Dragii moşului, azi e iarăşi vreme de mers pe munte. După o săptămână petrecută la Bucureşti simţeam nevoia de a ieşi şi de a respira. Vorbesc cu Ramona şi stabilim obiectivul: urcăm la Omu( o veche dorinţă a ei ) prin Ciubotea şi coborâm pe Valea Gaura. Toată tărăşenia trebuie să o facem într-o zi căci mâine suntem invitaţi la Săcele, la tata care împlineşte o frumoasă vârstă.

Vin val-vârtej de la Bucureşti. Ajung vineri seara în Braşov. Sâmbătă la ora 6 dăm deşteptarea. Ne gătim de drum şi merem cu maşina la Bran, intrăm pe Poarta. Facem o scurtă vizită acasă la Ramona, apoi mergem până în capătul satului Poarta. Aici găsim indicatoarele. Vom urma triunghiul galben astăzi. Prima parte o facem pe drum forestier până la Salvamont Ciubotea. Suntem însoţiţi de un râu nervos pe care îl traversăm în câteva rânduri. La cabana Salvamont e pustiu. Urcăm un soi de pârtie de schi care până la urmă se îngustează şi astfel începem urcarea prin pădure pe o potecă îngustă.

Urcăm răbdător, susţinut. Suntem ajunşi din urmă de doi vecini de oraş, Erica şi Victor, de la care aflăm că au acelaşi drum ca şi noi. Convenim să mergem împreună. Victor e tare pasionat de plante, e student la silvicultură şi îmi mărturiseşte că a venit la pozat maci galbeni.



El priveşte pădurea cu alţi ochi, observă fiecare plantă şi mi le arată spunându-mi denumirile în Latină şi romană. Fetele se împrietenesc şi ele repede și ne urmează şi ele la o oareşcare distanţă. Victor are o reacţie faină când îmi află numele: îmi spune că eu am un munte aici în Bucegi. Îl completez spunându-i că în Ciucaș există Muntele şi Poiana Balaban. Ce bine ar fi să fie ale mele! Să pot selecta pe cei ce doresc să calce toate aceste plaiuri.

Ajungem într-o poieniţă, unde ne mai tragem sufletul.


Apoi urcăm pe valea glaciară unde găsim o stână. Oile-s pe undeva pe sus, căci se aud clopoţeii, la stână au rămas doar măgarii şi un câine care e închis. Urcăm pe serpentine Ciubotea. Vremea pare închisă însă este ideală pentru munte. Nu e cald, e un pic de nor însă nu trebuie să ne facem probleme. Admirăm culmea Ţigăneşti, Turnurile, Craiul care e e ascuns în nori şi culoarul Rucăr - Bran.


Încet - încet ajungem şi la Vf. Scara. Victor spune că are 2500m, vechea mea hartă arată fix 2422m. Facem o pauză de masă în zona Hornurilor Mălăieşti. Avem un decor fantastic: Valea Mălăieşti, Padina Crucii, Vf. Omu, Vf. Doamnele, Bucșoiul, Valea Gaura.

Cu forţe proaspete urcăm la Omu. Am făcut fix 6 ore din capătul Porţii. Bem un ceai sin e retragem uşor stânjeniţi de agitaţia de le Omu. E o zi faină şi e multă lume în jur. Începem coborârea spre Gaura şi mă întâlnesc cu Mihai şi încă un amic de-al lui, un amic venit aici pe unde urma să coborâm noi, adică prin Valea Gaura. Ei urmează să rămână la cabană.


Mai jos dăm de un grup de adolescenţi echipaţi ca la carte: pantofi, tenişi care, văzându-mi beţele de trekking mă întreabă la modul cel mai serios dacă se poate schia pe iarbă. De asemenea s-au arătat extrem de îngrijoraţi de soarta noastră aflând că vom coborî pe Gaura. Ne-au atenţionat că acolo e o porţiune foarte urâtă cu cabluri pe care ei de abia au urcat-o. Le spun foarte liniştit că pe acolo noi vom coborî. Ajungem în sfârşit în fundul văii. Ocolim o turmă de mioare şi intrăm în lumea de poveste a văii. Pereţii semeţi străjuiesc valea care e largă în zona aceasta.


Continuăm conştiincios urmând crucea roşie şi ajungem în zona cu cabluri. Toată lumea trece cu bine fără prea mari emoţii. Ajungem în poiana de deasupra cascadei Moara Dracului. Fac poze, nu mă pot abţine. Am impresia că sunt la porţile unui castel. Coborâm şi la cascada. Faină tare! Mă bag printre pereţii strâmţi din aval, în căutare de frumos.


Coborâm până la stâna unde se despart drumurile. Spre Padina ( prin Guțanu ), Șimon şi Bran. Mergem spre Bran prin Poliţe. Urmează o urcare de vreo 30 min pentru care nici unul din noi nu era pregătit psihic. Ajungem în Poliţe, dăm de un indicator ce ne spune că ar trebui să găsim un izvor; însă nu dau de el.

Urmează apoi lungul şi plictisitorul drum spre Bran. Se merge printr-o pădure mică de molid, cu vegetaţie, pe un drum neumblat după câte se vede. Mai jos dăm de soc aşa că profit şi strâng o pungă. Ajungem în forestier şi e aproape întuneric însă nu e nevoie de frontale. Suntem frânţi dar am avut parte de o plimbare foarte faină.