Doua zile in Muntii Rodnei

Data publicarii: 18 sep 2012

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

 Odată cineva m-a întrebat care sunt cei mai frumoși munți în care am fost. Pe atunci eram începător în ale muntelui, făcusem trasee destul de puține. Deși la o astfel de întrebare nu se prea poate răspunde, gîndurile mele s-au îndreptat atunci spre Munții Rodnei.

De la precedenta vizită în acești munți au trecut 13 de ani. Vara asta însă am revenit iar ceea ce am văzut mi-a plăcut foarte mult. Acum am abordat altfel traseul: am mers cu mașina pînă în localitatea Șanț din județul Bistrița - Năsăud, iar de acolo am urcat, tot cu mașina pe Valea Blaznei pînă la Cabana Diana( http://cabanadiana.wordpress.com ).

Am ajuns seara tîrziu și am fost întîmpinați de cabanierul Dorel Berende, un om tare cumsecade și foarte primitor. Cabana e situată la 1250 de metri și beneficiază de un drum în stare destul de bună.


Dorel ne prezintă cabana. E făcută din lemn are mai multe nivele. Living-ul și sala de mese sunt decorate cu fotografii și hărți așa cum ar trebuie să fie în orice cabană care se respectă. Ba mai mult, există toaletă în interior, comună, dar și duș. Camerele sunt curate, bine aranjate, ce mai, perfecte pentru iubitorii de munte.

Dorel ne oferă un pahar de palincă, în zona acesta este cel mai simplu gest de ospitalitate așa că nu se face să îl refuzăm. Nu stăm prea mult de povești fiindcă drumul din Brașov și pînă aici a fost istovitor și avem nevoie de odihnă. Mîine va fi și mai greu, de aceea nu fixăm o anumită ore de trezire.


Soarele dimineții ne mingaie ploapele. Mă trezesc. Cînd stai în pat și te uiți pe fereastră ai senzația că ești în avion, se vede doar cerul. Cînd mă apropii de geam mă frec bine la ochi:

- Parcă m-am întors din Austria acum o luna... Ce e cu sătucul de jos, cu biserica asta?

Minunăția asta de cabană este așezată într-un loc extraordinar de frumos, cu o belvedere spre Călimani și Suhard.


Pregătim bagajele, umplem sticlele cu apa, luăm cîteva relații de la Dorel despre traseu și plecăm pe la ora 10. Drumul nostru este marcat cu cruce albastră. Avem de urcat o pajiște care este străbătută de un drum forestier. Marcajul este rar însă grație datelor oferite de Dorel nu avem probleme deloc. Mai sus găsim un izvor destul de bine alimentat. Așa că bem apa și facem plinul. Ieșim în creasta secundară care duce spre Vîrful Cobasel. Aproape de noi este stația de sus a teleschiului Valea Blaznei. Poposim lîngă un panou pus de cei de la Parcul Național Munții Rodnei. Din acela cu reguli care încep cu Sa nu...î


Poziția în care ne aflăm permite o vizibilitate excelentă asupra crestei principale dar și a cîtorva creste secundare ale Munților Rodnei. Recunosc Refugiul din Șaua Curățel de unde cu ani în urmă începusem greul și lungul urcuș către Vîrful Ineu. Se văd și virfurile înalte, triada Roșu - Ineut - Ineu despărțite de creste înguste ce de aici par a avea pe alocuri aspect de custură.

în depărtare sunt alte vîrfuri și virfulete. Mi-e greu să le identific și aș vrea să cred că văd și Pietrosul, cel mai inalt virf din Muntii Rodnei - 2303m.


Continuăm la deal și intrăm în pădure, din cîte se pare pentru puțin timp. Traseul ne duce printr-o zonă destul de neumblată. La un moment dat o scară de lemn șubredă ne facilitează urcarea pe un bolovan uriaș.

Trecem de zona împădurită și ieșim iar în gol alpin. Cu vegetație specifică, adică ienuperi și afiniș. Găsim o cruce ce amintește de moartea unui tînăr pe munte. Tragem tare la deal să depășim primul hop al zilei de astăzi, vîrful Cobasel.


Ne mișcăm destul de bine și ajungem repede pe acest vîrf. El este marcat cu o cruce de piatră lîngă care facem un popas mai lung. Examinăm creasta. Ne așteaptă cîteva urcușuri și coborisuri tari.

Vreau să remarc faptul că o mare parte din traseul de creastă al Muntiilor Rodnei este unul adevărat, în sensul că ia toate virfurile în plin fără a le ocoli. Și asta pe o mare distanță.


Pornim spre vîrful Roșu. Urcușul se înăsprește, simțim bagajele mai grele dar știm că pînă la urmă vom birui și nu ne va părea rău. Atingem și vîrful Roșu. Priveliștea este extraordinară și te lasă fără cuvinte. înspre est este un hău mare, spre nord creastă e foarte îngustă și coboară tare. Se vede și o parte din traseul ce pleacă din Pasul Rotunda.


