Slovenia: Peștera Postojna
Data publicării: 04 iul 2014
Vizită la Peştera Postojna s-a nimerit la fix pentru că vremea se stricase rău aşa că a trebuit să ne dedicăm trup şi suflet unor activităţi indoor. Studiem înainte programul pe internet, tipurile de bilete. Până la urma optam pentru un bilet combinat Peştera Postojna şi Castelul Predjama. Distracţia e destul de scumpă, cu tot cu parcare ne duce pe amândoi la 58 de euro.
Inaite de ora deschiderii facem o plimbare prin oraşul Postojna. Orăşelul e micuţ, cu un centru cochet. Piaţa centrală poarta încă numele lui Josip Broz Tito, fostul conducător al Iugoslaviei. Tito a murit în Slovenia, la Ljubljana în 1980.
La ora 10 se deschide peştera aşa că ne înfiinţăm la intrare cu câteva minute înainte. Acolo suntem preluaţi de nişte ghizi care ne duc la gară. Da, în peştera Postojna se intra cu un trenuleţ fiindcă zona cea mai frumoasă a peşterii se afla la câţiva kilometri de la intrare. Personal mi-ar fi plăcut să merg pe jos. Dar no, când te lauzi că ai cea mai frumoasă peştera din lume şi o mai şi exploatezi turistic, poţi să impui nişte reguli.
Intrarea în Peştera Postojna
Peştera Postojna este cea mai lungă peştera carstică, aproximativ 20km, din Slovenia, o adevărată bijuterie a regiunii Karst. Fenomenele acestea care duc la formarea peşterilor în urma acţiunii apei asupra calcarului solubil, au fost identificate şi descrise pentru prima dată chiar în Slovenia. De aici, la la regiunea Karst vine şi denumirea carstic.
Din cei 20 km de galerii descoperite până acum, se vizitează cam 5, restul sunt străbătute de pârâuri ori sunt inundate permanent.
O vizită în Peştera Postojna durează două ore toamna-iarna şi o oră primavara-vara. Eşti dus cu trenuleţul până într-o gară de unde continui pe jos cam încă 1 km până în altă gara de unde eşti luat şi scos afară. Aşadar în peştera Postojna există trei gări.
Odată coborât din tren trebuie să identifici locul în care trebuie să îţi aştepţi ghidul. Acest lucru se face după limbă pe care o înţelegi. Există plăcute luminoase cu diverse limbi. Se oferă ghidaj în principalele limbi de circulaţie internaţională dar şi, bineînţeles, în limba slovenă.
Totul e foarte bine organizat, locurile de aşteptare sunt la distanţă relativ mare unul de celălalt astfel că grupurile să se deplaseze fluent şi să nu se amestece. Fotografiatul este interzis din această cauză însă am reuşit să prind câteva cadre, e drept, cam nereuşite.
Grupul vorbitorilor de engleză, din care facem parte şi noi, e ultimul.
Apare şi ghidul, un tip cam plictisit care vorbeşte încet. Noroc că peştera de multe ori te lăsa fără cuvinte. În frunte cu el mergem pe jos cam 1km în cea mai frumoasă parte a peşterii, care include Muntele Mare, Peşterile Frumoase şi Sala de Concerte.
Partea prin care am venit cu trenuleţul se numeşte Peştera Veche. A fost descoperită în 1818 de un localnic, pe nume Luka Cec. De atunci, speologii studiază vârsta peşterii, formarea şi dezvoltarea ei, precum şi alte procese carstice importante din punct de vedere ştiinţific. Secţiunea de la intrarea în peşteră a fost vizitată şi înainte de anul 1818, semnăturile de pe pereţii galeriilor de la intrare dovedesc că peştera era vizitată încă din secolul al XIII-lea.
Prima şină de cale ferată din interiorul peşterii a fost construită în 1872. În 1884, vechiul sistem de iluminare, constând în torţe, lumânări, lămpi cu ulei şi acetilenă, a fost înlocuit cu lumină electrică.
În 1967 în peştera s-a construit o şină de cale ferată circulară, ceea ce permite ca până la 14.000 de turişti să poată vizita zilnic cele mai frumoase părţi ale Peşterii Postojna.
Peştera Postojna s-a format în calcarul apărut în apa mării acum 70 milioane de ani, în Cretacic. Apoi marea s-a retras şi pe uscat au început procesele carstice. Acum aproximativ 3 milioane de ani, râurile de suprafaţa au început să dispară în calcar şi să curgă prin subteran înspre nord şi către Marea Panonică, din care astăzi nu a mai rămas decât Marea Neagră.
Pârâurile subterane au format galeriile pe trei niveluri. Cele mai vechi galerii sunt cele uscate de la nivelul superior. Acestea s-au surpat în mai multe locuri şi sunt greu accesibile Cele mai recente sunt galeriile inundate, aflate la adâncimea de 15-20 m, care sunt modelate şi în zilele noastre prin acţiunea raului subteran Pivka. Acest rău poate fi văzut afară, lângă intrare, unde coboară în peşteră şi apoi în Peştera Insulă, Peştera Neagră şi Peştera Pivka.
Nivelul cel mai extins al Peşterii Postojna, cel din mijloc, a fost săpat de predecesorul raului Pivka la începutul Epocii Glaciare, acum 1,5 milioane de ani. Peştera Postojna este renumită pentru extraordinara varietate de stalactite, stalagmite, coloane, perle de caverna într-o mare gamă de culori şi forme.
Culoarea roşiatică provine de la argila carstică bogată în oxizi de fier. Nuanţele de negru şi gri, vin de la oxizii de mangan. Cele mai vechi formaţiuni din Peştera Postojna au început să se formeze acum mai bine de 500.000 de ani. Temperatura în peştera este constantă, respectiv 10 grade Celsius pe toată durata anului.
Muntele Mare reprezintă punctul cel mai înalt de pe traseul prin peşteră – cu 40 de metri mai înalt faţa de intrarea în peşteră. Muntele s-a format în urma prăbuşirii unor blocuri desprinse din tavanul a ceea ce era odată o sală la intersecţia galeriilor subterane. Aici tavanul are o grosime de 50 de metri şi datorită bolţii naturale este extrem de solid.
Partea din Peştera Postojna cunoscută şi sub numele de Peşterile Frumoase este o adevărată bijuterie a acestei lumi subterane. Aceste galerii cau cam 500m lungime şi au fost descoperite în 1891, dar nu au fost deschise accesului turiştilor până în 1926. Ele conţin o serie de încăperi frumoase cum ar fi: Sala Alba( unde predomita stalagmitele albe), Sala Roșie( decorată cu stalagmite roşii) şi Sala Tuburilor( unde predomina stalactitele minuscule cunoscute sub numele de tubuleţe sau spaghete).
Intrarea în Peşterile Frumoase se face traversând Podul Rusesc, construit de prizonierii ruşi în timpul Primului Război Mondial.
Din Peşterile Frumoase, drumul va conduce de-a lungul unui tunel cu lungimea de 100 m construit tot de om, către Galeria Rusă. De aici un al doilea tunel, lung de aproximativ 500 m, face legătura cu Peştera Neagră şi Peştera Pivka.
De la Galeria Rusă se ajunge la punctul cel mai de jos al călătoriei prin peşteră, la 20 de metri sub nivelul intrării şi la peste 100 m adâncime de la suprafaţă.
Cea mai frumoasă stalactita din peşteră se află la baza Muntelui Mare, şi se numeşte Diamantul, simbolul Peşterii Postojna.
Sala de Concerte este cea mai mare sală din Peştera Postojna, are o înălţime de aproximativ 40 de metri şi poate adăposti până la 10.000 de persoane. Aici există un ecou foarte puternic, care durează aproape 6 secunde. Sala acoperă o suprafaţă de 3000 m².
Lumea carstică subterană a Peşterii Postojna adăposteşte un mare număr de animale – specii aparte de gândaci, greieri, păienjeni, creveţi, miriapozi. Cel mai renumit locuitor al peşterii este olm sau peștele–om. Acesta este orb şi respiră prin branhii externe. Poate supravieţui până la 100 de ani şi trăieşte numai în apele carstice din această zonă; se hrăneşte cu microorganisme.
În sala de concerte se termină şi turul peşteri. Aici se găseşte un magazin de suveniruri. Am plecat de aici cu un album pe care i l-am dăruit lui tata. Spuneam la început că Peştera Postojna e numită cea mai frumoasă peşteră din lume. Nu pot spune că e sau nu aşa, dar pot spune că e cea mai frumoasă peştera în care am fost.
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole