Bătrâna ne aşteaptă o coborâre straşnică pe Plaiul lui Pătru. De la 2338 până la 950 de metri cîți sunt la Cabana Voina.
Drumul pare a fi destul de lung. Iar când cobori o astfel de diferenţă de nivel fiind tot timpul cu frâna trasă te rogi să se termine cât mai repede. Plaiul lui Pătru este un loc tare frumos. Oferă peisaje încântătoare mai ales spre Valea Bătrâna.
La capătul plaiului se afla o stână. Oile sunt deja aici şi pasc liniştite în poteca la câteva sute de metri mai sus de stână. Ne pregătim pentru ce e mai rău, ne aşteptam să fim atacaţi de câini.
Paza bună însă trece primejdia rea. Am trecut prin mijlocul oilor sub privirile liniştite ale unui câine care s-a rezumat la a se ridica în picioare şi a ne supraveghea atent până ce am ieşit din aria lui de acoperire.
După încă vreo 10-15 minute ajungem lângă stână. Nu pare să fie nimeni pe aici, doar câteva vaci. Nu găsim izvor însă mai avem rezerve de apă. După alte câteva minute intrăm în pădure pe un drum forestier. Dar ce drum..Surpriza a fost totală: se merge mai mult drept, fără serpentine, iar drumul are pante mari, nemiloase cu genunchii tuturor. Nu găseşti un loc ca lumea nici măcar pentru a face pauză. În zonă s-au tăiat copaci însă locurile nu au fost curăţate aşa că pădurea arată groaznic. Dar cine mai are vreme de observat cum e pădurea? Trebuie să fim atenţi la fiecare pas şi să ne asigurăm că ne funcţionează frânele.
Ajungem la o zonă rasă. E pantă mare, în jos e o vilă şi o intersecţie de drumuri. Nu-i chip de coborât pe aici. Ţinem în continuare drumul ăsta păcătos pe care am coborât şi care se milostiveşte de noi şi face prima curbă şi îşi îndulceşte panta. După câteva sute de metri marcajul părăseşte forestierul. Încă o coborîre scurtă şi gata, suntem lângă apă pe drumul dintre Cabanele Voina şi Cuca.
Imediat ne băgăm în apă să ne răcorim. În zona se vor efectua lucrări hidrotehnice, pe drum sunt depozitate multe conducte cu diametrul mare. De aici până la Cabana Voina mai e maxim o jumătate de oră. Care trece repede. Iată-ne la maşină după aproape nouă ore de mers.
Plecăm spre casă pe ruta cunoscută, Lereşti, Câmpulung, Rucăr. Facem însă o pauză straşnică la Bran unde părinţii Cristinei ne așteptă cu bere rece şi mici. Nici că se putea un final mai reuşit pentru o tură reuşită.
Toate fotografiile Adaugă un comentariu Înapoi
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole