Muntenegru: o zi în golful Kotor

Data publicării: 06 feb 2014

Click aici pentru a vedea galeria completă de fotografii

Aşa cum vă promiteam, ne revedem cu povestea ultimei noastre zile în Muntenegru. De această dată ne-am propus să călătorim în jurul Golfului Kotor, considerat cel mai sudic fiord al Europei şi singurul aflat în afara Scandinaviei. Zis şi făcut: ne facem planurile, studiem hărţile.  

 

Plecăm tot din Budva, ajungem repede la Tivat şi o luăm la stânga. Mergem mereu pe lângă malul apei şi ne mai oprim din când în când pentru poze. Trecem şi prin cel mai strâmt loc al Golfului Kotor. Aici este amenajat un loc de trecere cu bacul care îi scuteşte pe şoferi de a mai parcurge câteva zeci de kilometri.


Noi însă vrem să vedem golful în toată splendoarea sa.


Călătorim pe o şosea numită Jadraska Magistrala, adică magistrala albastră. Din loc în loc sunt mici plaje unde oamenii se odihnesc sau fac baie.


Ne oprim în satul Prcanj şi vizităm biserica Bodorodcin. Pentru aceasta trebuie să urcăm câteva zeci de trepte. În fata mănăstirii ne întâmpină nişte statui ridicate în onoarea unor mari personalităţi munteengrene. Ne reîntâlnim, de exemplu, cu domnitorul şi poetul Njegosu.


Din păcate nu putem admira biserică decât pe exterior, unde ne atrag atenția câteva statui aflate aproape de acoperiş. Ceva mai sus se afla o fostă mănăstire, acum părăsită, dar care a fi într-o stare destul de bună.

 

Satul Prcanj

 


Mănăstire abandonată lângă satul Prcanj

Continuăm drumul pe magistrala albastră până în oraşul Kotor. Aici găsim loc de parcare în curtea fostului hotel Fjord aflat acum în părăsire şi degradare.

 


La fel ca şi unele hoteluri de la noi: cu geamuri sparte şi tencuiala căzută. Odată pare-se că aici a fost un complex mare, având inclusiv o plajă privată.


Hotelul a fost victima unei afaceri pur balcanice: un afacerist irlandez a cumpărat hotelul cu 5,5 miloane de dolari urmând să îl modernizeze şi să facă acolo un complex de 5 stele. Bineînţeles că nu a făcut nimic iar de câţiva ani procuratura muntenegreană tot investighează această afacere.


Mergem pe jos către port dar astăzi nu mai găsim acel imens vas de croazieră pe care îl văzusem în timp ce urcam spre Lovcen. Dar ne lipim de o călătorie cu vaporaşul prin golf. Călătoria urma să dureze cam trei ore, urmând să atingem Insula Gospa şi micul oraş Perast.

Altitudine 0

Călătoria cu vaporaşul a fost o plăcere: ni s-a permis să stăm la prova, pe marginea vasului, cu picioarele bălăngănind. Aşa am simţit mai bine aerul, stopii de apă şi mai ales căldura sufocantă din acea zi.

Am fost o experienţă frumoasă, am putut vedea bine şi în tihnă micile aşezări de pe maluri, munţii care pleacă direct din mare ajungând rapid la altitudini ce depăşesc 1000 de metri. Şi să nu uităm ambarcaţiunile: iahturi, e drept mai puţine că la Budva, bărci şi bărcuţe, dar şi o corabie cu pânze desprinsă parcă din poveştile copilăriei.

Vaporaşul ne duce în apropierea a două insule:Gospa şi St. George, două obiective turistice unice.


Insula Gospa od Skrpjela

Acordul dintre cele două insule este impresionant: ele întruchipează relaţia istorică dintre bărbat şi femeie. Insula Sfântului Gheorghe întruchipează bărbatul, fiind bine-facută, robustă şi creată de Dumnezeu, în timp ce Insula Gospa od Skrpjela întruchipează femeia, aceasta fiind subţirică, uşoară, luminoasă şi creată de către om.



Insula St. George

Pe insula St. George se afla o mănăstire care a fost ridicată de călugării benedictini în secolul IX-lea. Mănăstirea, pe parcursul timpului, a avut foarte mult de suferit din cauza diverselor invazii din Golful Kotor şi a intemperiilor naturale. în anul 1667 o parte din mănăstire a fost dărâmata în urma unui cutremur de pământ, chiar în noaptea de Înviere.

Din păcate atunci când am fost noi nu era permisă vizitarea mănăstirii de pe insula St. George. De aceea a trebuit să ne mulţumim doar cu o jumătate de oră pe insula Gospa od Skrpjela.


Insula și biserica Gospa od Skrpjela

Numele bisericii, "Gospa od Skrpjela", înseamnă "Maica Domnului de pe Stâncă" şi datează din secolul al XV-lea. Termenul "skrpjela" vine de la cuvântul "skripio", care, în dialectul dalmaţian, înseamnă "colţ de stâncă".

Insula Gospa od Skrpjela inițial a fost doar un pisc care ieșea din mare, apoi treptat a fost clădită şi mărită, iar în final a ajuns la o suprafață de 3030 mp. Potrivit unei legende, se spune că doi marinari venețieni, ajunşi aici în anul 1452, au găsit o imagine a Fecioarei Maria.

Biserica Gospa od Skrpjela - "Doamna de pe Piatră" - este o raritate: în jurul unui colţ de stâncă, localnicii din Perast au început să construiască o nouă insulă.

Aceştia au început prin adunarea materialelor pe care le aveau în carenele vapoarelor. Mai apoi, ei au început să care piatra de pe coastă.

O altă legendă spune că în vechime există un obicei marinăresc, conform căruia, fiecare marinar care se întorcea sănătos dintr-o călătorie avută, trebuie să depună în golf o piatră. Datorită mulţimii marinarilor şi a călătoriilor reuşite, ar fi luat naştere insulă. Obiceiul există şi astăzi, în fiecare an, la data de 22 iulie, localnicii aruncând câte o piatră în golf, într-o festivitate numită "fasinada".

Mai există încă şi o altă legendă în legătură cu întemeierea minunatei biserici. Se face că în vremea pescuirii, doi pescari au găsit o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul pe vârful de stânca din acel loc. Minunându-se, ei au promis că acolo se va ridica o biserică. Începută de ei, făgăduinţa a fost împlinită însă abia după 200 de ani. Astăzi, icoana Maicii Domnului este considerată a fi ocrotitoarea marinarilor şi a pescuitului.

 

Prima capelă de pe nou-născutul petic de uscat, de confesiune creştin ortodoxă sârbeasăa, ar fi fost construită în anul 1452. Mai apoi, în anul 1630, pe ruinele primei capele, se va sfinţi o nouă capelă închinată Maicii Domnului "Mijlocitoarea către Domnul Hristos".

În anul 1667, construcţia a fost grav avariată de către un puternic cutremur de pământ. Între anii 1720 şi 1725, capela iniţială de pe "Gospa od Skrpjela" avea să fie restaurată şi mărită, acesteia adaugîndu-i-se şi un imens dom octogonal. Biserica, cu o lungime de 11 metri şi acoperită cu dom, are o singură navă, modest proporţionată în stilul bizantin. Tot acum s-a ridicat şi turnul clopotniţă.

În micuţa curte din fata bisericuţei, localnicii au instituit aşa-numitul "loc al împăcării". Totul a plecat de la voinţa de a rezolva toate problemele locale în apropierea bisericii şi departe de curţile legislative veneţiene. Băncile de piatră ce există şi astăzi sunt mărturie peste veac ale acestui loc de judecată.

