Prima zi în Munții Șureanu- Bogdan Balaban

Prima zi în Munții Șureanu

Data publicării: 04 oct 2012

Click aici pentru a vedea galeria completă de fotografii

Trebuie să recunosc faptul că ideea unei excursii in Munţii Șureanu mă bintuia de mai multă vreme. Informaţii sunt destul de puţine, accesul părea relativ greoi. Cert este că nu m-am încumetat să merg singur.

Ideea s-a metarializat odată ce Edi Munteanu a reuşit să adune mai mulţi oameni dispuşi la aşa ceva. Surpriza plăcută a fost că şi eu am reuşit să adun cîțiva participanţi. Ne-am strîns aşadar la o pensiune din Luncile Prigoanei următorii: Claudia, Ramona, Adrian, Sorin, Lucia și Doru Stoica, George, Edi, Cristi și Bogdan.

Vîrful lui Pătru văzut de la Luncile Prigoanei

Că să ajungi la Luncile Prigoanei este nevoie să părăseşti Transalpina lîngă lacul Oaşa şi să mergi pe un drum forestier cam 10-11 km. Acolo este o poiană unde s-au construit pensiuni. Scopul este acela de a caza pe turiştii care vor să schieze în Șureanu.

Seara e plină de veselie şi o petrecem în jurul mesei privind la televizor competiţii de la Jocurile Olimpice.

Dimineaţa toată lumea se prezintă în sala de mese la ora stabilită. Aşa gaşcă punctuală mai rar. Ne echipăm şi plecăm tot cu maşina vreo 3-4 kilometri. Ajungem într-o altă poiană numită Gura Raiului.

Din păcate din acest loc probabil va rămâne numai numele fiindcă, deşi este de o frumuseţe rară, începe a fi populat cu construcţii.

Vîrful Șureanu

Mergem mai departe şi lăsăm maşinile la baza unei pârtii de schi. De aici continuăm pe un drum forestier care merge pe lîngă un pârâu. La un moment dat părăsim drumul şi urcăm undeva pe versantul din dreapta. Nu există potecă, mergem la liber şi ne oprim des pe sub brazii răzleţi ascunzîndu-ne de soare.

Puţin mai sus găsim un drum făcut probabil de către cei care au amenajat domeniul schiabil. Peste cîteva minute, la capătul acestui drum, dăm de un pârâiaş şi profităm să umplem sticlele. Tot aici găsim şi un marcaj bandă albastră care va trebui să ne urce pină pe Vîrful lui Pătru, 2130m, cel mai înalt din acest masiv.

În continuare vom urca uşor pe o potecă ce străbate un afiniş care ocupă o suprafaţă impresionantă. Suntem încetiniţi drastic din această cauză. Urcuşul cel uşor se termină într-o şa unde facem şi regruparea. Edi se tine de şotii şi începe să creioneze un plan cu tabere de baza avanasate şi echipe care să cucerească Vîrful lui Pătru. Care, apropos, e cam la 15 minute de mers.

Începem urcarea finală. Primul ajunge pe vîrf George, care deşi este decanul de vîrstă al grupului e sprinţar ca un copil. Nimeni, dar absolut nimeni din grup, nu e în stare să meargă in ritmul său.

Ajungem pe rind pe virful lui Patru şi începem sesiunile foto. De sus privim în vecini, către Platoul Diavolului din Munţii Cindrel, către Lacul Oaşa, către Paring, către valea Jiului, unde recunosc oraşul Petrila, şi către Retezat. O priveliște încîntătoare oriunde ai întoarce capul.

Următorul obiectiv este Vîrful Șureanu. Pentru asta ne întoarcem pe unde am venit. Ajungem iarăşi la izvor, umplem sticlele; iar de aici vom tine ţine marcajul care ne va duce într-o şa unde se află o construcţie ce pare a fi un restaurant. Mergem pe plai sub un soare arzător. Localul ăsta destinat schiorilor este gol acum. Ne bucurăm de umbră şi de cîte ceva răcoritor.

