Dolomiți, episodul 3: Tre Cime din Lavaredo și Monte Paterno

Data publicării: 02 dec 2014

Click aici pentru a vedea galeria completă de fotografii

Când mergi în DolomiÅ£i ÅŸi planuri de excursii inevitabil vei da la un moment dat de Tre Cime.  Sau în traducere liberă Trei Vârfuri. Pozele pe care le poÅ£i găsi pe internet sunt fără îndoială frumoase însă atunci când te afli acolo senzaÅ£ia este copleÅŸitoare.


Mi-am dorit mult să ajung în preajma celor trei vârfuri, să le văd de aproape ÅŸi de la distanţă. Astăzi visul e pe cale să se împlinească ÅŸi parcă toate s-au aranjat ca excursia să iasă perfect. În primul rând vremea: prognozele promiteau o vreme perfectă, cu soare, cu vizibilitate la distanÅ£e mari.

Am plecat cu maÅŸina pe traseul Borca di Cadore - Cortina D’Ampezzo - Passo Tre Croci - Lago di Missurina - Riffugio Auronzo.

După Lacul Misurina accesul pe ÅŸoseaua de altitudine se plăteÅŸte: 24 de euro pentru 24 de ore. La staÅ£ia de taxare primiÅ£i o cartelă. E bine să o păstraÅ£i fiindcă la întoarcere cu ajutorul ei veÅ£i deschide bariera.

Drumul nostru e îngust ÅŸi pe alocuri foarte abrupt. DeÅŸi am plecat de dimineaţă avem surpriza de a avea numeroÅŸi însoÅ£itori fapt ce se traduce în multe maÅŸini. Care stau la coadă după un autobuz. Dacă vreÅ£i să urcaÅ£i la Tre Cime, nu e de neglijat nici această variantă. Nu ÅŸtiu să vă spun preÅ£urile. De asemenea se poate urca pe jos de la Misurina sau Dobiacco însă cu acestă opÅ£iune se pierd câteva ore bune care pot fi folosite mult mai înÅ£elept în zonele spectaculoase de la altitudine.

Sus, lângă Riffugio Auronzo e o mare parcare de maÅŸini. AngajaÅ£ii parcării dirijează fiecare maÅŸină către locul de parcare. Al nostru e înclinat tare dar asta nu ne deranjează. Ne echipăm ÅŸi pornim la drum. După Cabana Auronzo(2320m) nu mai este drum de asfalt ci de pământ. Pe acolo nu au voie să treacă decât maÅŸinile autorizate. Ne atrage atenÅ£ia una dintre ele care aparÅ£ine...Gărzii Financiare!

Plecăm pe drumul clasic către Rifugio Lavaredo care ne urcă, uÅŸor, pe curba de nivel până la 2344m. Peisajul e încântător. Ne aflăm în partea de sud a celor Trei Vârfuri, care din partea asta nu îÅŸi dezvăluie întocmai faÈ›a pe care o ÅŸtiam. În dreapta noastră este o vale adâncă iar după ea urmează o creastă zimÅ£ată ÅŸi foarte ascuÅ£ită. E frumoasă ca în poveÅŸti.

Cabana Lavaredo

După ce trecem de Cabana Lavaredo alegem o variantă de urcare ceva mai voinicească până într-o ÅŸa. Traseul acesta este foarte popular ÅŸi foarte cunoscut. De aceea este amenajat astfel încât să poată fi parcurs fără probleme de aproape orcine. Până aici practic am avut senzaÅ£ia că merge pe o alee largă.

Căţărători la Tre Cime

Pe lângă noi am remarcat multe persoane în vârstă care, deÅŸi se deplasau mai greu, puteau face faţă fără probleme. Traseul oficial nu are ruperi de pantă, se merge lin iar urcările sunt uÅŸoare.

După cum spuneam, alegem o variantă mai solicitantă, mai rapidă, dar ÅŸi mult mai puÅ£in aglomerată. Ajungem în ÅŸaua de care vă vorbeam ÅŸi acolo facem cunoÅŸtinţă cu Tre Cime. Cum mi s-au părut? Exact aÅŸa cum mă aÅŸteptam: trei stânci surori masive, care Å£âÅŸnesc spre cer oprinduse aproape de 3000 de metri altitudine. Din acest punct le vedem cumva din lateral. Cea mai bună priveliÅŸte pare însă a fi cea de la Riffugio Locatelli care este fata în faţă cu vârfurile.

Acum câÅ£iva ani am participat la o proiecÅ£ie în care a fost prezentată ascensiunea pe Cima Grande( 2998m ) făcută de doi alpiniÅŸti romani: Zsolt Totok ÅŸi Janos Torok. Nu le-a fost uÅŸor mai ales că, din câte îmi amintesc, au fost nevoiÅ£i să petreacă o noapte întreagă pe vârf.


