Slovenia: Pasul și vîrful Vrsic

Data publicării: 23 mai 2014

Click aici pentru a vedea galeria completă de fotografii

La sfârşitul frumoasei zile petrecute la Bled, profitând de faptul că încă mai erau vreo două ore de lumină când am ajuns în Kranjska Gora, am hotărât să urcăm cu maşina până în Pasul Vrsic. Până la urmă ne-am ales chiar cu o mică excursie în circuit ce a durat vreo oră şi jumătate.


De la Kransjka Gora se desprinde o şosea ce urca în munţi. Pe măsură ce înaintăm pe vale şoseaua se îngustează. La un moment dat încep serpentinele. Fiecare curbă este numerotată, aşa cum am mai întâlnit şi pe drumurile de altitudine din Austria.


La un moment dat ne oprim văzând nişte panori explicative. De aici aflăm mai multe lucruri despre zonă.

Şoseaua este cea mai înaltă din Slovenia şi atinge pasul Vrsic la 1611m. Acum poartă denumirea de Ruska Cesta sau Drumul Ruşilor. A fost construită în anul 1915 în timpul primului război mondial. Cei care au dus greul construcţiei au fost prizonierii de război ruşi de unde şi numele dat şoselei.


La nord de pasul Vrsic

După o scurtă plimbare în care am sperat să găsim un loc bun de belvedere pentru frumoasele creste ale Alpilor Iulieni, am urcat în maşină şi ne-am oprit în pas. Aici mai aflăm nişte lucruri:
după Primul Război Mondial pasul a fost granița Iugoslaviei cu Italia. Se mai numeşte Werschetzpass şi Passo della Moistrocca. După 1945 partea nordică a fost incorporată în Iuguslavia şi mai apoi în Slovenia.

Vrsic este un diminutiv şi s-ar traduce cu vârf mic sau vârfuleţ. Şi într-adevăr deasupra pasului se găseşte un vârf cu denumirea Vrsic înalt de 1738 de metri. Pasul Vrsic este un important punct de plecare în trasee montane care duc pe vârfurile din apropiere: Mala Mojstrovka (2332 m), Velika Mojstrovka (2366 m), Planja (2453 m), Prisojnik sau Prisank (2547 m), Razor (2601 m), Litna Glava (2087 m).

Noi optăm să urcăm totuşi până pe vârful Vrsic. Pare a fi aproape. Până la el întinim două cabane, ambele închise. De fapt tot locul e pustiu şi de aceea e numai al nostru. Prima cabană întâlnită se afla chiar în pas şi se numeşte Ticarjev Dom. De fapt în apropierea drumului se află multe cabane dar din cauza acestui octombrie târziu sunt toate închise.


Pe drum avem mai tot timpul în prim plan vârful Prisank cel mai înalt din zonă, 2547 de metri, un pic mai înalt decât Moldoveanu al nostru. Încercam să ghicim cum s-ar putea urca pe acest vârf. De unde suntem noi se coboară într-o şa. Iar de acolo sunt două trasee care trebuie să urce cam din scurt o diferenţă mare de nivel, cam 900-1000 de metri.

Ajungem la o altă cabană, aflată cam la 15 minute de pas. Aceasta e situată chiar sub vârful Vrsic. Acum avem o porţiune mai abruptă de urcuş pe un pământ uşor alunecos dar până la urmă ajungem cu bine, adică fără căzături, pe vârf.


Momentul în care am ajuns e de-a dreptul înălţător. Soarele începe să apună iar lumina lui se proiectează pe imenşii pereţi de calcar ai Alpilor Iulieni. E un adevărat spectacol. Tot pe vârf găsim o cutie metalică unde se găseşte caietul de vârf. Cei ce ajung aici se pot trece în acest caiet. O facem şi noi şi rasfoim caietul în căutare de alţi români care au urcat pe Vrsic.

Începe să bată un vânt puternic iar noi trebuie să ne întoarcem. Împreună cu Ramona decidem să ne întoarcem în pas in-style, adică pe un traseu nemarcat şi aparent mai scurt. Aşadar coborâm ceva mai abrupt pe nişte poteci cam dubioase. Avem chiar şi pasaje de urcare, iară coborâm, în final ajungem într-o poiană. De acolo pleacă un drum forestier care ajunge în pas ceva mai jos de locul în care avem noi maşina. Ne-a ieşit!



Vîrful Prisank și crucea de pe el


Afară se lasa noaptea pe vale. Crestele sunt însă în flăcări oferind un spectacol grandios şi unic.

Toate fotografiile Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 1

  • Bogdan

    20 iun 2014 06:22:02

    Grozave locuri!

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2024