Interiorul Bisericii Gospa od Skrpjela întruchipează un omagiu adus operei lui Tripo Kokolja (1661-1713) un artist localnic auto-didact. Nu mai puţin de 68 de lucrări, picturi bine conturate, îmbracă pereţii şi bolta bisericii, acestea reliefând personaje şi scene din Vechiul şi Noul Testament.

 

Muzeul de pe insula Gospa od Skrpjela

În imediata apropiere a bisericii se află şi un muzeu. Muzeul păstrează două mozaicuri în podea, înfăţişând istoria tulbure a oraşului Perast, mai multe tablouri cu marea şi furtunile acesteia, alături de lupte şi zbateri eroice ale localnicilor.

Muzeul mai adăposteşte şi multe alte obiecte valoroase. Printre acestea se numără şi o mulţime de amfore greceşti şi romane găsite pe fundul mării, vase şi arme de piatră din anul 3.500 i.Hr, descoperite în peştera Şpila, de pe dealurile din Perast.

Dintre obiectele de cult, amintim o icoană brodată, lucrată de Jacinta Kunic în 20 de ani. Aceasta icoană impresionează sau contrariază prin faptul că autoarea şi-a folosit propriul păr pentru a broda capetele din icoană.

Perast

După jumătatea de oră petrecută pe insulă vaporaşul ne duce în micul oraş Perast. Acesta e conservat foarte bine iar o scurtă plimbare e o adevărată plăcere.

Oraşul Perast e foarte bogat în arhitectură şi include în patrimoniul său următoarele:
- şaisprezece palate în stil baroc
- şaptesprezece biserici catolice
- două biserici ortodoxe

Dar şi alte construcții făcute pe parcursul anilor pentru apărarea acestei localităţi, toate executate din piatră şi aparent neatinse de modern.

Un lucru interesant este faptul că în oraşul vechi Perast nu exista niciun zid de apărare, apărarea realizându-se prin cele nouă turnuri, dintre care cel mai important este turnul Sfintei Cruci. Aceste turnuri  au fost construite de către marina Republicii Veneţiene, între secolele XV-XVI. Oraşul Perast a fost un loc foarte frecventat  de ţarii ruşi, care de sute de ani s-au perindat prin Golful Kotor pentru a-şi perfecţiona abilităţile în navigaţie.



Orașul Perast. În fundal, o parte din Muntele Lovcen

Noi ne-am petrecut timpul plimbându-ne în oraşul vechi şi mâncând smochine crude. Ceilalţi pasageri, mai cu dare de mână, au preferat să ia masa într-unul din frumoasele restaurante de pe cheu.

Kotor

După aceea ne-am reimbarcat cu toţii vaporaşul ne-a dus cuminte înapoi de unde ne luase, adică în portul Kotor. Soarele ne-a bătut în cap rău toată ziua asta aşa că o plimbare prin oraşul vechi, credeam noi, ne va scăpa de arşiţă. Greşit!

Stări Grad Kotor este considerat ca fiind unul dintre cele mai bine conservate orășe medievale de pe Adriatică. Cetatea Kotor este amplasată în cel mai retras punct din golf.

După ce trecem de fortificația orășului vom descoperi, în adevăratul sens al cuvântului, un oraș tipic pentru secolul al XIV-lea, cu străzile foarte înguste, asimetrice, pline de diverse cafenele, restaurante şi taverne.

Ce e de văzut în orășul vechi?

Un prim obiectiv este Catedrala Sf. Trifon, în capela căreia sunt depuse osemintele Sf. Trifon.

Tot în orășul vechi puteți să faceți o vizită la Muzeul Maritim, în care o să găsiți expuse pe cele trei etaje : fotografii, arme, uniforme, picturi.


De asemenea, merită vizitată Biserica Sf. Nicolae, care este cea mai mare biserică ortodoxă din Kotor.



Haine gigantice puse la uscat

Însă adevărata încercare este aceea de a urca cele 1350 de trepte până la cetatea Sf. Ioan. Pe o temperatură ce depăşeşte 30 de grade. Peisajul din vârful bastionului însă merita tot efortul. Dacă doriți să urcați trebuie să aveți încalțăminte potrivită şi să vă duceți apă de băut. Din loc în loc găsiţi însă vânzători ambulanţi care vă oferă băuturi reci la suprapreţ. Intrarea pentru a vizita bastionul costa 2 euro .

Bineînţeles că nu am ratat ocazia de a urca toate aceste trepte. Pe scurt, lucrurile s-au rezumat astfel: urcam, ne opream odată la 10 - 20 de metri şi fotografiam. Tot timpul am avut senzaţia că, deşi pozam practic acelaşi lucru, unghiul şi peisajul era mai frumos pe măsură ce urcam. Uite aşa se ocupă cardurile de memorie cu sute de poze.

 
Prima pauză consistentă am făcut-o lângă o mică bisericuță, fosta mănăstire Our Lady of Remedy. Nu ştiu cum s-ar traduce asta în romană. Plecăm iarăşi în sus, tot mai obosiţi şi mai sleiţi de căldură. Undeva vedem o bifurcaţie interesantă însă ne gândim să o explorăm la întoarcere.
 

Jos, în golf ,corabia îşi întinde pânzele şi pleacă pe mare. E o imagine pe care o văd pentru prima dată şi pe care mi-am inchipiuit-o până acum citind cărţi despre navigatori.

Ajungem şi în punctul cel mai înalt al citadelei unde tronează un mare steag muntenegrean. Explorăm un pic zona de acolo. Tot efortul a meritat. Observăm de pe ziduri, cumva ascunsă, o mică bisericuţă. Pare a fi şi o potecă până la ea.


Începem coborârea până la bifurcaţia de care pomeneam mai sus. Acolo e o gaură în zidul cetăţii şi găsim şi marcaj turistic ce duce la bisericuţă. Coborâm cu grijă că avem un pasaj mai dificil şi nu suntem încălţaţi pentru mers pe munte. Dar nu avem probleme: ajungem lângă bisericuţă în curtea căreia găsim o mulţime de capre.

În vecinătate e o casă unde trăiesc probabil proprietarii caprelor. Marcajul turistic duce sus în munte pe o potecă de piatră. Şi chiar pare a fi un traseu sănătos. De asemenea se poate şi coborî pe un drum abrupt cu multe serpentine. Însă peisajul e puternic obturat de zidurile cetăţii.


Cum arată o ușă de biserică
 
Revenim în oraşul vechi şi ne mai pierdem o vreme pe străduţele înguste. Ne recuperăm maşina de la Hotel Fjord şi plecăm mai departe în direcţia Herceg - Novi ţinând aproape în permanenţă conturul golfului.
 

Înşiram pe rând localităţile: Dobrota, Orahovac, Perast, Risan, cel mai nordic punct al golfului. Deplasarea se face încet cu pauze scurte şi dese. Înainte de Morinj ne face cu ochiul un drum care urca spre oraşul Niksic. Mergem pe el şi facem poze. Vedem de aici bine Lovcenul, unde fusesem cu o zi în urmă.

Revenim pe magistrala albastră şi continuăm către Herceg Novi. Începe să plouă încet. E exact ceea ce trebuia după o zi atât de caldă. Trecem pe lângă cel mai îngust punct al golfului, unde se face şi traversarea cu bacul. În drum ne mai atrage atenţia oraşul port Bjela.

Va fi ultima noapte în Muntenegru. O petrecem în satul Denovici la o pensiune cu condiţii excelente.

Gata, cred că v-am povestit destule despre Muntenegru. În continuare va urma o serie de jurnale din Croaţia.

Toate fotografiile Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 2

  • Eduard Munteanu

    10 feb 2014 02:23:55

    Unul din cele mai frumoase locuri din Europa, excelenta prezentare!

  • Alin Ciula

    12 feb 2014 17:01:53

    Bune smochinele la Perast, confirm :)

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2024