Munții Siriu: Vf. Bocârnea
Data publicării: 11 iun 2015
Click aici pentru a vedea galeria completă de fotografii
Dimineaţa de mai era mohorâtă încă de la prima oră. Plouă. Tura noastră în Munţii Siriu părea compromisă. Cu toate astea ne mobilizăm şi plecăm la drum. Suntem trei: Mihai, Radu şi eu.
Mergem cu maşina pe ruta Braşov - Întorsura Buzăului - Băile Siriu - Cabana Valea Neagră. Lăsăm maşina lângă o punte suspendată care traversează râul Buzău iar de acolo o luăm pe jos. Avem de parcurs câteva sute de metri până la cabana iar de acolo intrăm şi pe marcajul banda roşie.
E încă dimineaţă, atmosfera e umedă dar totul e compensat de explozia de verde a pădurii. Începem să urcăm pe un drum forestier pe alocuri noroios. Nu e greu, ţinem un ritm destul de bun. La un moment dat părăsim acest drum şi intrăm pe potecă, nu pentru mult timp, ci doar pentru a mai scurta o serpentină. Prin pădure e doar zarva iscată de un mic pârâiaş ale cărui ape cad din loc în loc. Drumul e în mare parte lat până într-o zonă unde întâlnim câteva doborâturi.
Începem să urcăm mai serios ocolind câţiva brazi căzuţi. Ieşim într-un mic luminiş unde facem o primă pauză mai consistentă. Apoi ne aşteaptă o porţiune de urcare mai înclinată. Aud voci. Nu am halucinaţii, peste câteva minute apare un grup mare de băieţi şi fete care stătuseră noaptea trecută cu cortul lângă Lacul Vulturilor. După figurile lor îmi dau seama că ploaia de peste noapte le-a făcut şederea cam neplăcută.
Ieşim din pădure într-o poiană mare cu ceva belvedere. Recunoaştem satul Crasna şi alte câteva localităţi din apropiere de Întorsura Buzăului. Urme de ceaţă încă rezistă în Valea Buzăului.
În continuare poteca ne va duce pe la marginea poienii şi din când în când mai intrăm în pădure pentru porţiuni scurte. Încet-încet ne apropiem de Poarta Vînturilor, o șa largă aflată între cele mai înalte vîrfuri din Munții Siriu: Malîia și Bocârnea.
Poteca ne duce într-un drum forestier iar de acolo nu mai avem mult de mers. Ieşim definitiv din pădure şi ne putem orienta mai bine. Peste Lacul Vulturilor e ceaţă care se îndreaptă către vârful Mălîia. În depărtare se disting nişte porţiuni din Munţii Ciucaș şi Zăganu.
Ajunşi în Poarta Vânturilor facem o foarte scurtă şedinţă tehnică: nu vom mai coborî în ceaţă de la Lacul Vulturilor, ci vom urca pe Vf. Bocârnea, singurul care încă are vizibilitate. Pentru a face acest lucru este nevoie să părăsim marcajul şi să mergem cu încredere pe o culme secundară ce se opreşte într-o mică șa. De acolo avem de urcat abrupt pe un fel de jgheab.
Înaintarea noastră a fost frânată pe alocuri de tufele de ienupăr, de afiniş, de lipsa unei poteci adevărate, Dar asta nu ne-a împiedicat să ne atingem scopul, a fost puţin mai greu însă la final ne-am cocoţat pe vârf. Sau cel puţin aşa credeam.
Întotdeauna mi-am imaginat că de pe vârful Bocarnea trebuie să existe o panoramă de 360 de grade. Greşit! Pe o parte a culmii se afla o grămadă de arbuşti care împiedică vizibilitatea în special către est.
Uitându-ne mai bine vedem şi unde este de fapt vârful. Trebuie să ocolim câţiva arbuşti şi astfel ajungem într-un loc unde se afla un stâlp de beton ce marchează altitudinea de 1657 metri, cât măsoară Vf, Bocârnea.
Stăm pe nişte bucăți de ciment şi savurăm momentul. Facem tradiţională poză de vârf pentru a marca succesul primei noastre ascensiuni pe Vf. Bocârnea. Între timp, ceaţa a cucerit şi vârful Mălîia şi puţinele porţiuni din Ciucaș care se vedeau.
Pentru prima parte a coborârii alegem un traseu nemarcat ce continuă pe culmea pe care se afla şi vârful. Există ceva urme de potecă printre tufele de ienupăr. O vreme rămânem la altitudine. Ne apropiem de o poiană mare dotată cu o stână de culoare verde. Până acolo însă va trebui să coborâm destul de abrupt.
Stâna e amplasată într-un cadru natural excepţional. Ciobanii pare-se că au şi o belvedere minunată. Din păcate nu am găsit pe nicăieri numele acestei frumoase poieni.
După coborâşul cel abrupt ajungem într-o şa. Din stânga vine un drum forestier proaspăt făcut. O luăm pe el ştiind că ne va duce la marcajul pe care am urcat. E adevărat, cu un mic ocol.
Cam după 10 minute întâlnim banda roşie şi o luăm la vale. De aici încolo nu a mai fost nimic interesant. Am ajuns în drumul forestier, ne-am luat cu vorba şi undeva am ratat potecă ce tăia o serpentină. Constatăm cu satisfacţie că ploaia ne-a ocolit. Cu cât ne apropiam mai tare de poalele muntelui cu atât mai noroios devenea drumul.
Mocirliți bine ajungem la maşină. Norocul nostru este că în apropiere se afla o troiţă cu izvor unde ne putem curăţa foarte bine. Încheiem excursia mulţumiţi şi bucuroşi că am transformat o zi ce se anunţa potrvinică pentru mersul pe munte într-una în care totul a mers ca la carte.
Traseu:
Cabana Valea Neagră - Poarta Vânturilor - Vf. Bocârnea - Poiana cu Stâna Verde - Cabana Valea Neagră
Marcaj: Cabana Valea Neagră - Poarta Vânturilor - banda roşie
Durata: 7 ore
Toate fotografiile Adaugă un comentariu Înapoi
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole
Comentarii: 3
-
mihai
12 iun 2015 11:00:01
A fost foarte frumos si ne-am luat inima in dinti ! Vremea a tinut cu noi din toate punctele de vedere ! Se cade o revenire in Siriu, tura de explorare si miscare. Pe cele 2 varfuri au fost montati stalpi indicatori , plus ca merita revenit pentru Lacul Vulturilor si lacul Malaia cu alta ocazie. Poate reusesc sa revin in toamna ! (cu urcare pe triunghi rosu de la barajul Siriu).
-
mihai
12 iun 2015 12:11:29
Poiana cu stana verde , se afla undeva sub Vf.Dosu Muntelui din cate am putut eu identifica pe o harta a Siriului, dupa ce am coborat nemarcat de pe varf.
-
mergpemunte.ro
28 apr 2018 20:38:31
Tocmai ce m-am intors din Siriu. Am urcat tot pe banda rosie, pornind de la Cabana Valea Neagra, si pana in Poarta Vanturilor am facut fix 2 ore si jumatate cat scria pe marcaj, dar nu prea m-am oprit si aveam bagaj usor. Daca ajungi in Poarta Vanturilor, e pacat sa nu te duci si la Lacul Vulturilor, pentru ca mai mergi doar 10 minute pe teren plat, chiar de simti putin ca pe platou in Bucegi, la un moment dat :)) Mihai, probabil te refereai la Varful Mălâia, nu lacul :D Alt lac ar mai fi Lacul Sec, dar e cam sec :)) Nu am urcat pe nici unul din varfuri ci am fost doar la Lacul Vulturilor dar e de revenit in Siriu, eventual pe alt traseu, pornind din Valea Milei :D