Sunt nerăbdator tare. Anul acesta de 1 Mai am plănuit o excursie în nordul tarii. Primul obiectiv este urcarea pe Munţii Ţibleș, o premieră pentru toţi participanţii.

Care nu au fost puțini:
Lucia și Doru Stoica din Piatra Neamţ
Nelson, Emilia, Ana și Lucian din Galaţi
Dorin, Ioana, Ramona, Bogdan din Braşov

Planul arata aşa:
Groşii Ţibleşului - Canton - Fosta Mina - refugiul Arcer - Vf. Arcer - Vf. Țibleș - Refugiul Arcer - Canton

Aşadar atacam Tiblesul in formaţie 4-4-2. Seara am dormit in Târgu Lăpuş, apoi ne-am deplasat cu maşinile până în satul Groşii Ţibleşului unde se află și intrarea în traseu. De aici am mai mers vreo 7-8 km pe un drum forestier până la un canton lângă care am lăsat maşinile. Drumul mai merge încă vreo 6 km până la o fostă exploatare minieră dar e mai rău și e mai potrivit de parcurs cu o maşină de teren.

 

Avem și marcaj bandă albastră care la început este destul de rar. Ajungem într-o poiana unde era fosta mină. Au rămas din ea două galerii care acum sunt astupate. Din acest loc practic începem ascensiunea propriu-zisă. Mergem la deal pe un drum forestier ce pare ca nu a mai fost folosit de mult. După vremea văratică de dimineaţă cerul începe sa se înnoreze. Pe la jumătatea dealului începe să plouă. Ne luam hainele de ploaie și continuăm. Ajungem din urma un domn care ne spune că merge si el la Arcer.

 

Este vorba de acel locuitor ocazional al refugiului, Mich Ioan, un personaj interesant care scrie și poezii și care stă de ceva ani aici pe munte. Intrăm în vorba cu el și aflam mai multe despre Țibleș.


La un moment dat dam într-o poiană largă. Ploaia se înteţeşte și ne adăpostim lângă un copac mare. Treptat ploaia se transformă în lapoviţă: toamnă, bine ai venit. Pe măsură ce urcam, lapoviţa devine ninsoare. Ninge cu fulgi mari de zici că ar trebui să îl aştepţi pe Moş Crăciun. Ajungem la refugiu si ne adăpostim. Mâncăm cîte ceva.

Si e numai bine ca se termina precipitaţie. Domnul Mich ne duce undeva mai sus de refugiu într-un loc unde se află o rămăşiţă de con vulcanic. E o poiana frumoasa, străjuita pe jumătate de stânci înalte care iau forma unui semicerc. E un loc frumos, cu privelişte faina către Vf. Țibleș. Locul e în afara traseului turistic și e cam greu de nimerit dacă mergi fără cineva care a mai fost acolo. Numele lui este Poiana Zânelor.

Revenim la refugiu și începen să urmăm punctul albastru care trebuie să ne scoată pe Vîrful Țibleș. Traseul este superb: se merge o bună bucată pe niște creste stîncoase aflate în pădure unde trebuie să fi atent pe unde calci. Din cînd în cînd există cîte un culoar care iți permite să vezi mai departe. Creasta se termină într-o șa. De aici se merge scurt putin padure scundă și jnepeni pîna se iese cu adevarat în golul alpin.



Pînă la vîrf trebuie să ținem o muchie tare frumoasă, stîncoasa. O plăcere să mergi pe ea chiar daca urcușul e abrupt și chiar dacă uneori vîntul bate tare.



Dar cu ambiție și determinare facem pașii mari și ajungem cu bine pe Vîrful Arcer. Priveliștea e frumoasă, e vizibilitatate 360 de grade. Vîntul însă nu ne mai iartă, e puternic și rece. De aceea stăm doar puțin pe vîrf si mergem către Țibleș. De aici incolo e mai mult zăpadă. Pe ici colo din zapada sau din iarbă au ieșit brîndușele.

 

Sub Vf, Tibles este o intersecție de trasee: o cruce albastră coboară către Refugiul Arcer. Grupul se împarte: unii aleg coborîrea, ceilalți vom urca și pe Vf. Țibleș.



De aici încolo e iarnă în toată regula. Picioarele se scufundă în zăpadă, vîntul bate tare uneori ridicînd zăpada proaspăt așternută. Cam în 10 minute suntem deja pe virful Tibles. Si de aici e priveliste minunata. Suntem aproape de vîrful Bran. Nu vom mai merge pe el fiindca vremea pare ca se înrăutățește din nou.



Facem o poza pe vîrful Țibleș, privim traseul triunghi roșu care duce pe altă parte tot la Groșii Țibleșului. Poate odată vom merge și pe poteca asta, cine știe..



Revenim în șa, schimbăm marcajul și coborîm către Refugiul Arcer. Tragem tare sa îi prindem din urmă pe ceilalți. Și reușim să o facem chiar sub o cascadă. Tot aici îl reîntilnim pe Ioan Mich, omul de la Refugiul Arcer. Mai departe se merge cam pe curba de nivel pîna la refugiu iar apoi se coboară tot pe drumul de urcare.



Vremea iarăși e plăcută, prilej pentru o lungă pauză într-o poiană înainte de coborîrea finală. Vizibilitatea e bună din nouși admirăm de jos vîrful  Arcer.

Ajungem mai apoi la mina și de aici trebuie sa pedalăm pe forestier. Vremea se strică iarăși și chiar ne prinde ploaia pînă să ajungem la mașini. Dar nu ne udă prea rău. Încheiem excursia cam dupa 8 ore de mers. A fost frumos și, sincer, mai vreau.

 

Traseu: 

Groşii Ţibleşului - Canton - Fosta Mina - refugiul Arcer(banda albastra) - Vf. Arcer - Vf. Țibleș(punct albastru) - Refugiul Arcer(cruce albastră) - Canton(bandă albastră)

 

Track GPS: