Am desoperit destul de târziu Masivul Iezer - Păpuşa. La începutul verii 2012 am urcat pentru prima dată în aceşti munţi şi mi-a plăcut foarte mult ceea ce am văzut. Am revenit apoi într-o frumoasă zi de toamnă chiar după ce prima zăpadă s-a aşternut pe creste.

De data asta am fost doar doi, eu şi Costi. Am plecat din Braşov pe la 5 dimineaţa, pe la 7:30 plecăm în traseu din faţa Cabanei Voina. Obiectivul nostru de astăzi era să facem un circuit în cadrul căruia să atingem Vârful Păpuşa.

Plecăm spre Cabana Cuca pe un drum forestier destul de bine întreţinut. Puţin mai sus de Voina se lucrează la amenajarea unei micro-hidrocentrale. Ne pricopsim cu un câine care merge tot timpul în faţa noastră. Cam după o oră suntem lângă Cabană Cuca. Trăgeam nădejde să bem un ceai mai ales că era destul de răcoare. Pe la cabană nu se vede nici o mişcare. Totuşi la un moment dat iese un turist şi ne spune că în noaptea precedentă a fost un chef mare şi toată lumea doarme acum, inclusiv cabanierul.

Studiem nişte săgeţi indicatoare. Trebuie să urcăm în Şaua Grădișteanu pe un marcaj banda albastră, ni se spune 4 ore şi jumătate. Peste nici două sute de metri dăm de un alt stâlp indicator, ăsta e ceva mai optimist spune că avem de mers doar 3 ore şi jumătate.

De aici părăsim drumul forestier şi ne angajăm într-o urcare susţinută pe o potecă sinuasă. Tragem cât putem de tare. La un moment dat urcuşul se mai domoleşte şi lumina tot mai mare ne va arăta că nu mai e mult până în golul alpin.

Scăpăm în sfârşit de pădure şi stăm să ne tragem puţin sufletul. Puţin mai sus pare a fi o stână, iar lângă stână mai vedem doi turişti. Urcăm spre Şaua Grădișteanu şi din când în când ne oprim pentru a contempla creasta Munţilor Iezer-Păpuşa.

 

Se vede foarte clar traseul pe care l-am făcut la începutul verii: distingem foarte clar Muntele Văcărea, stâna, zona cu Lacul Iezer, Crucea Ateneului şi cele două Vârfuri Iezer. Mai aproape se înalță semeţ Vf. Roşu, cel mai înalt din masiv - 2469m şi apoi Bătrâna şi Plaiul lui Pătru. Mult mai aproape sunt Spintecătura Păpuşii şi Vf. Păpuşa.

Îi ajungem din urmă pe cei doi turişti şi schimbăm câteva vorbe. Ei vor să urce Vf. Păpuşa şi să coboare la Voina pe Plaiul lui Pătru.

 

Ne vedem mai departe de drum ajungem în Şaua Grădișteanu. Observăm un adăpost părăsit, folosit de ciobani. De aici nu mai avem marcaj. Sau nu îl vedem. Aşa că vom aborda Vf. Păpuşa aşa cum credem de cuviinţă. Din fericire vremea e foarte bună, e vizibilitate pe sute de kilometri şi nu avem probleme cu orientarea.

 

Puţin mai sus găsim două troiţe care din câte ne dăm seama străjuiesc un izvor, acum secat.

 

Urcăm mereu până dăm de un fel de drum. Găsim şi un vechi marcaj bandă roşie şi chiar şi nişte stâlpi. Ceea ce impresionează însă foarte puternic este imaginea nemaipomenită cu Piatra Craiului. E o adevărată plăcere şi delectare numai să stai şi priveşti profilul acesta de dinozaur adormit.

Apar şi primele pete de zăpadă. Câinele nostru însoţitor se distrează grozav, fuge cu bucurie prin fiecare limbă de zăpadă.

 

Noi ţinem drumul în continuare. În vechime pare a fi fost folosit pentru transport cu căruţa. Drumul ăsta însă arată clar că va ocoli vârful Păpuşa ducând direct la Spintecătură. Din fericire sesizăm din vreme această problemă. Părăsim poteca şi mergem căutând punctul cel mai înalt şi ocolind limbile de zăpadă. Şi ceea ce credeam noi că e Vf. Păpuşa se dovedeşte a fi doar un pisc intermediar.

În sfârşit se vede şi ţinta noastră. Vârful este marcat de un par fixat la bază cu o grămadă de pietre. Pe la ora 11:15 suntem pe vârf. Priveliştea este extraordinară: pe de-o parte se văd Bucegii, Leaota şi Piatra Craiului.

 

Pe de altă parte e minunat să vezi o porţiune atât de mare din creasta Munţilor Făgăraş. După ninsorile din ultimele zile, creasta apare acum când pudrata când plină de zăpadă.

Spintecătura Păpușii

 

Facem o pauză binemeritată. Mâncăm câte ceva. Costi se întinde să facă plajă, eu aleg să plec cu aparatul de fotografiat la vânătoare de peisaje. Mai înaintez pe creastă până într-un loc de unde se coboară tare. Fac până la urmă un mic circuit şi mă întorc la vârf unde îl găsesc pe Costi împreună cu ceilalţi doi turişti.

 

Îi rugăm să ne facă poză de vârf şi ne despărţim. Noi urmează să coborâm în Şaua Gradisteanu tot pe unde am venit. De fapt nu chiar întocmai.

 

De data asta ţinem drumul de care povesteam. Din Şaua Grădișteanu marcajul urmează un drum care ocoleşte trei vârfuri. Noi hotărâm să mergem pe creasta matematică fiindcă putem privi spre depărtări.

 

Ideea s-a dovedit foarte bună şi ne-a dat posibilitatea să ne mai bucurăm preţ de încă vreo jumătate de oră de peisajele deosebite pe care ţi le oferă aceşti munţi.

 

Muntele Văcărea şi Vârful Păpuşa văzute de la barajul Râuşor

Nu ne dăm seama nicicum pe unde ar continua traseul. Scoatem harta şi hotărâm să mergem drept în jos până la limita pădurii iar de acolo să mergem în stânga sau în dreapta ca să găsim o stână.

Această mică rătăcire a fost cu folos fiindcă am găsit nişte izvoare, prima sursă de apă de după cabana Cuca. Am dat şi de o potecă ciobănească. Am luat-o înspre dreapta şi am văzut după câteva minute stâna şi marcajul aplicat chiar pe clădirea ei.

De aici a fost uşor, am mers atent pe o potecă destul de clară şi am fost foarte atenţi la marcaje până am intrat în pădure. Ne-a aşteptat o coborâre continuă, destul de solicitantă printr-o pădure deasă în care lumina pătrundea cu greu.

Până la urmă am ieşit într-un drum fortestier iar după vreo 5 minute am găsit şi un vagon al muncitorilor forestieri. De la ei am aflat că mai aveam de mers maxim o oră până la Voina. Ora s-a dovedit a fi doar o jumătate fiindcă ne-am mişcat bine iar la ora 15:45 am încheiat circuitul la Cabana Voina. Mult mai repede decât anticipăm.

 

 

La întoarcere facem un popas la lacul de acumulare pentru o ultimă privire înspre Vârful Păpuşa. Excursia a fost foarte reuşită şi mă bucur foarte mult că am reuşit să parcurg în cele două excursii o mare parte din creasta Munţilor Iezer-Papușa. Totuşi lucrul cel mai impresionant pe care l-am văzut a fost creasta Pietrei Craiului, pe care nu am văzut-o niciodată atât de frumoasă.