Ramona deja se gîndește la următoarea urcare, și mai abruptă, pe vîrful Ineut. Dar pînă atunci avem de coborît o creastă ce se incovoiaza pe alocuri deasupra hăului dinspe est. Pentru mine cred a fost partea care mi-a plăcut cel mai mult din această tură.


Ramona pleacă în față, eu mai rămîn pe vîrful Roșu pentru fotografii. Văzută de aici pare o furnică ce își duce proviziile către adăpost. Peisajul te lasă fără suflare. Plec și eu și încerc să merg mai repede ca să o prind din urmă. Ne întîlnim la baza urcușului către vîrful Ineut.


Urcăm greu, mai bem apa, soarele începe să ardă.


Aproape de vîrf întîlnim un grup care vine din sens opus. Dorel spunea că va fi multă lume pe creastă fiindcă în Pasul Rotunda e o sărbătoare mare.


Ajungem și pe Ineut. De aici putem privi piramida vîrfului Ineu în toată splendoarea ei. Nu vedem însă Lacul Lala. Ne oprim pentru cîteva minute. Pe vîrf e intersecție de trasee. Din păcate extrem de prost semnalizată. Fără hartă și fără să știi locurile ar fi fost mai greu. De aici intrăm în marcajul oficial de creastă, bandă roșie. De parcă pînă acum nu tot pe creastă am fi venit.


Lala Mica si Virful Ineu

Coborîm tare spre Șaua cu Lac unde ar trebui să găsim apă. Asta teoretic. Coborirea asta nu e așa de solicitantă ca și cea de pe vîrful Roșu însă tot are darul de a ne ține în priză. în Șaua cu Lac ne despărțim, Ramona plecă spre Vf,. Ineu, eu cobor să caut apa. Și din fericire găsesc un firicel curgător, curat și rece. Umplu iarăși toate recipientele disponibile și mă duc să îmi recuperez rucsacul. Care bineînțeles ia brusc în greutate.

Ramona s-a mișcat bine, îmi dau seama că nu am să o mai prind din urmă decît pe vîrful Ineu. Ajung în șaua de sub Ineu aproape de intersecția cu traseul ce vine de la valea Vinului prin Șaua Curățel.



Lala Mica vazuta de pe Virful Ineu

Avem de urcat o diferență de nivel de vreo 60-70 de metri pe una din muchiile piramidei. Ramona mă așteaptă pe vîrf unde aveam să facem o pauză de masă. Am făcut 6 ore de la Cabana Diana și pînă aici.


Pe vîrful Ineu există o cruce mare dar și o piatră geodezica. Peisajul s-a mai schimbat, dar este la fel de frumos. Se vede o parte din Lacul Lala Mare, se vede Lacul Lala Mică, Șaua cu Lac, Căldarea Bila.


Creasta de dupa vîrful Ineu e foarte ascuțită și sălbatică. De asemenea se vede continuarea traseului de creastă: Coasta Netedă, Vf. Omului, Vf. Gargalau. Superb. Pentru cine ajunge în Munții Rodnei eu zic că nu trebuie să rateze aceste trei vîrfuri: Roșu, Ineut și Ineu.


După noi mai vin doi băieți. EI sunt mai grăbiți, ne roagă să le facem o poză și pleacă repede. La ora 17 pornim și noi mai departe. Coborîm pe o altă latură a piramidei cea dinspre Căldarea Bila. De aici ne așteaptă traseul pe Coasta Netedă, o porțiune care în continuare ne ține sus, la peste 2000 metri dar ne urcă și ne coboară de cîteva ori.  Undeva sub creastă se vede un pîrîiaș, deci sursă bună de apa însă noi stăm destul de bine la capitolul acesta și nu mai coborîm.



Coasta Neteda

Ținem în continuare poteca. Ea merge tot în stilul cunoscut, matematic, trecînd peste toate virfurile. La un moment dat creasta se oprește brusc și avem de traversat o zonă puțin mai delicată care necesită o descatare. Revenim iar pe creasta matematică. Mai avem o urcare lungă și lină apoi o coborîre într-o șa numită Tarnița lui Putredu. Pe crestă încep să apară nori și ceață. Pe la 18:45 ajungem în șa. Acolo este un indicator cu săgeți, inutilizabil din păcate.



Virful Ineu vazut de pe Coasta Neteda

Ca și în alte locuri și în Parcul Național Munții Rodnei s-a pus carul înaintea boilor, adică s-au grăbit să îl declare parc și să facă multe panouri din alea cu îa€œsa nu...î. Iar de marcaje, indicatoare nu s-a mai ocupat nimeni.