Pe la baza lor sunt poteci care le ocolesc. Noi însă ne vom îndrepta atenÅ£ia acum către drumul spre Riffugio Locatelli. Distingem o potecă clară dar nemarcată ÅŸi hotărâm să continuăm  pe ea. Această potecă merge pe curba de nivel pe sub Monte Paterno. Mai sus este un traseu de via feratta care merge pe buza prăpăstiei dar ÅŸi prin tunelele săpate în timpul primului război mondial.

Odată ce intrăm pe poteca de care vă vorbeam scăpăm de aglomeraÅ£ie ÅŸi de zgomot. Cei ce aleg acest drum sunt puÅ£ini. Poteca nu pune dificultăţi deosebite. Trebuie însă avut grijă ÅŸi mers cu atenÅ£ie fiindcă în unele locuri se poate aluneca. În plus ai de urcat ÅŸi de coborât pe distanÅ£e scurte. Mergem fără grabă oprindu-ne de mai multe ori ÅŸi privind în urmă către Tre Cime. Am făcut o mulÅ£ime de poze de parcă aÅŸ fi vrut să iau acasă fiecare metru parcurs ÅŸi fiecare trăire.


Pe drum avem o întâlnire insolită cu un cuplu de turiÅŸti. Nu sunt singuri, ci au cu ei ÅŸi copilul lor care călătoreÅŸte fericit într-un rucsac special. Este ÅŸi el echipat corespunzător, cu bocăncei ÅŸi geacă de softshell ÅŸi pare extrem de interesat de ceea ce vede. Nu pare să aibă mai mult de doi ani. Deci se poate deÅŸi sunt convins că o excursie cu copii mici nu e tocmai un lucru uÅŸor.

Ne apropiem de Riffugio Antonio Locatelli(2450m) dar până să ajungem la el intrăm într-o grotă. Pare a fi făcută de om ÅŸi probabil a fost folosită intens în perioada Primului Război Mondial. De altfel în zonă există o seamă de trasee de via feratta, de tuneluri ÅŸi buncăre contruite de militari. Cele mai multe dintre ele sunt parcuse acum de turiÅŸti.

Monte Paterno

Nu coborâm din prima la cabană ci ne urcăm mai întâi pe creasta lui Monte Paterno. Åži bine facem fiindcă în faţă ni se deschide un altfel de peisaj în care apar ÅŸi mai multe lacuri.

Acestea se numesc Laghi del Piani. Mergem pe creasta lui Monte Paterno până ajungem la primul tunel. Intru în el însă coteÅŸte repede ÅŸi astfel sunt cuprins de întuneric. Åži frontalele noastre stau ÅŸi dorm bine-mersi în maÅŸină…AÅŸadar, ca să fie învăţătură de minte, de fiecare dată trebuie verificat dacă ai frontală în rucsac ÅŸi bineînÅ£eles, dacă ÅŸi funcÅ£ionează.


Coborâm în sfârÅŸit lângă rifugio Locatelli. E lume multă. Facem glume cum că la cabana se mănâncă bucate tradiÅ£ionale româneÅŸti, mici pizza..:) Nu intrăm în cabană ci ne îndreptăm glonÅ£ spre o hartă. Găsim un circuit care ne va urca pe un vârf interesant cu altitudinea de 2750m. Nu stăm prea mult la discuÅ£ii ÅŸi plecăm pe potecă urmând să facem un popas mai lung pe vârf.

Urcăm scurt dar intens ÅŸi poteca ne duce pe o creastă accidentată. De acolo se ridică un turn de piatră ce stă fata în faţă cu Tre Cime. Turnul acesta e plin de semnele războiului: locuri de tragere, galerii ÅŸi chiar un fel de tranÅŸee. Noi urcăm însă în partea opusă ÅŸi cam după o oră ajungem pe vârf.

Din nou priveliÅŸte copleÅŸitoare cu zeci de creste ÅŸi sute de vârfuri care ne înconjoară în toate părÅ£ile. Un loc unde am fost doar noi ÅŸi unde am putut savura pe îndelete liniÅŸtea DolomiÅ£ilor.

 

Monte Paterno

Revenim în traseul marcat ÅŸi mergem pe la baza turnului de care vă povesteam mai sus. Când ajungem la capăt ni se deschide o nouă imagine, extrem de spectaculoasă: undeva departe se ved creste de munte acoperite de gheÅ£ari.

Bănuiala mea este că aceÅŸti gheÅ£ari se găsesc în Austria. Încerc să identific Grossglockner(3798m), cel mai înalt vârf al Austriei, dar fără avea certitudinea că am făcut-o bine.

