Finlanda: la pas prin Helsinki- Bogdan Balaban

Finlanda: la pas prin Helsinki

Data publicării: 05 nov 2015

Click aici pentru a vedea galeria completă de fotografii

Când am ajuns la Tallinn nu mă gândeam că voi călca şi prin Helsinki. Ideea a venit la faţa locului cititnd undeva că se poate face trecerea cu vaporul. M-am interesat de transport fără să am convingerea că planul ar putea fi şi pus în practică.

Cu toate astea o călătorie până la Helsinki s-a dovedit uşor de făcut şi ieftină. Compania Tallink( tallink.com ) asigură legătură între cele două capitale cam din două în două ore cu nişte feriboaturi de mari dimensiuni. Pe noi doi biletul dus-întors ne-a costat 56 de euro.

Dimineaţa, în jur de ora 7 ne înfințăm în port. Acesta are 4 terminale, ca la aeroporturi şi trebuie să fi atent de unde pleci că altfel e nevoie să ocoleşti mult vreun golf. La noi treaba a mers ață că ne documentaserăm bine. Cumpărăm biletele şi ne îndreptăm spre poarta de îmbarcare.

Ei bine, de la casa de bilete şi până la feribot am făcut cam 15 minute pe jos în ritm alert. Se merge mult prin burdufuri şi suntem mereu atenţi la numele navei noastre afişat pe panouri.

Ne îmbarcăm în sfârşit pe vasul MS Superstar. Nava are mari dimensiuni, o grămadă de nivele, este un fel de orăşel plutitor. Primul nostru gând este să găsim puntea, numită Sun Deck, unde poţi sta afară şi vedea panorama.

Pentru asta urcăm cu liftul vreo două etaje, mergem pe un coridor strâmt unde se afla cabinele. Ieşim pe punte şi ne bucurăm de o privelişte frumoasă cu capitala Estoniei, Tallin.

Începând cu ora 7:30 urmărim cu interes maneverele de plecare, de ridicare a ancorei. Nava prinde viteză şi începe să bată vântul. Distanţa de 82km între Tallinn şi Helsinki este acoperită în două ore.

După ce ne depărtăm de ţărm începem să cercetăm nava. Undeva găsim specificaţiile tehnice:

MS Superstar este un feribot de mare viteză ce aparţine Estoniei. Operează pe ruta Tallin-Helsinki din aprilie 2008. A fost construit în Italia iar interiorul navei a fost conceput de doi designeri italieni. Vasul poate transporta cam 2000 de pasageri şi 450 de autoturisme.

Vaporul este spaţios, cu multe etaje, cu cafenele, restaurante, supermarket, loc de joacă pentru copii, recepţie ca la hotel. Există trei clase de confort: Star-class, Comfort class şi Business class.

Pe vapor există tot felul de inscripţii în limbile engleză, finlandeză şi estonă. Doar dacă îţi arunci un pic ochii pe texte ai să îţi dai seama că finlandeză şi estona sunt înrudite.

Vasul are uneori aspectul unui tren de navetişti, mulţi inşi dorm direct pe jos, pe mocheta sau pe canapelele din restaurante.

Vaporul acostează în portul din Helsinki exact după două ore. Urmează un alt drum prin burdufuri dar ceva mai scurt. Terminalul finlandez nu e aşa de modern precum cel de la Tallinn însă este la fel de bine organizat.

În faţa sa există o staţie de tramvai de unde poţi luaţi bilet că să ajungi în centru. Noi am preferat să mergem pe jos, plimbarea ia cam o jumătate de oră şi îţi dă ocazia să te aclimatizezi cu aerul de Finlanda.

Mergem ghidaţi de telefon şi de nişte turişti germani care merg înaintea noastră şi par mai familiarizaţi cu oraşul. Străzile sunt aproape pustii, abia în zona centrală găsim mai multă lume. Paşii ne sunt purtaţi până la gară. În faţa ei se găseşte o piaţă imensă. De aici o să începem să explorăm cele mai interesante locuri din oraş.

Gara are dimensiuni impresionante şi o arhitectură destul de originală. Mergem până la peron să vedem şi noi cum arată un tren finlandez.

Ne îndreptam către Piaţa Senatului în care intram dinspre vest. Aceasta a fost proiectată între 1830-1852 şi are forma unui dreptunghi în care se pot admira patru clădiri care încadrează acest spaţiu larg: Palatul Guvernului, clădirea Universităţii, Biblioteca Naţională şi Catedrala luterană din Helsinki.

Catedrala aceasta e cocoţată pe un deal şi de la ea şi până la piaţa ai de coborât( în cazul nostru ) sau de urcat o grămadă de trepte.

Statisticile spun că anual peste 350 000 de vizitatori intră în acest templu. De afară edificiul arată foarte bine: scări abrupte, cupole verzi cu auriu, statui pe acoperiş ale sfinţilor apostoli veghează întregul oraş. Construcţia a fost finalizată în anul 1852.

Interiorul a fost o dezamăgire, nu am găsit absolut nimic notabil. Dar priveliştea de sus merită o pauză mai lungă. Noi am stat cuminţi pe scări şi am savurat momentul.