Picioare de plai si guri de rai


Facem o ședință tehnică. Am putea continuăm pînă un Șaua Gargalau, ar fi cam trei ore de mers însă nu am mai vedea mare lucru iar coborirea ar trebui făcută la frontală. Așa că ne hotărîm să găsim un loc unde să punem cortul în speranța că vom continua dimineata pe vreme bună.

Consultăm harta și vedem că în Tarnița lui Putredu urcă un traseu marcat cu triunghi albastru care vine de la Valea Vinului. Decizia de a pune tabăra aici a fost una bună fiindcă într-o oră s-a pornit ploaia. Și a plouat toată noaptea.



Dimineața mă trezesc niște ropote. Scot capul din cort și văd zeci de cai alergînd fericiți în creasta Munților Rodnei. Pînă să mă dezmeticesc să le fac o poză ajunseseră departe. Totuși peisajul asta cu ploi și nori are farmecul sau fiindcă în anumite direcții te uiți și vezi nori, creste și vîrfuri. La fel de bine ai putea fi undeva în Alpi.

Afară continuă să plouă. Ce era însă și mai rau era faptul că bocancii noștri erau foarte uzi fiindcă i-am așezat orizontal sub cort..pe unde acum era multă apa.

Iarăși facem ședință tehnică: e clar că nu vom putea continua în aceste condiții. Pe de altă parte afară încă plouă tare așa că tot ce putem face e să luăm micul dejun și să mai așteptăm o pauză de ploaie.


Pauza vine însă nu durează mult, doar ne amăgim. Strîngem tot ce avem în cort și așteptăm următorul interval. Și îl așteptăm mai bine de două ore, abia pe la 11:30 strîngem totul și plecăm spre Valea Vinului.

Afară e ceață destul de deasă, noroc că am fotografiat terenul seara trecută și știm care e direcția bună. Găsim marcajul cam după 15 minute. E vechi și foarte rar. De aceea l-am pierdut de nenumărate ori.

Teoretic ar trebui să dăm de o stînă iar apoi să coborîm prin pădure. Din fericire atunci cînd ne apropiem de stînă norii se mai risipesc și putem vedea clar direcția de urmat. Ba mai mult, se văd și casele din valea Vinului.


Dăm de un adăpost părăsit dar în stare destul de bună. Ne oprim pentru cîteva minute să ne tragem sufletul. Mă cațăr pe niște bolovani mari și văd și stîna. Nu e departe însă nu pare a fi nimeni prin zonă. Și noi, n-am mai văzut marcajul de mult...


Coborîm ingindurati la clădirea noua a stinei unde sperăm că vom găsi pe cineva înăuntru. Din păcate nu e nimeni. însă partea bună e că găsim apa. De undeva din niște cețuri se aud behăiturile oilor.

Hotărîm să coborîm în direcția în care văzusem satul la distanță de 100 de metri unul de celălalt. Tactica asta da roade și din fericire găsesc marcajul care ne duce în pădure unde e un drum forestier. De aici marcajul e mai bun, dar nu foarte des. Coborirea pe forestier a fost chinuitoare pentru mine fiindcă bocancii uzi m-au chinuit de numa-numa. Pe drum am întîlnit trei săteni care urcau la stînă ei ne-au lămurit că suntem pe drumul cel bun și ne-au spus și cît mai avem de mers.

Am coborît preț de o oră acel drum forestier și din fericire am ajuns pe vale unde am dat de un drum mai bun și mai prietenos. Mai aveam vreo 5km pînă în sat. Pe care ne-am dorit să îi facem cît mai repede.

Pe la ora 15 eram deja în Valea Vinului. Ne-am oprit la un magazin unde am băut cîte o bere. A fost o pauză binemeritată. După 30 de minute plecăm la vale spre Rodna în speranța că proverbialul meu noroc la autostop va funcționa și de data asta. Și a funcționat!

După vreo 10 minute de mers pe jos am fost luați de un baiat din Oardea cu un jeep. Și el fusese pe munte în acel weekend. Ba mai mult ne cunoștea din poveștirile postate pe acest site. Spre rușinea mea nu i-am reținut numele. Dar dacă va citi acest jurnal o să îl rog să posteze un comentariu.

Ajungem în Rodna pe la oră 16, multumim soferului. Cum ne dăm jos din mașină începe o ploaie zdravănă. ne adăpostim, ne echipam de ploaie și ieșim iarăși la autostop. Cum nu ne ia nimeni o luăm pe jos pînă la Șanț. După 5 km făcuți pe asfalt prin ploaie îl sunăm pe Dorel, care urmează să vină să ne ia de linga biserică.


Comuna Șanț

Pînă bem noi o bere apare și Dorel. Ne spune că peste weekend a avut parte de o trupă de ceterași pe la cabană care au cîntat pînă dimineața. Cabanierul nostru era tare obosit..

Ajungem din nou la Cabana Diana. Și cu ocazia asta o cunoaștem și pe Diana, fiica lui Dorel, cea care da numele cabanei. Fata e proaspăt absolventă de facultate și se află probabil la ultima ei vacanță, aici, pe munte.



Impreuna cu toti vietuitorii de la cabana: Diana, Dorel si cei doi caini

Despachetăm, punem ce avem ud la uscat. Ramona gătește pentru toată lumea niște paste cu carne. Seara facem duș. Ne-am simțit la cabana asta ca acasă, nu am avut în nici un moment senzația că am fi la cineva străin. Și spun asta ca să va dați seama ce fel de gazde am avut.

Ziua următoare e somn de voie. Vremea s-a stricat dramatic așa că nu ne grăbim prea tare cu plecatul. La televizor este grandioasa festivitate de închidere a Jocurilor Olimpice de la Londra.


Vedere cu biserica din comuna Șanț

Pe la prînz împachetăm și plecăm mulțumind Dianei și lui Dorel pentru tot ceea ce au făcut pentru noi. Urmează să coborîm în vale, la Maieru, unde aveam să-l cunoaștem și pe viu ( că să zic așa ) pe Ionuț Croitor, profesor de geografie și mare iubor de munte, și pe soția sa, Victorita.

Asta a fost excursia mea cu numărul doi în Munții Rodnei. Deși ne-am fi dorit să vedem mai multe în final am fost mulțumiți de ceea ce am realizat. Cu siguranță că dacă distanța de la casa noastră și pînă aici ar fi mai mică am veni mult mai des. Peste două zile, urma să fim iarasi pe munte. Incepea aventura din Călimani.

 

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 8

  • dorinpetrut

    18 sep 2012 16:40:40

    Mia picat tare bine sa revad crestele Rodnei. Multumesc!

  • Liviu Manolache

    19 sep 2012 01:13:04

    Fericitule! La ct mai multe zile fericite cum au fost acestea!

  • Dinu Mititeanu

    19 sep 2012 03:20:04

    Fain ai scris Bogdane despre dragii mei "Fagarasii Nordului". Ma bucur ca ti-au placut ! Sa vezi ce faine sunt si culmile lor nordice si sudice.Si ce faini sunt iarna, cu sau fara scriuri. Cat despre : " De aici intrm n marcajul oficial de creast, band roșie. De parc pn acum nu tot pe creast am fi venit." te lamuresc: Marcajul banda rosie fusese gandit de Nae Popescu ca marcaj al crestei principale a Carpatilor. De aceea, din Vf Ineutz el nu continua spre Vf.Rosu, ci spre pasul Rotunda si de acolo pe creasta M.Suhard. Dar...nu pana in V. Dornei, ci doar pana in Vf.Omului, mai departe e banda albastra, caci banda rosie coteste spre sud, spre saua Suhard de unde intra in M.Bargau.... Ture faine ! Dinu

  • Bogdan

    19 sep 2012 10:13:54

    Dorin Petrut: Cu placere

    Liviu: Multumesc de urare! Sunt foarte fericit cind merg pe munte.

    Domnul Dinu: Muntii Rodnei sunt speciali. M-am fost niciodata intre Pietrosu si Romuli, dar odata si odata se va intimpla si asta. Multumesc pentru precizari si urari.

  • Catalin

    24 sep 2012 01:09:23

    Cum a spus si dl. Dinu (salutari!!!), acesti "Fagarasi ai Nordului" sunt dragi multora, inclusiv mie. Si astfel de articole trezesc nostalgii. Am fost, ca si tine, tot de 2 ori (in prima tura am urcat si Pietrosu). Niste munti dragi care raman in suflet alaturi de regretul ca nu poti merge mai des. Indiscutabila lor frumusete nu poate fi contestata, insa cred ca sunt cei mai "fotogenici" munti prin care am fost, depasind Fagaras, Piatra sau Retezat. Parerea mea.

  • Andreea Hoju

    27 sep 2012 21:26:01

    Mai Bogdane - faini sunt muntii astia - vara viitoare speram sa venim si noi in Romania - poate daca avem timp sa organizam o excursie asa. \r\nva salut, Doamne ajuta!\r\ncu drag, \r\nAndreea

  • Denis

    04 iul 2014 06:49:25

    Salut! foarte interesant articolul tau. L-am savurat pe tot. Poate ne intalnim cand esti pe la Sibiu. Dai un semn pe email. Sa auzim de bine, Denis

  • Bogdan

    04 iul 2014 07:31:36

    Denis, ma bucur ca ti-a placut. Mi-ar face placere sa ne vedem pe la Sibiu, am rude si prieteni pe acolo, deci ajung de citeva ori pe an.

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2021