Serbia: Djavolja Varos
Data publicării: 04 sep 2014
Click aici pentru a vedea galeria completă de fotografii
Djavolja Varos se traduce în româneşte cu oraşul Diavolului. Este un loc misterios aflat în sudul Serbiei, în Munţii Radan, foarte aproape de graniţa cu Kosovo. Plecăm de la Niș în direcţia oraşului Kurșumlia. Drum destul de prost, ceva localităţi. Trebuie să mergem încet, nu avem ce să facem.
Trecem de Kurșumlia şi ne deplasăm pe Kosovska Magistrala. Din păcate undeva greşim drumul. Pe marginea drumului e un om care face semn să oprim. Omul pare a fi montaniard judecând după echipament şi după aparatul foto performant pe care îl are.
Încercăm să îi explicăm unde vrem să mergem. Omul zice că ştie puţin de franceză însă nu reuşeşte să înţeleagă ce îi spunem. În final îi dăm harta iar el ne desenează locul în care trebuie să ajungem. Pe simpaticul sârb îl lăsăm într-o stațiune de pe acolo. Apoi ne întoarcem cam 15 km şi mergem tot spre sud pe Kosovska Magistrala. Într-un sat găsim vreo 30 de militari înarmaţi, semn că încă există o zonă de conflict.
Suntem din ce în ce mai îngrijoraţi: trecem şi de ultimul sat din Serbia, următorul ar fi deja în Kosovo, peste 4km. Din fericire parcurgem doar doi şi vedem un indicator izbăvitor către stânga. De aici sunt vreo 8km de asfalt bun care ne lasă la intrarea în rezervaţia Djavolja Varos.
Aici surpriză: vizitarea rezervaţiei costa mai mult decât ne aşteptam. Iar noi aveam puţini bani cash fiindcă era ultima noastră zi în Serbia. Nu se putea plăti cu cardul. Domnul de acolo însă a fost foarte amabil şi ne-a schimbat 10 euro. Plătim şi primim şi o hartă a zonei.
Plecăm pe o potecă frumoasă prin pădure, de-a lungul unui mic pârâu.
Că drumul să nu pară anost, pe potecă au fost puse tot felul de lucruri: sculpturi, steaguri, foişoare, căruţe. Există o căbănuţă unde poţi să iei masa ori să bei ceva.
Pe măsură ce înaintăm solul devine tot mai roşiatic. Trecem pe lângă două guri de mână, ambele abandonate acum. Şi mai sus găsim un izvor cu apă sulfuroasă numit Fântâna Roșie. Oamenii aruncă bani, însă n-am aflat dacă trebuie să îţi pui vreo dorinţă când faci asta.
Cam de aici începe oraşul Diavolului. Poteca e gândită în circuit. Trebuie să urci şi să cobori scări către nişte terase de lemn amenajate pentru a admira grozăvia.
Locul arată destul de ciudat şi poate şi de asta i s-a dat un nume atât de ...puternic. Practic aici
există nişte formaţiuni din piatră, cu înălţimi ce variază între 2 şi 15 metri. Multe dintre ele au câte un bolovan mărişor în vârf. Simpla lor vedere intrigă. Peisajul, din câte am înţeles, se schimbă în fiecare an.
De secole formaţiunile ce se înalță aici, create de eroziunea apei şi a vântului, sunt privite cu o oarecare teamă. Zeci de turnuri din lut şi piatră stau ţepene, părând că sfidează gravitaţia. Cum se explică faptul că au rămas încă în picioare? Stabilitatea şi durabilitatea lor e dată de andezit, o rocă magmatică. Apa spală pământul din jurul acestor pietre, însă nu se poate atinge de acestea.
Legenda locului e şi ea demnă de filmele de groază: se spune că în urmă cu multe secole în zona locuiau oameni foarte credincioşi. Prezenţa lor l-a mâniat atât de tare pe Satana, încât acesta a făcut ca ei să uite cine le este rudă de sânge, punând la cale căsătorii între frate şi soră. A intervenit atunci divinitatea, care înainte de o primă astfel de nuntă, i-a transformat pe mire, mireasă şi nuntaşi în stane de piatră.
Iar că tabloul să fie complet, Oraşul Diavolului se afla lângă un sat cu un nume la fel de ciudat, Djake, care în limba turcă înseamnă Sânge.
Djavolja Varos a fost declarat rezervaţia naturală în 1959 şi este una fin frumuseţile naturale cu care sârbii se mândresc.
Lângă formaţiuni, pe traseul turistic, se află şi o mică bisericuţă închinată Sf. Petka. O fi acelaşi cu Sf. Petru? Ne-am oprit la ea şi am aprins o lumânare. Da, am aprins o lumânare taman în oraşul Diavolului.
De aici poteca ne-a coborât destul de abrupt trecând pe sub formaţiunile roşiatice cu piatră în vârf. Drumul a fost cam alunecos însă balustradele ne-au ajutat să trecem fără incidente. Am revenit la intrarea în rezervaţie pe acelaşi drum.
De aici aveam o distanţă lungă de parcurs fiindcă ne propusesem ca seara să o petrecem în România. Însă mai aveam pe lista un obiectiv despre care am să vă povestesc cu altă ocazie: ruinele cetăţii Romuljana Felix, de lângă oraşul Zajecar.
Închei spunându-vă câte ceva despre ce trebuie să ştiţi atunci când călătoriţi în Serbia:
1. Alfabetul Chirilic - o mare parte din indicatoare sunt scrise NUMAI cu caractere chirilice.
2. Viteza în localităţi este 40km/h, în afară localităţilor, 80km/h, iar pe autostraazi 120km/h.
3. Odată ieşit de pe drumurile principale să vă aşteptaţi la gropi, porţiuni fără asfalt.
4. Aveţi întotdeauna bani cash la voi. Puteţi folosi cardul pentru a retrage bani, comisioanele sunt mici.
Toate fotografiile Adaugă un comentariu Înapoi
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole
Comentarii: 2
-
Eduard Munteanu
05 sep 2014 04:02:45
Super!
-
maria obarse
05 sep 2014 05:05:10
Inca odata,(a cata oara,oare??),iti multumim Bogdane. Esti un edevarat Domn! Asteptam sa ne mai delectezi cu privelisti minunate,din tara sau de aiurea,pe unde pasii va poarta,ori de cate ori poti. Imbratisari Distinsei tale Doamne.