Pe zăpada în Munții Hășmaș- Bogdan Balaban

Pe zăpada în Munții Hășmaș

Data publicării: 04 aug 2014

Click aici pentru a vedea galeria completă de fotografii

Primele zile din februarie mi-au oferit prielejul de urca din nou în Hăşmaş. Iarăşi am fost gaşcă mare, majoritatea fiind prietenii de la Galaţi veniţi pentru o vacanţă combinată de schi şi drumeţie. De la Braşov am plecat doar eu şi Roxana.

Înainte cu câteva zile a nins serios, drumul până la Bălan a fost destul de dificil de parcurs nu neapărat din cauza zăpezii de pe şosea cât mai ales a ceţii şi a vizibilităţii foarte scăzute. Ajungem însă cu bine şi parcăm în faţa blocului unde Vasile şi Marcela îşi au o aşa-zisă casa de vacanţă. Sau să îi spunem apartament-de-vacanță?

Plecăm în jurul orei 11 către cabană. Poteca din fericire e cumva făcută aşa că înaintam cu destulă uşurinţă către cabana Piatra Singuratică. Şi nici nu facem, mult, cam două ore. Ne înţeleseserăm cu cabanierii că ne vor lăsa cheia într-un loc precis. Din păcate nu o găsim din prima. La o privire mai atentă însă dăm de ea în locul indicat însă era încastrată într-o bucată de gheaţă.

Până la urma deschidem camera ce ne fusese repartizată şi lăsăm acolo bagajele. Plecăm către Vârful Hașmașu Mare despovăraţi. Altă viaţă, cum spunea o reclamă celebră de acum 20 de ani.

De aici încolo nu mai este potecă şi trebuie să ne ocupăm personal de confecţionarea ei. Dar când tropăie 12 inşi nu mai e problemă. Urcuşul a durat mai mult decât estimam şi decât îmi aminteam. Însă am ajuns în bune condiţii în vârf.

Pe vârf e vânt puternic însă şi vizibilitate bună. Stăm destul de mult şi privim munţii din jur: Ceahlăul, Harghita, Călimanii.

Întoarcerea la cabana o facem pe acelaşi traseu. Ziua e scurtă şi noaptea pare că ne prinde din urmă. Ultimele raze de soare colorează zăpada în roz. Chiar dacă e vânt şi frig şi zăpada, viaţa se poate vedea în roz. Să fim optimişti, zic.

La cabană e cald şi bine, au sosit şi cabanierii şi au pregătit şi mâncarea. Apropo de asta: la cabana Piatra Singuratică e bine să spuneţi înainte ce doriţi să mâncaţi şi în ce cantitate. În caz contrar e posibil să găsiţi mâncare puţină sau deloc.

Seara am petrecut-o cu voie bună, glume şi cântec.

A doua zi traseul propus a fost unul mai scurt. Am urcat pentru prima dată pe Vârful Fratele sau Ecem. Pentru asta, de la cabană, urmăm traseul marcat cu banda roşie care ne poartă într-o poiană pe sub Piatra Singuratică.

Nu e deloc potecă aşadar trebuie să trudim şi de data asta pentru a ne croi drum către vârf. Deocamdată suntem la faza de mers prin pădure pe serpentine scurte şi uneori abrupte. Ajungem într-un punct de belvedere fain de unde se vede Moara Dracilor.

Ceahlăul

De aici mai e puţin de urcat până la o poiană mare ce urmează să o traversăm. Intrăm apoi iarăşi în pădure însă pentru scurt timp. Ajungem în sfârşit în golul alpin. E vânt puternic şi zăpada se ridică uneori.

În depărtare Munţii Bucegi şi Piatra Craiului

Capre Negre

Moara Dracilor, Hășmașul Mare, iar în depărtare Călimanii

Marcajul nu îl mai vedem însă nu e nevoie de el fiindcă vizibilitatea este bună. Mergem mereu având prăpastia în dreapta noastră. Vârful Ecem are un trepied pe el şi pare uşor de atins. Trebuie să mergem relativ drept iar la final mai avem doar o urcare de câteva minute.

De data asta prindem vreme mai bună pe vârf decât ieri. A ieşit un pic şi soarele, vântul nu mai bate. Stăm destul de mult şi pierdem vremea cu fotografii care de care mai haioase.

Echipajul de 7 + 1

O altfel de spirală

Bucuria victoriei cu Ceahlăul pe fundal

La cabană ne-am întors pe acelaşi drum. Zăpada s-a înmuiat între timp. Ne luăm rămas bun de la cabanieri şi pornim către Bălan pe poteca marcată cu triunghi roşu. Aceasta coboară destul de abrupt şi ne scoate pe un plai foarte frumos. La baza lui sunt câteva case. Şi tot la baza lui sunt câţiva oameni veniţi la schi sau la dat cu sania. Ajungem relativ repede jos şi intrăm pe un drum forestier. Acesta ne coboară până la extremitatea nordică a oraşului Bălan. Aici dăm de civilizaţie, maşini, oameni veniţi la plimbare.

Ţinem drumul principal şi ajungem la maşini. A fost una din puţinele excursii pe zăpadă din iarna 2013 - 2014. Am avut o companie plăcută şi m-am bucurat tare mult că am cunoscut Hasmasul şi în anotimpul alb.

Toate fotografiile Adaugă un comentariu Înapoi

Distribuie pe retelele sociale

Abonare la articole

Comentarii: 3

Eduard Munteanu

05 aug 2014 08:41:25

Foarte frumoas� a fost tura asta! mulțumim pentru amintiri!
maria obarse

05 aug 2014 09:58:27

Multumim Bogdane pentru regalul cu Hasmasul Mare.\r\nAsteptam,ca de fiecare data cu nerabdare,pozele si comentariile tale.\r\nNu mai comentam valoarea artistica a inregistrarilor,pentru ca,ar fi de prisos.\r\nO vara plina de impliniri montane,si nu numai.
ciocanel nicusor

10 aug 2014 18:14:28

Frumoase amintiri Bogdane.Eu trebuie sa fac jurnal pentru MecanTurist cu aceasta tura, dar e abia august, mai am timp. Rapidule! O saptamana buna!