Malta, episodul 1- Bogdan Balaban

Malta, episodul 1

Data publicării: 01 apr 2015

Pe la sfârşitul toamnei lui 2014 apăruseră la companiile aeriene nişte bilete reduse pentru diverse destinaţii. Am cântărit repede problema şi am cumpărat două bilete către Malta pentru februarie 2015.

Biletele au costat 602 lei pentru două persoane. Am folosit compania WizzAir. Ce e enervant la compania asta e faptul că transportul bagajului e chiar un pic mai scump decât transportul persoanei.

Cazare am găsit la un hotel de lângă Valletta cu 804 lei pentru 7 nopţi.

Zborul a fost unul plăcut şi am putut admira de sus Dunărea şi nişte munţi înzăpeziţi din Bulgaria.

Malta ne-a întâmpinat cu un cod galben de vânt puternic pe care l-am simţit încă din timpul zborului. Am aterizat în jurul orei 14:00, ora locală. Aeroportul e micuţ dar cochet.

Malta reprezintă un arhipelag alcătuit din şase insule: Malta, care este cea mai mare ca suprafaţă (246kmp), Gozo (67kmp), Comino (3,5kmp), Cominotto, Filfla şi St. Paul, ultimele trei fiind nelocuite.

Situată la circa 90 km sud de insula Sicilia şi 290 km de ţărmul Africii, Malta este de fapt un podiş calcaros scund, cu înălţimea maximă de 253m. Situat în centrul Mării Mediterane, arhipelagul maltez îmbină frumuseţea naturală cu 7000 de ani de istorie.

Din timpuri străvechi, frumuseţea incredibilă a insulei, piatra de culoarea mierii şi porturile naturale au fost răspunzătoare pentru influenţa şi reputaţia cunoscută în întreaga lume.
Malta este o ţară în care densitatea populaţiei este foarte crescută. Mai exact 1562 de persoane / km pătrat ceea ce o situează pe locul 7 în lume. Zonele cu terenuri agricole sau natură sunt foarte puţine.

Cea mai facilă şi ieftină cale de a călători în Malta este cu autobuzul. Aşadar ne-am înfiinţat ca să ne luăm bilete. Biletele sunt valabile pe orice autobuz dar cu anumite limitări. Preţurile arată aşa:

1.2 Euro - bilet valabil două ore
1.5 Euro - bilet valabil o zi
6,5 Euro - bilet valabil o săptămână
26 Euro - bilet valabil 30 de zile
72 Euro - bilet valabil 90 de zile

Bineînţeles am optat pentru biletul valabil o săptămână. Reţeaua de autobuze din Malta acoperă bine toată insula. Uneori însă călătoriile pot fi lungi şi obositoare. De asemenea există nişte reguli de care trebuie să ţii cont dacă vrei să călătoreşti cu un autobuz maltez:

Autobuzele au o singură uşă pe unde se face şi urcarea şi coborârea.
Dacă eşti în staţie şi vrei să urci în autobuz trebuie să îi faci semn şoferului să oprească, altfel rămâi în staţie.
Dacă eşti în autobuz şi vrei să cobori la următoarea staţie trebuie să apeşi un buton pe care scrie stop, altfel ai şanse să mai rămâi în autobuz.
La urcare trebuie să îi prezinţi biletul şoferului, iar dacă nu ai, să îţi cumperi.
În timpul călătoriei trebuie să fi atent la staţia ce urmează. Aceasta este afişată pe un ecran. De asemenea este anunţată de o voce suavă prin instalaţia de sunet a autobuzului în limbile malteză şi engleză.

Până nu demult în Malta operau transport de persoane nişte autobuze retro foarte şic. Din păcate, începând cu 2011, compania care operează autobuzele pe insulă a fost privatizată şi a înlocuit vechile autobuze retro, care făceau deliciul turiştilor, cu autobuze noi, moderne, pe care le vezi cam peste tot prin Europa.

A fost o afacere dubioasă în care au fost implicate companii renumite. Până la urma compania de transport a dat faliment. Şi astfel a fost îngropat unul dintre cele mai puternice simboluri ale Maltei. Cu puţin noroc, mai poţi vedea vechile autobuze prin Gozo sau pe linii private din Malta.

Limbile oficiale în Malta sunt malteza şi engleza. Dar se vorbeşte destul de mult şi italiana. Se scrie numai cu caractere latine. Malteza mie mi se pare că aduce mult cu limba arabă. Dacă încerci să pronunţi ceva ce vezi scris, sigur vei greşi.

Ziua 0

Drumul de la aeroport şi până în Capitala Valletta durează cam 20 de minute. Chiar la intrarea în cetatea ce adăposteşte oraşul se afla Fântâna Triton în jurul căreia este amenajată o mare staţie de autobuze. Practic de aici poţi ajunge cu autobuzul în orice oraş ori sat al insulei.

Noi am avut cazare în staţiunea Il Gzira, cam la 5km de capitală. Cu autobuzul cei 5km se parcurg cam în 20 de minute.

Malta a fost o perioadă stăpânită de englezi. De la ei a rămas regula circulaţiei maşinilor pe partea stângă. Indicatoarele sunt însă rare. Restricţiile de viteză sunt exprimate european, în kilometrii pe oră. Poţi găsi şi celebrele cabine telefonice londoneze.

Ne cazăm la hotel într-un apartament cu dormitor bucătărie şi baie. Condiţiile oferite sunt foarte bune. Ce ne contrariază e faptul în toată clădirea nu există instalaţie de încălzire. Temperatura în perioada în care am fost noi a fost cam de 15-16 grade dar ceea ce ne-a dat cu adevărat de furcă a fost vântul.

Seara am petrecut-o în mică peninsulă Manoel unde am admirat de pe cheu o mare varietate de iahturi.

Ziua 1

Prima zi plină pe care am avut-o în Malta a fost foarte aglomerată. Am profitat de vremea bună pentru a merge în câteva locuri interesante. Am început ziua cu o plimbare în capitala Valleta. Am intrat în cetate trecând peste un pod înalt şi am început să o explorăm.

Prima dată am vizitat Grădinile Barakka de Sus. E încă dimineaţă şi e lume puţină. Grădinile sunt situate într-un loc înalt al cetăţii ce permite o vedere completă spre Grand Harbour, cel mai mare port natural din Mediterană. Pe partea opusă se găsesc cele Trei Oraşe, Senglea, Birgu şi Kalkara, fiecare ocupând o peninsulă.

În Grădinile Barakka de Sus există bunul obicei de a se trage cu tunul în fiecare zi la ora 12:00. Lângă grădini se afla o construcţie bizară din metal înaltă cam de 60 de metri. Ne apropiem şi vedem că e vorba de un lift care face legaura cu portul. Urcarea sau coborârea e taxată cu un euro. Liftul a fost construit ca să facă legătura între port şi cetate.

Balcoanele de lemn sunt un simbol al Vallettei

Am revenit în oraş şi am nimerit exact strada cu oficiul turistic. Intrăm să ne interesăm dacă spectacolul In Guardia se va ţine astăzi. Primim informaţii complete şi detaliate. Despre acest spectacol am să vă vorbesc mai târziu.

Până una alta mergem în centrul capitalei, la catedrala Sf. Ioan, locul de unde provin Cavalerii Sfântului Ioan, purtătorii Crucei Malteze cunoscuţi şi sub numele de Cavalerii de la Malta.

Catedrala este impresionantă atât prin dimensiuni cât şi prin picturile valoroase din interior. Plăcile funerare din marmură, care formează podeaua catedralei, somptuosul tavan pictat de Mattia Preti şi statuile în stil baroc te vor ajuta să-ţi imaginezi splendoarea care caracteriza ceremoniile Ordinului. Dintre numeroasele picturi valoroase care se găsesc în catedrala ai grijă să nu ratezi Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul şi Sfântul Jerome, două capodopere ale lui Caravaggio pictate în timpul şederii lui în Malta.

Catedrala are două turnuri cu ceas însă acestea indică ore diferite. Legenda spune că acest lucru are menirea să încurce planurile diavolului care va fi confuz neştiind ce oră este.

Puţin mai încolo de catedrală se găseşte piaţa mare a oraşului, numită St. George. Pe una din laturile sale se găseşte Palatul Marilor Maeştri. În prezent acesta găzduieşte biroul preşedinţiei şi reuniunile Parlamentului maltez. Imobilul a fost iniţial o structură simplă din lemn, înconjurată de un zid de piatră.

Ca de obicei vremea ignora prognoza şi momentul a fost numai bun cât să ne refugiem de ploaie şi să vizităm Palatul Marilor Maeştri.

Ordinul Maltez l-a achiziţionat în 1571, aducându-i multiple îmbunătăţiri de-a lungul mai multor generaţii. Clădirea actuală prezintă stilul arhitectului sau maltez, Girolamo Cassar, caracterizat prin sobrietate şi grandoare.

Palatul Ordinului de Malta - Palatul Marilor Maeştri cuprinde două curţi interioare, cea mai mare dintre acestea fiind numită după statuia zeului Neptun, care se afla în centrul său. Cea mai mică dintre curţi poartă numele prinţului Alfred, unul dintre fiii reginei Victoria, însă este celebră mai curând pentru ceasul Pinto, realizat cel mai probabil în 1745 de către ceasornicarul maltez Gaetano Vella. Orologiul are patru cadrane, care indică, în afară de oră, ziua, lună şi fazele lunii. În clădire se mai află două galerii ce conţin o impresionantă colecţie de armuri, din diverse epoci.

După ieşirea din Palat facem o plimbare prin străduţele mai mici ale capitalei. Trecem pe lângă Teatru Manoel şi Domul Camelite. Vis-a-vis de acesta din urmă se afla Catedrala Anglicană Saint Paul.

Am uitat să vă spun că în Malta bisericile au dimensiuni uluitoare. În fiecare oraş sau sat biserica iese imediat în evidentă fiind cea mai mare clădire. Fiecare biserică e un fel de Catedrală a Mântuirii Neamului Maltez.

O luăm în jos pe lângă catedrala englezească sperând să ajungem la timp la Fortul St. Elmo. În ziua aceasta aici se desfăşoară spectacolul In Guardia. În sezonul turistic acesta se desfășoară in fiecare duminică. Iarna se ține doar odată pe lună.

Paradele Gărzilor reprezintă reconstituiri ale unui eveniment istoric autentic care a avut loc în interiorul Fortului St. Elmo: inspecţia periodică a fortului şi a garnizoanei de către marele intendent din Ordinul Cavalerilor Sf. Ioan, responsabil cu afacerile militare. Pe durata reconstituirii, garnizoanele fortului (în număr de aproximativ 70), decorate cu toată pompa, găzduiesc o serie de exerciţii militare specifice epocii.

În timplul paradei se trage cu puşca şi două feluri de tunuri. Luptele cu săbii sunt de asemenea spectaculoase. Am observat că maltezii au o mare pasiune pentru efectele pirotehnice zgomotoase.

Fortul St. Elmo – a fost ridicat în 1552 de către cavaleri pentru a apăra portul, însă a fost distrus în întregime în timpul asediului din 1565. Ulterior fortul a fost reconstruit de către liderii militari ai oraşului, iar în prezent o parte a acestuia găzduieşte Muzeul de Război.

De la Fortul St. Elmo facem o plimbare cam de 10 minute până la Grădinile Barakka de Jos. Şi aici e loc frumos de belvedere către portul natural şi cele Trei Oraşe.

După spectacol luăm autobuzul pentru a vedea templul Megalitic de la Tarxien, monument UNESCO. Templele Tarxien datorează numele lor localităţii unde s-au găsit (de la Tirix, ceea ce înseamnă o mare piatră), așa cum au fost rămășițele excavate la Skorba.

Cărbunele găsit în site-ul la Skorba a fost crucial în datarea Templului. Templele au fost rezultatul mai multor etape de construcție, de la circa 3000-2200 î.Hr., există dovezi de activitate umană în insulele din neoliticului timpuriu (cca. 5000 î.Hr.), cioburi de ceramică, rămăşiţele carbonizate ale incendiilor și oase .

Sir Temi Zammit, un arheolog maltez eminent al secolului al XIX-lea, a datat templele neolitice la 2800 î.Hr., iar cultura Tarxien în Epoca Bronzului la 2000 î.Hr.

De la templu ne deplasăm către piaţa centrală a oraşului dominată de o altă Catedrală ( tot a Mântuirii Neamului) deosebit de frumoasă la exterior însă închisă din păcate.

Ambarcatiuni la Birgu

Valletta văzută din orașul Birgu

Orasul Sanglea

Ne-am deplasat la Birgu pentru a vizita un orăşel medieval frumos aflat pe o peninsulă. Am intrat în Muzeul Maritim şi nu am fost deloc dezamăgiţi.

Muzeul este o combinaţie plăcută între o plimbare prin port, admirând yachturile, şi iniţierea în tainele mării. Suntem încântaţi de machetele navelor feniciene şi ale altor ambarcaţiuni, care reproduc până la cele mai mici detalii vasele originale.

Muzeul este o combinaţie plăcută între o plimbare prin port, admirând yachturile, şi iniţierea în tainele marii. Suntem încântaţi de machetele navelor feniciene şi ale altor ambarcaţiuni, care reproduc până la cele mai mici detalii vasele originale.