Plecăm spre vîrful Șureanu. Urcarea se poate aborda în două moduri: fie direct însă printre jnepeni şi ienuperi, fie urmând marcajul care merge ocolit pe un drum forestier. Urcăm de la restaurant de-a lungul unei instalaţii teleschi şi ajungem într-o mică şa unde un cioban işi pșste cîteva oi. Omul are peste 80 de ani însă nu şi-i arată. Puţin mai sus este o săgeată indicatoare. E un marcaj triunghi roşu care merge la Cabana Prislop( 5 ore ), spre Petrila dar şi la Cabana şi Iezerul Șureanu.

Noi o luăm înspre Cabana Prislop şi urcăm destul de tare pe un drum forestier, bineinţeles avîndu-l în faţă tot pe George, azi căpitanul nostru. La un moment dat el părăseşte drumul prin dreapta şi merge printre ienuperi. Găsim un alt drum care urcă un vîrf al cărui nume nu îl ştiu, coboară puţin şi apoi urcă la Vîrful Șureanu. Vedem în apropiere Vîrfurile Negovanu, Cîrpa şi Gropșoara.

Pînă la urmă ajungem cu toţii lîngă stîlpul care marchează vîrful Șureanu, 2059m. Luăm o pauză mai lungă, de masă. Apoi trecem la şedinţa foto cu poze în poziţia lumînare.

Începem să căutăm o posibilitate de coborîre spre Iezerul Șureanului. Nu ne chinuim prea tare fiindcă de jos apar cîțiva tineri care ne spun că au venit pe o potecă bine conturată.

Coborîrea de pe vîrful Șureanu. Poiana de jos este Gura Raiului

Începem coborârea care s-a dovedit a fi una destul de dură mai ales când am ajuns în zona cu jnepeni mari. Aici am avut puţină inspiraţie şi împreună cu Ramona şi doamna Stoica am părăsit poteca clară în favoarea uneia mai puţin prietenoase care însă ne-a scos din jnepeniş. Ba, mai mult, am găsit şi marcajul de care pomeneam mai sus.

Lacul și Cabana Șureanu

În depărtare, spre Lacul Oaşa, încep să se vadă fulgere şi să se audă tunete. De aceea mărim pasul şi ajungem rapid lîngă cabană Șureanu. În spatele ei este Lacul Șureanu şi mergem la el. George deja a făcut cunoştinţă cu apa lacului. Ne uităm după ceilalţi care se pare că au ales drumul cel greu însă încep să apară unul câte unul.

Poza de grup lîngă Lacul Șureanu: unii pe mal, alții pe pietre, alții în apă

Stăm doar citeva minute fiindcă perspectiva de a fi prinşi de ploaie nu e plăcută. Facem cam pe fugă o poză de grup, revenim la Cabana Șureanu iar de acolo intrăm pe un drum forestier care ar trebui să ne ducă la maşini. Ar mai fi de mers vreo 2km pe acest drum. Ne mişcăm repede in condiţiile in care cerul e din ce în ce mai întunecos și mai zgomotos.

Cabana Șureanu

Din fericire scăpăm uscaţi, iar furtuna avea să ne prindă la adăpost, în maşini, în drum spre casă. Acest circuit efectuat în Munţii Sureanu a durat în jurul a şapte ore. Muntele ăsta e interesant şi pentru o primă tură aici tot ce pot spune este faptul că m-a făcut să îmi doresc să revin poate pentru un traseu mai lung întins pe mai multe zile. Pînă atunci însă îmi voi aminti cu mare plăcere de prima mea zi în Munţii Sureanu.

Toate fotografiile Adaugă un comentariu Înapoi

Distribuie pe retelele sociale

Abonare la articole

Comentarii: 3

Edmunte

08 oct 2012 02:03:18

Felicitari Bogdane, mi-aai adus aminte cu placere de o zi reusita petrecuta pe munte, multumesc
Constantin Ceapchi

18 oct 2012 07:36:36

O tura pe cat de scurta, pe atat de spectaculoasa si interesanta. Imi anunt de pe acum disponibilitatea de a participa la o tura mai cuprinzatoare in Sureanu
Bogdan

19 oct 2012 00:11:59

Nea Costele, de om fi sanatoasi facem si tura mai ampla din Sureanu.