Din partea asta asta există acces spre niÅŸte tunele, posturi de observaÅ£ie rămase din timpul războiului. Ce e interesant e faptul că se urcă destul de mult prin interior. Mai avem în faţă ÅŸi alte poteci bine conturate ce duc la cabane.

Åži apropo de cabane, în DolomiÅ£i există multe cabane, unele foarte apropiate una de alta. Datorită acestui fapt ai o oarecare siguranţă fiindcă în caz de vreme rea ai unde găsi adăpost relativ aproape.

Coborâm abrupt printre ziduri de piatră, semne tot ale războiului, până într-o altă È™a. De aici avem o potecă mai largă ce ne aduce pe altă parte, pe sub creastă, la Rifugio Antonio Locatelli. De pe acest traseu avem mereu în fata Tre Cime.

La cabana parcă nu mai este aÅŸa de multă lume. Oamenii se distrează, se simt bine, savurând specialităţi gătite de personalul cabanei care deserveÅŸte restaurantul. De la Tre Cime vine un mare grup de soldaÅ£i germani. Åži ca să vă exemplific, în poză de mai sus vedeÅ£i ce înseamnă o tură militară.

Facem o pauză binemeritată, dar nu foarte lungă. Mai avem câteva ora de lumină pe care trebuie să le folosim la maximum. Întoarcerea la maÅŸină o vom face pe un traseu ce se va dovedi foarte pitoresc. Concret, vom ocoli Monte Paterno trecând pe la Rifugio Pian di Cengia(2528m) apoi vom coborî pe vale pe lângă un lac ÅŸi vom urca spre Rifugio Lavaredo.

Drumul nostru pare a ne duce o perioadă lungă pe curba de nivel. Plecăm pe potecă ÅŸi la început coborâm câÅ£iva zeci de metri. Ne întâlnim cu un cuplu ce merge pe munte însoÅ£it de doi căţei care sunt cam epuizaÅ£i ÅŸi abia merg. Stăpânii îi mai iau în braÅ£e din când în când.

Poteca asta, deÅŸi pare stabilă ÅŸi sigură nu e chiar aÅŸa. În stânga noastră e foarte abrupt aÅŸa că trebuie mers cu grijă fiindcă există ÅŸi câteva porÅ£iuni alunecoase. Treptat, în faÅ£a noastră se arată un lac foarte interesant prin faptul că are ÅŸi o peninsulă. În jurul lui se înalță câteva piscuri stâncoase care conform hărÅ£ii depăşesc 2600m.

Practic parcurgem pe la mijlocul ei, o mare căldare glaciară. Apoi avem de urcat cam dintr-o dată o mare diferenţă de nivel. Ca ÅŸi ieri apreciem cât de bine sunt duse potecile astfel încât urcarea sa nu pară o corvoadă.


Sus este o È™a în care se află un stâlp cu săgeÅ£i indicatoare. Urcăm surprinzător de repede ÅŸi citim. Cu o oarecare dezamăgire vedem că traseul nostru nu trece pe la cabana ci coboară brusc spre vale.

Rifugio Pian di Cengia încă nu se vede dar bănuim pe unde ar putea fi. Identificăm ÅŸi posibilitatea de coborâre aÅŸa că decidem să facem un detur de 20 de minute. Mergem pe creastă, ocolim câteva stânci, trecem pe niÈ™te punÅ£i de lemn ÅŸi gata, ajungem la cabană.


Spre deosebire de celelalte cabane întâlnite până acum, aceasta este mică ÅŸi cochetă. Are o terasă drăguţă în faţă, are nelipsitele hărÅ£i, are un panou care explică tot ce vezi. Ce nu are? Curent electric.

Cabana este un punct de plecare către două vârfuri de 2600 de metri aflate cam la o oră de mers precum ÅŸi către alte vârfuri ÅŸi cabane. PuÅ£in mai sus de ea este o creastă interesantă unde cei de la cabana au amenajat un stâlp împodobit cu steaguri tibetane.


Cât timp Dan ÅŸi Ramona stau ÅŸi savurează niÅŸte batoane de ciocolată, mă duc pe această creastă să văd ce e dincolo de ea. În primul rând sunt niÅŸte nori negri. În al doilea rând, iarăşi văi ÅŸi creste de o frumuseÅ£e nepământeană. În apropiere tronează vârful Croda dei Troni(3094m).


Revin la cabană ÅŸi plecăm deocamdată pe traseul marcat care duce către acest vârf. Peste câteva sute de metri poposim într-o ÅŸa în care potecile se despart. Una coboară în valea din stânga, înainte se merge pe vârf. Noi coborâm prin dreapta pe o potecă nemarcată ÅŸi cam instabilă până la drumul nostru ce ne duce la cabana Lavaredo.

Peisaj dolomitic

O vreme suntem însoÅ£iti de un mic pârâu, apoi drumurile noastre se despart. Mergem o perioadă mai pe sus după care ne aÅŸteaptă o nouă coborâre, ÅŸi asta relativ abruptă. Avem în faţă un lac lângă ele este amenajat un loc de popas cu băncuÈ›e ÅŸi măsuţă. De la Rifugio Locatelli am mers mai mult singuri, numărul turiÅŸtilor de pe traseu fiind foarte redus.




Trecem ÅŸi de lac, mai coborâm o bucată. Apar din loc în loc niÅŸte flori interesante de culoare roÅŸie. De asemenea mai găsim o plantă ce seamănă cu rhododendronul însă floarea ei e un pic diferită faţă de ceea ce găsim în România.


Soarele începe să se ascundă după creÅŸte, norii încep ÅŸi ei să le învăluie. Pe noi ne aÅŸteaptă urcarea finală către rifugio Lavaredo. Nu e chiar ceea ce îÅ£i doreÅŸti la finalul unei zile lungi însă nu ai ce face.

Urcăm pe serpentinele bine meÅŸteÅŸugite ÅŸi ajungem fără să simtitm aproape de cabană. Găsim un tău în care se oglindesc Tre Cime, văzute de data asta din spate.

 
Aici facem o scurtă ÅŸedinţă tehnică ÅŸi hotărâm să urcăm iarăşi în ÅŸaua în care am fost de dimineaţă să mai admirăm, pentru ultima oară, Tre Cime di Lavaredo. Acum avem avatajul de a fi singuri ÅŸi de putea petrece în voie câteva minute cu cele Trei Vârfuri. Nici de data asta nu mai mergem pe potecă, ci tot direct. De jos vine o maÅŸină care face aprovizionarea la Rifugio Locatelli.


În câteva minute suntem iarăşi în ÅŸa. Peste tot e liniÅŸte spre deosebire de toată atmosfera gălăgioasă de dimineaţă. A fost un moment în care ne-am încărcat cu energie ÅŸi bucurie.


Către aleea largă folosită de majoritatea vizitatorilor, mergem pe o potecă nemarcată ce ocoleÅŸte cabana Lavaredo scurtând astfel drumul. În faÅ£a noastră soarele luminează extraordinar o creastă ascuÅ£ită ÅŸi zimÅ£ată. Cred că asta e unul din motivele pentru care DolomiÅ£ii sunt consideraÅ£i Sit UNESCO.


Până la Rifugio Auronzo, de acum e doar o plimbare de seară. Chiar ÅŸi în jurul cabanei e pustiu, aproape toate maÅŸinile pe care le vasusem de dimineaţă plecaseră. Doar undeva mai jos erau niÅŸte oameni cu rulote. Åži lunga serie de UAUUU-uri nu se termină aici. Lângă Lacul Misurina avem o imagine de final de zi care nu mai are nevoie de vreun comentariu.

Ca ÅŸi încheiere o să sintetizez ziua aceasta într-un singuri cuvânt: minunat. M-am simÅ£it norocos să pot face drumeÅ£ia asta pe lângă Tre Cime ÅŸi Monte Paterno.

Detalii tehnice:

Traseu cu maÅŸina:
Borca di Cadore - Cortina - Passo Tre Croci - Lago di Misurina - Rifugio Auronzo
Durata: 45 minute
Costuri: 24 de euro / maÅŸină pentru acces pe ÅŸoseaua de altitudine ÅŸi parcare lângă Auronzo

Traseu cu piciorul:
Rifugio Auronzo - Rifugio Lavaredo - Rifugio Antonio Locatelli - circuit în jurul Rifugio Locatelli - Rifugio Pian di Cengia - Rifugio Lavaredo - Rifugio Auronzo
Durata: 10 ore

Toate fotografiile Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 3

  • Daniel

    03 dec 2014 04:19:06

    Foarte faina excursia voastra ! Ma bucur pentru voi ! Si multumesc ca ne-ai impartasit privelistile.

  • maria obarse

    04 dec 2014 14:06:22

    Excelente peisaje,ramai cu rasuflarea taiata. Va iubim, va invidiem cocomitent pentru reusita si va multumim ca nu ne-ati uitat si ne-ati facut o seara minunata. Marite, pe plasma,pozele sunt dementiale.Le-am revazut de mai multe ori....

  • Eduard Munteanu

    13 ian 2015 04:15:28

    Superbe imagini si utilã relatarea! Sper sã ajung și eu în zona Tre Cime - Monte Paterno!

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2024