Croatia: orașele Pula și Rijeka
Data publicării: 14 aug 2014
Ajungem într-o seară neagră în celebrul oraş cu P. După un drum obositor, venind de la Trieste numai pe noapte. A doua zi aveam să mergem pe jos în centrul oraşului. Pula este cea mai mare aşezare din Peninsula Istria şi port.
Prin oraşul ăsta o să îţi vină mereu să râzi. Mai ales din pricina asocierii dintre numele oraşului şi înţelesul său în limba română. Exemple mai jos:
O alee ne aduce pe lângă mare şi ne plasăm uşor către partea centrală a oraşului. Aceasta e dominată de un vechi amfiteatru roman de mari dimensiuni şi foarte bine conservat. Seamănă foarte bine cu Coloseumul de la Roma. Cei de aici îi spun simplu: Arena. Edificiul este foarte vechi datând din secolul I şi este unul dintre cele mai mari din lume putând găzdui 23000 de spectatori. Aceştia asistau aici la luptele între gladiatori şi la torturarea creştinilor.
Amfiteatrul a supravieţuit unui număr mare de asalturi. De-a lungul secolelor blocuri de piatră au fost luate din el pentru a se construi case. În 1583 când Pula era sub dominaţia republicii veneţiene, s-a intenţionat transportul întregii structuri, peste Marea Adriatică, la Veneţia.
În timplul celui de-am doilea război mondial, fasciştii italieni au revenit la ideea năstruşnică: să dezasambleze arena şi să o mute cu totul în Italia. Din fericire şi-au dat seama repede că e imposibil.
Astăzi amfiteatrul găzduieşte concerte şi un festival anual de film.
Arena poate fi vizitată şi prin interior însă nu merită. Şi asta pentru că se poate vedea în interior şi numai înconjurând-o pe dinafară. Arena e situată la baza unui deal iar conformaţia străzilor ajută de minune la a o admira fără să plăteşti un preţ relativ mare pentru ceea ce ţi se oferă.
De la Arena ne îndreptăm pe o reţea de străduţe înguste către piaţa centrală. În drum vizităm o biserică Sf. Maria Formosa ce arată interesant pe dinafară dar dezamăgitor pe dinăuntru.
În piaţa centrală, care şi-a păstrat numele roman de Forum, îţi atrage atenţia imediat Templul lui Augustus, edificiu ridicat spre a-l cinsti pe celebrul împărat roman.
Tot aici se afla şi clădirea primăriei, dar şi oficiul turistic. Mergând înainte am ajuns la un alt obiectiv interesant din oraş: Porţile Gemene. Ne relaxăm un pic şi de aici vom urca la citadela oraşului spre a vedea oraşul de sus. Efortul ne-a fost pe deplin răsplătit.
Cetatea are ziduri groase şi e întărită la cele patru colţuri. Expoziţiile găzduite sunt modeste, formate în mare parte doar din fotografii având ca temă construcţia vapoarelor.
Revenim în centru pe lângă biserica Sf. Francisc, pe care o găsim închisă. Mai jos exista şi o mănăstire ortodoxă, Sf. George de asemenea închisă.
Prin oraş sunt şi alte rămăşiţe ale epocii romane: Arcul lui Sergius, poarta lui Hercule, teatrul roman. Totuşi, un tur al centrului îţi ia cam trei - patru ore în care chiar nu te vei plictisi. Tot în oraş, dar cam la 3 km de centru se afla Acvariul, cel mai mare din Croaţia. Noi nu l-am mai vizitat din criză de timp.
De la Pula am pornit-o în drum către Rijeka sau Fiume cum îi spun italienii. Rieka, deşi se afla în Croaţia, e un oraş construit într-un stil aparte, dacă îi privim ahitectura şi modul de organizare a centrului. Seamănă destul de bine cu Trieste.
Rieka
În limba croată Rijeka înseamnă râu. Bineînţeles prin apropiere se afla şi râul, numit Rjecina, ce a dat numele oraşului şi care face nişte chei adânci ce pot fi observate lesne chiar din oraş. Rieka e un oraş vesel, aglomerat în partea centrală unde este un furnicar de oameni. Este de asemena cel mai important port al Croaţiei. De aici, de lângă Rieka, porneşte o mare creastă stâncoasă, cea a Munţilor Velebit, care merge în paralel cu marea oprindu-se după 145 de km.
Ne începem explorarea de lângă Turnul oraşului, aflat lângă principala piaţă, Trg Ivana Koblera. Ce atrage atenţia la el sunt cele 4 ceasuri. Turnul a fost construit pe locul unde în evul mediu era poarta de intrare în Rijeka.
Principala artera pietonală se numeşte Korzo şi leagă două pieţe, Jadranski şi Jelacicev. Ne-am pierdut şi noi printre oameni, uneori am mai ieşit prin străduţele mici care dau în Korzo şi am găsit şi zone mai liniştite.
Ne-a plăcut foarte mult, ca şi la Trieste, zona canalului Mrtvi ce vine în oraş direct din mare.
Korzo este un bulevard elegant flancat de clădiri din perioada austro-ungară. Rijeka pare mai degrabă un oraş de provincie austriac decât un port la Adriatica. Designul de bază şi majoritatea clădirilor i se datorează arhitectului Anton Gnanb, originar din Trieste. El a sosit la Rijeka în 1773 şi a lucrat acolo până la moartea sa, în 1806.
Cel mai frumos loc din Rijeka este însă tot undeva pe deal, la câteva sute de metri deasupra mării. Acolo se află fortăreaţa Trsat, la care se poate ajunge urcând 561 de trepte. Noi am fost mai pragmatici şi am folosit maşina din lipsă de timp, că în noiembrie se face repede noapte.
Romanii au exploatat şi ei importanta strategică o oraşului vremea lor. Forma actuală se datorează familiei Frankopan din secolul XIII, care a stăpânit fortăreaţa. Mijloacele de apărare au fost întărite de-a lungul următoarelor secole însă odată ce ameninţarea otomană a început să dispară, iar tehnologia militară a evoluat, castelul nu a mai avut aceeaşi importanţă strategică. Şi a ajuns practic o ruină. Acum însă este supus unor lucrări de restaurare.
De la Trsat ai o panoramă superbă asupra oraşului, asupra cheilor săpate de râu şi asupra portului. E un loc deosebit de romantic, mai ales când apune soarele.
Chiar peste drum de Castelul Trsat se află Biserica Notre Dame din Trsat, asociată cu nişte legende cam dubioase. Se zice că aici este locul unde Maria şi Iosif s-au odihnit după ce au fugit din Nazaret.
Lângă biserică este un parc cu alei ce urca pe vârful unui mic deluşor. Aici e reconstituit Drumul Crucii.
Am părăsit Trsat-ul seara, după apusul soarelui şi după ce aerul s-a răcit considerabil. A fost sfârşitul călătoriei noastre în Croaţia.
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole