Munții Hășmaș: Cheile Lapoșului și Hășmașul Mic

Data publicării: 21 mar 2013

După ziua frumoasă petrecută în Cheile Bicăjelului a urmat partea a doua de traseu, care ni s-a spus că este şi mai frumoasă şi mai spectaculoasă. Socoteala de acasă arăta aşa:

Cheile - Bicazului - Valea Laposului - Bîrnadu - satul Bicaz - Chei.

Pentru aceasta ne-am organizat lăsând una din maşini la ieşirea din traseu. Grupul condus de doamna Lucia Stoica a plecat puţin înaintea noastră. Eu, Ana-Maria, Lucian şi Dl. Stoica ne-am ocupat de partea de logistică şi am făcut mişcarea cu maşinile.


Am intrat în traseu cu un uşor avantaj folosindu-ne de urmele celorlalţi.În stânga potecii se înalță Piatra Altarului, noi mergem cumva pe la baza ei și începem să urcăm mai abrupt. Ajungem la un moment dat pe fundul unei văi. Dl. Stoica ne spune că pe aici curge apă însă acum totul e acoperit de zăpadă. E aşa de linişte iar zăpada a acoperit atât de frumos pietrele mari de pe vale.


Practic de aici intrăm în Cheile Lapoșului. Mergem în continuare pe poteca alor noştri. Nu mai văd marcajul triunghi roşu. La un moment dat Dl. Stoica îmi spune:

- Ce curaj a avut Lucia să meargă cu grupul pe aici.

Mie mi se aprind nişte beculeţe:

- Cum aşa? Nu pe aici e traseul?

- Nu, la un moment dat se urcă pe versantul din partea stîngă.


Doamna Lucia Stoica, astăzi căpitanul nostru

Hm..asta nu e o veste bună fiindcă sus pe undeva se poate ca vreo săritoare sau alte obstacole să ne împiedice înaintarea. Dar deocamdată nu avem ce să facem şi mergem în continuare. Cheile sunt tare frumoase. Doi pereţi abrupţi străjuiesc valea şi în multe locuri sunt ţurţuri de gheaţă. Şi peste tot domneşte o linişte şi o stare de bine.

Ajungem din urmă şi restul grupului. Şefa de expediţie, ne spune că a ales drumul prin chei fiidca la rândul ei găsise urme pe aici. Om răzbi noi cumva. Ne oprim undeva la o poză de grup aranjaţi de Lucian Bălănică. Mai departe pereţii se tot apropie.


Apar şi câteva porţiuni mai delicate. Gheaţa este mai subţire şi se rupe într-un loc. Ramona face cunoştinţă cu apele Laposului. Se cam sperie. Pînă la urmă trecem cu toţii porţiunea delicată. Dar urmele se opresc aici. Mai continuăm, destul de greu căci ne afundăm tare. La un momend dat ne oprim. Mai departe s-ar părea că vom da iarăşi de gheaţă sau ochiuri de apă. Ştefan explorează cu rachetele de zăpadă. E tot mai greu. Pînă la urmă decidem să ne întoarcem.


Revedem acest sector de lung de chei. Nu ştim dacă vara sunt accesibile şi ne gândim că am făcut un traseu interesant, deosebit şi care nu e chiar la îndemâna oricui. Ajungem la ieşirea din chei unde ne întâlnim cu marcajul.

Spre dezamăgirea mea grupul decide să abandoneze ideea traseului propus iniţial. Urmează să facem o tură de consolare de la Lacu Roşu pe Suhardul Mic.


Ajungem iarăşi la şosea, fac două ture şi duc excursioniştii cu maşina pînă la Lacu Roşu, lîngă hotelul Turist. De aici urcăm pe un traseu marcat cu triunghi albastru. Mergem prin pădure, zăpada nu e aşa de mare, dăm apoi de o poiană lungă. De aici se urca mai serios şi în final ajungem la punctul de belvedere de pe vârful Suhardul Mic.


Belvedere nu am prea avut aşa că ne-am mulţumit doar făcând poze cu priveliştea. Nelson încearcă să se apropie de prăpastie însă este repede oprit de Emilia care îl avertizează folosind tonalităţi înalte. Îi vin şi eu în ajutor:

- Nelson, termină, eşti tată, ai o fată de măritat!

Demersul nostru are succes. Plecăm de pe vârf. Împreună cu Ştefan, Nelson şi Dl. Stoica mergem în căutarea unui geocache. Ştefan e specialist în acest sport şi are la el gps, cu hartă şi coordonate.

După câteva minute de căutare găsim cutiuţa. Aceasta este aici de 10 ani şi din câte am văzut a fost puţin vizitată. Profit de ocazie şi mă semnez şi eu în caiet. Plecăm la vale după grup. Constatăm cu stupoare că grupul nu a mai mers la Grădina Zânelor ci a preferat să coboare.


Noi nu renunţăm la idee şi ghidaţi tot de Dl. Stoica mergem către un alt loc superb de belvedere. Ceaţa s-a mai dus un pic. Putem vedea Cheile Bicazului, şoseaua şi cam atât. A fost un ocol plăcut, neapărat trebuie venit aici pe vreme bună.


Mergem şi noi către vale. Nu mai ştiu de ce, rămân puţin mai în urmă. Îi găsesc pe cei trei companioni opriţi mai jos şi uitându-se la stânci.

- Vaaai, dar ce-avem noi aicea? E plin de capre negre bine că mi-am luat...Pentax-ul!


Şi într-adevăr pe undeva pe nişte stinci, în nişte locuri imposibile stau agăţate citeva capre negre. Un bonus minunat pentru finalul acestei excursii.

Trebuie să închei mulţumind familiei Stoica pentru găzduire şi ghidaj dar şi trupei de la Galati care a fost ca întotdeauna la înălţime. Şi neapărat trebuie să ne revedem pentru a parcurge integral traseul propus iniţial.

Mai multe poze aici:

Cheile Laposului( click )


Suhardul Mic si Gradina Zinelor ( click )

Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 5

  • Florin Vestale

    22 mar 2013 06:02:22

    Atat Cheile Bicajelului, cat si Cheile Laposului se pot parcurge in regim de canyoning, cu echipamentul corespunzator. Se urca pe poteca marcata si apoi la vale prin apa, cascade, marmite si chei.

    Cateva fotografii gasesti la:

    https://picasaweb.google.com/103272649407508458467/CanyoningCheileLaposului?feat=flashalbum#
    https://picasaweb.google.com/103272649407508458467/CanyoningCheileBicajelului02?noredirect=1#

    Si crede-ma ca e superb!

  • Titus Hen

    22 mar 2013 06:54:42

    Faina tura! Sectorul de chei in care ati intrat se continua pana intersecteaza marcajul TR. Partea finala, cea mai spectaculoasa, cand cheile se "lipesc" de Piatra Altarului, necesita ceva catarare elementara daca vrei sa te tii aproape de firul apei. Insa poti sa-ti alegi cat de cat gradul de dificultate al obstacolelor abordate. Iar daca vrei sa-l "fentezi" de tot, iesi catre stanga si urci pana dai de poteca marcata. Este si o mica grota ce nu trebuie ratata, peste care apa formeaza o cascada. E foarte frumos pe acolo, atat vara, cat si iarna. De evitat in perioadele cu ape mari!

  • Bogdan

    22 mar 2013 13:13:30

    Florin, Iti multumesc pentru cele doua link-uri, foarte faine. Domnule Hen, interesante detalii ne-ati dat. Si mai ales faine idei pentru o viitoare excursie.

  • C. Ceapchi

    25 mar 2013 03:14:45

    Spectaculoasa tura!\r\nMusai trebuie reluata, dupa sezonul ploios si nu as vrea sa o ratez. Multumita pozelor lui Florin, putem vedea ce dificultati sunt in acest sezon. Dl. Hen este un cunascator absolut al Hasmasului si orice sfat, parere sau indicatie ale domniei sale, sunt de real folos si maxima competenta.

  • Titus Hen

    23 dec 2013 14:33:22

    Abia acum am mai dat pe aici. Multumesc domnul Ceapachi dar sa stiti ca mai am mult pana la nivelul de "cunoscator absolut", dovada tura de mai jos, unde am ajuns si prin locuri noi :)

    Daca nu cumva ai fost deja prin zona, uite o sugestie pentru la anul: https://www.facebook.com/media/set/?set=a.174365569395235.1073741838.100004653794531&type=1&l=d6cc078cd6

    E o tura in circuit foarte faina pentru o zi mai lunga de vara. Evident in caz de ape mari, partea de jos devine mult mai dificila. Noi am prins o perioada foarte secetoasa dar se poate face fara prea mari probleme si atunci cand Laposul e la nivelul lui normal. Coarda care apare intro poza, am folosito doar pt a face fotografii de acolo :) Deci nu e ceva foarte tehnic. Toate pasajele s-au trecut cel mult cu o mana de ajutor, inclusiv juniorul. Dar pentru orice eventualitae poti sa ai un capat de 20m la tine. Ajuta la moral :)

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2024