Mergem apoi pe jos, tot pe lângă apă, până la extremitatea peninsulei. De pe faleză admirăm câteva iahturi mari şi un fort ce pare a fi în renovare sau construcţie. Găsim un pasaj care ne poartă tot pe malul apei către cealaltă peninsulă, Kalkara. Ţinem conturul unui golf şi până la urma vizităm şi o parte din acest mic oraş. Coborâm în golful Rinella şi admirăm de pe mal, un alt fort, numit Ricazoli, aflat şi el în renovare şi construcţie.

Barca tradiţională malteza şi oraşul Kalkara

Şi uite aşa se duse prima zi. Obositoare, lungă, dar faină.

Ziua 2
Plecăm de dimineaţă către Mdina, oraşul tăcut. Avem de mers vreo oră cu un autobuz care parcurge pe un drum foarte întortocheat.

Poarta de intrare în Oraşul Tăcut

Mdina, vechea capitală a insulei, este considerată a fi una dintre cele mai frumoase cetăţi medievale locuite din Europa. Nu trebuie să rataţi acest labirint de străzi înguste şi şerpuite presărate cu biserici şi palate. Catedrala închinată Sfinţilor Petru şi Pavel, cu frumoasa faţadă în stil baroc, merită vizitată cu siguranţă.

Mdina este bijuteria medievală a Maltei. Străduţele sale înguste şi şerpuite, lângă care îşi fac loc zidurile impunătoare ale caselor, te îmbie parcă la plimbare. Semnele dezvoltării moderne sunt puţin vizibile. În Mdina există numeroase locaţii încărcate de istorie şi tot de aici poţi admira cele mai frumoase privelişti din Malta.

În faţa porţii de intrare în cetate aşteaptă cuminţi, în rând câteva trăsuri. Sunt destul de diferite faţă de ceea ce am mai văzut prin aceea că sunt destul de mici.

Pătrundem în oraş înainte de ora 10 şi ne plimbăm prin străduţele strâmte. Oraşul e pustiu şi de asta înţelegem foarte bine de ce mai este numit oraşul tăcut. Până se deschid principalele obiective am timp suficient să batem toate cotloanele oraşului care de altfel nu e foarte mare. De pe ziduri se vede marea.

În oraşul vecin Mosta ne atrage atenţia un dom uriaş.

Găsim deschisă biserica San Roque şi o vizităm. Înăuntru nu e nimeni aşa că ne bucurăm de o aşa ocazie rară ca să examinăm pe îndelete tot ceea ce e înăuntru.

Piaţa mare din Mdina e dominată de o contructie imensă, biserica Sf. Petru şi Pavel. Interiorul este excepţional.

Impunătoarea construcţie din Mdina a fost ridicată pe ruinele alteia, o clădire normandă, grav avariată de cutremurul din 1693, care a distrus o mare parte din oraş. Noul edificiu a fost înălţat după planurile arhitectului maltez Lorenzo Gafa şi a fost sfinţit în 1703. A fost închinat Sfântului Apostol Pavel care a convertit Malta la creştinism, când a ajuns aici, în urma unui naufragiu, în drum spre Roma, în anul 60. Sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi cea a Adormirii Maicii Domnului constituie cele două hramuri ale bisericii.

Chiar la intrarea în catedrala puteţi vedea numărul mare de morminte pentru că cei mai mulţi dintre episcopii Maltei au fost îngropaţi aici. Alte pietre tombale se afla în Capela Sfântului Jurământ şi într-o criptă special amenajată. Tavanul este acoperit cu fresce reprezentând scene din viaţa Sfântului Pavel. În partea stângă a intrării se afla baptiseriul împodobit cu o statuie a acestuia şi două medalioane pictate, reprezentând Botezul Mântuitorului şi Martiriul Sfântului Patron al locaşului. Sunt şi câteva dintre piesele rămase din vechea catedrală.

În toate navele există monumente din marmură şi bronz, iar la uşa de intrare în sacristie, ea însăşi o operă de artă, apar pe lângă imaginile sculptate în lemn irlandez a Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, două steme, una a Mdinei şi cealaltă goală, fără o imagine anume, deoarece în secolul al XVI-lea scaunul episcopal al Maltei era vacant. Uşile şi întreaga lemnărie sunt realizate în stil sicilian cu unele adaptări.

Una dintre atracţiile Catedralei o constituie pictura aflată într-o capelă laterală. Lucrarea a fost realizată în 1886 de Domenico Bruschi în culori vii reprezentând Buna Vestire alături de imaginile profeţilor anunţând naşterea lui Mesia. În biserică există şi o orgă, operă a meşterului A. Rossi din Neapole, plasată aici în 1774. Orga a fost restaurată de R. Buhagiar în 2005. O altă pictură deosebit de frumoasă îl reprezintă pe Sfântul Pavel pe un cal alb în mijlocul unei bătălii din 1429. Sfântul apare aici pentru a-i încuraja pe credincioşii din Mdina care i-au cerut ajutorul în timp ce zidurile cetăţii erau atacate de barbari.

Capela Sfântului Jurământ prezintă un tabernacol cu ornamente de argint şi un tron datând din secolul al XVIII-lea, realizat de Anuetto Pullicino. Capela este dedicată Sfintei Fecioare şi există aici o icoană bizantină din secolul al XV-lea care o reprezintă cu Pruncul în braţe. Pictura altarului este opera lui Mattia Preti şi reprezintă convertirea Sf. Pavel. De asemenea o altă lucrare de deasupra acesteia, semnată de acelaşi artist înfăţişează naufragiul Sfântului Apostol. Lespezile altarului principal au aparţinut vechii catedrale şi au fost completate în 1726 cu unele din marmură preţioasă şi incrustaţii de lapislazuli. Podeaua Capelei Crucifixului din stânga altarului principal a fost desenată de Francesco V. Zahra şi realizată de Fra Innocenzo da Petralia Soprană. Crucifixul este considerat făcător de minuni şi de aceea o mulţime de credincioşi vin şi se roagă înaintea lui.

Ieşim din catedrală şi intrăm într-o clădire învecinată în Muzeul Catedralei. Vizita face toţi banii. Aici găsiţi o mare colecţie numismatică, manuscrise, hărţi, gravuri ale lui Albrecht Durer. Ceea ce m-a impresionat cel mai mult au fost cele câteva edicte papale, unele dintre ele nedesfăcute.

Apoi am intrat şi în Palatul Depiro. Acesta este în mare parte transformat în restaurant. La subsol găzduieşte un mic muzeu de etnografie. Ca să intri în el e rost de un pic de aventură: trebuie să mergi în bucătăria restaurantului şi să rogi pe cineva să îţi deschidă.

Mdina mai este vestită pentru articolele din sticlă făcute în oraş.

Dar mai e ceva ce nu te poate lăsa indiferent: decoraţiunile de pe uşi şi porţi. Acestea se găsesc în forme foarte variate şi dacă stau bine să mă gândesc sunt specifice fiecărei porţi.

Ne îndreptăm apoi către oraşul Rabat. Ca să ajungi din Mdina în Rabat trebuie doar să treci strada care desparte cele două oraşe. Rabatul este un oraş mai animat, cu maşini, magazine şi tot ceea ce are un oraş din secolul XXI.

Cu toate astea e un oraş unde se găsesc nişte lucruri interesante: catedrala Sf. Pavel construită deasupra catacombelor Sf. Pavel şi catacombele Sfintei Agata . Noi le-am vizitat doar pe cele din urmă. Până să ajungem la ele şi să intrăm împreună cu ghidul nostru am vizitat un mic muzeu plin cu elemente minerale dar şi cu multe obiecte bisericeşti, bancnote, icoane și sculpturi în piatră.

Criptele sunt foarte interesante ca atmosferă, poveste şi organizare. Povestea lor şi poze( nu e permisă fotografierea ) o găsiţi aici:

http://www.doxologia.ro/viata-bisericii/locuri-de-pelerinaj/catacombele-din-malta-locurile-de-nevointa-ale-sfantul-apostol

Ramona a avut o senzaţie ciudată în cripte. Aceasta i-a produs un oarecare disconfort drept pentru care am renunţat să mai intrăm şi în catacombele Sf. Pavel. Am vrut în schimb să intrăm în catedrală. Am găsit-o închisă. Pentru că era foarte mare, iniţial am crezut că poate nu am nimerit intrarea care trebuie. Un localnic însă ne-a povestit că în urmă cu puţin timp s-a comis un jaf în această biserică şi că deocamdată chiar este închisă.

Curiozitatea ne-a împins într-o localitate vecină, Mosta. Ce are el, cu adevărat deosebit, este domul, situat pe al treilea loc în Europa ca înălţime, după cele ale bisericilor Sf. Petru din Roma şi St. Paul din Londra.

O întâmplare memorabilă s-a petrecut în timpul celui de-al doilea război mondial, când o bombă uriaşă, găurind pereţii şi aterizând pe podeaua de marmură, nu a explodat. Replica acelei bombe se păstrează şi acum în biserică.