În faţa Catedralei se remarcă statuia țarului Alexandru al II-lea, reper important pentru întâlniri. La picioarele sale, patru figuri adiţionale spun povestea pieţei: Lex(legea) (cu faţa la Palatul Guvernului), Lux(lumina) (cu fața înspre soare), Munca (spre universitate), şi Pax(pacea) (spre catedrala).

În apropiere, cam la 10 minute de mers pe jos catedrala rusească Uspenski. Ea fost construită pe nişte stânci. Personal mi s-a părut o clădire fabuloasă, mai ales pe interior.

Catedrala Uspenski

Catedrala Uspenski este cea mai mare biserică ortodoxă din Europa Occidentală. Creată de arhitectul rus Alexey Gornostaev, catedrala a fost construită și după moartea acestuia, între anii 1862-1868, în timpul ocupării Finlandei de Imperiul Rus.

Ca şi catedrala luterana, Catedrala Uspenski este construită pe un deal şi poate fi admirată aproape din orice parte a oraşului.

De aici o luăm încet în jos şi ajungem în portul principal unde ne aşteaptă "Kauppatori", piaţa de la malul mării, de unde putem cumpăra suveniruri, fructe şi tot felul de preparate din peşte. Din primăvară până-n toamnă, localnicii vând aici tot felul de produse finlandeze proaspete şi o gramada de suveniruri. De jur împrejurul pieţei sunt cafenele şi terase unde vă puteţi relaxa sau admira iahturile care poposesc aici.

Din piaţa Kauppatori luăm un feribot spre Suomenlinna, un buchet de insule pe care se află cea mai mare cetate a imperiului suedez. Atentie mare cu cine călătoriți. Ca și la Venezia compania locală de transport în comun oferă cele mai bune prețuri pentru această călătorie. Există și așa-numitele țepe turistice unde vaporașul vă poate costa și triplu.

Construită în 1778 pentru a proteja partea de est a imperiului, Suomelinna a căzut mai târziu în mâinile ruşilor, care au controlat-o până în 1917, când Finlanada şi-a câştigat independenţa. Câteva muzee care prezintă istoria fortăreţei intrate în Patrimoniul UNESCO şi un şantier naval destul de vechi dar încă activ, ne captează atenţia pe parcursul plimbării. Din depărtare, de pe mare, se pot vedea cele două catedrale, Luterană şi Ortodoxă, care parcă plutesc deasupra oraşului.

Revenim în piaţa oraşului unde încercăm câteva bunătăţi locale gătite pe bază de peşte. A fost totul delicios.

De aici intrăm apoi în Parcul Esplanadi un parc îngust şi lung amenajat între două bulevarde destul de aglomerate.

Paşii ne duc apoi pe o stradă largă ce trece pe lângă gară. Remarcăm apoi clădirea modernă a Helsinki Musical Centre şi parcul de lîngă ea. Câţiva tineri cu skateboarduri încearcă diverse mişcări specifice, spectaculoase.

Puţin mai sus, peste drum se găseşte Muzeul Naţional al Finlandei găzduit într-o clădire clasică. Exponatele includ artefacte şi obiecte ce au legătură cu istoria Finlandei.

Căutăm, apoi şi ne şi încurcăm un pic, Biserica din Stâncă. Pe străzile şerpuitoare ale cartierului Toloo, pe un mic deal, între clădiri, se află Tempelliaukion Kirko, o piesă uimitoare de arhitectură modernă. A fost construită în întregime sub pământ, are 12 metri înălţime şi are o formă circulară. Biserica are o excepţională acustică, motiv pentru care este folosită şi ca sală de concerte. Pentru noi a fost un bun prilej de relaxare după o zi întreagă de mers pe jos. În plus muzica din interior a avut darul de a ne introduce în starea specială pe care o simţi în acest loc.

Pentru ultima parte a zilei am ales o plimbare în Parcul Vainamoisen. Sau asta credeam noi. Până la urma ceea ce ne-a ieşit a fost o plimbare prin cimitirul de lângă, un loc liniştit aflat pe malul mării, plin cu monumente funerare interesante şi cu copaci. Nu ne-a părut rău.

La capătul cimitirului se afla o plajă unde cu siguranţă locuitorii din Helsinki se relaxează în zilele mai calde. De aici am plecat din nou spre port unde ne aştepta nava Baltic Queen care urma să ne ducă înapoi la Tallinn.

Vaporul ăsta era şi mai mare decât cel cu care am venit dar se mişcă şi mai încet. Călătoria era programată să dureze de la 18:30 şi până la ora 22. Așadar ne-am deplasat cu o viteză medie cam de 25km/h.

Nava asta mi s-a părut mult mai luxoasă. Şi pe aici găseai de toate: bar, restaurant club, loc de joacă pentru copii. Baltic Queen a început călătoriile între Tallinn şi Helsinki în aprilie 2009. Are 212m lungine, 12 punţi( adică etaje) şi 927 de cabine. Poate transporta 2800 de pasageri.

Călătoria am petrecut-o când înăuntru, la recepţie sau plimbându-ne pe la toate etajele, fie afară, unde simţeam vântul din plin. A fost prima călătorie cu vaporul în care nu am văzut pământ în nici o parte.