Muntii Parîng: urcare peste virful Mija

Data publicării: 25 ian 2016

Click aici pentru a vedea galeria completă de fotografii

Şi în anul 2015 am păstrat frumoasa tradiţie de a face o excursie în Munţii Paring. Ca de obicei am încercat să găsesc măcar o parte nouă, pe care nu mai fusesem. De data asta am urcat de la Cabana Groapa Seacă pe un traseu marcat cu cruce roşie despre care nu ştiam decât ca o bucată merge în paralel cu crucea galbenă ce duce la Lacul Verde.

Ne strîngem 6 persoane, toţi oameni faini cu mare dragoste de mers pe munte: Ramona şi Dan Chiriţă, nea Mircea Arion, Gabi Arion, Leo Băbar şi Bogdan Balaban.

Plecăm dupa-amiza din Braşov, pierdem o grămadă de timp în trafic pe Valea Oltului, dormim la Voineasa la Pensiunea Teodora. De acolo plecăm de dimineaţă cu maşina pe ruta Lacul Vidra - Obârşia Lotrului - Cabana Groapa Seacă. Drumul din Pasul Groapa Seacă şi până la Cabana Groapa Seacă e în lucru, se circulă doar pe o bandă, dar nici aia nu era grozavă.

Lăsăm maşinile lângă cabană. De la Groapa Seacă pleacă pe Valea Jiețului trei trasee:
- punct roşu pe la Refugiul Agăţat şi Căldarea Roşiile
- cruce galbenă către lacul Verde
- cruce roşie către Vf. Mija

Imediat ce intrăm pe Valea Jietului crucea galbenă şi cea roşie se despart de puntul roşu. Se urcă prin pădure, destul de susţinut. Întâlnim mai mulţi oameni care trag lemne cu calul.

Traseele cruce galbenă şi cruce roşie merg împreună. Ele ies din pădure într-o poiană unde întâlnesc un drum forestier. Cele două marcaje merg câteva sute de metri pe acel drum forestier, apoi îl părăsesc ajungând într-o poiană.În această poiană traseele se despart. Există un pietroi care arăta asta dar şi o săgeată pe un copac. Crucea galbenă merge înainte, crucea roşie urca spre dreapta.

Marcajul există însă e mai rar, l-am pierdut de câteva ori însă ne-am organizat bine şi l-am regăsit. Trebuie căutat cu răbdare. Mergem paralel pe curba de nivel cu drumul forestier de care aminteam mai sus în sens invers faţă de cum am venit. În final iese la o stână activă aflată tot într-o poiană.

Suntem întâmpinaţi de mulţi câini pe care însă reuşim să îi ţinem la distanţă. Dialogăm de la distanţă cu ciobanii care se afla în toiul mulsului. Ei ne îndrumă pe poteca corectă. De altfel de aici marcajul e ceva mai des.

Mergem pe o potecă clară, lată, care în general ține curba de nivel. La un moment dat întâlnim un pârâu şi o săgeată pe o piatră care ne îndruma pe un culoar lat de jnepeni aflat de-a lungul acelui pârâu.

Şi de aici avem de urcat o pantă a prostului de toată frumuseţea. Marcajele sunt foarte rare şi şterse, puse în general pe pietre. Începe să se vadă Vf. Mija. La capătul de sus al acestui culoar facem o pauză de masă, chiar lângă o piatră ce indică o schimbare bruscă de direcţie către dreapta. Nea Mircea, deşi e decanul de vârstă al nostrui, e performerul grupului. E mereu în faţă şi de fiecare dată ne aşteaptă fără să ne grăbească sau să ne reproşeze ceva nouă, restul muritorilor.

De aici încolo intrăm în lumea jnepenilor şi a potecilor incerte. Ţinem legătura prin viu glas. Ştim că suntem pe drumul cel bun când mai găsim câte o momâie. Ieşim într-un final din zona asta de jnepeni. Momâile se înmulţesc şi nu mai sunt probleme de orientare. Gabi se apucă şi el de construit turnuleţe din piatră. Urcăm pe culme şi începe să se vadă şi Lacul Mija. Marcajul dar şi momâile se opresc pe Vf. Mija(2390m) unde există o momâie mare. De aici încolo nu mai există nici un fel de marcaj, nici oficial şi nici cu momâi.

Lacul Mija se afla într-o mare căldare şi e străjuit de versanţi aproape din toate părţile. Pe aceşti versanţi trebuie să mergem noi şi să coborâm în vecinătatea acestui lac. Partea aceasta e foarte frumoasă. Suntem la altitudine, avem vedere frumoasă către creasta Parîngului, către Vf. Cârja, către căldarea cu Lacul Verde.

La un moment dat parcurgem o scurtă zona de custură. Acolo întâlnim un alt grup care doreşte să coboare pe la Lacul Îngheţat şi să campeze lângă Lacul Verde. Vorbim şi facem schimb de informaţii.

Ne vedem apoi fiecare de drumul său. De la un moment dat începem să coborâm mai abrupt dar ţinem mereu linia crestei. Şi deodată ne vine o idee cum că ar fi mai bine să scurtăm traseul şi să nu mai mergem până la lac.





 

Zis şi făcut însă nu a fost o idee bună în totalitate. Am coborât pe o fisură care ne-a condus, bineînţeles, la o altă fisură. De aici în jos avem o săritoare. Gabi trece primul şi apoi oferă ajutor tuturor pentru a depăşi această porţiune mai dificilă. Şi de aici în jos trebuie să rămânem concentraţi, mergem numai pe un grohotiş instabil. Pierdem o grămadă de timp pe fisura asta dar până la final ajungem cu bine jos, la traseul marcat.

Privind în urmă ne uităm şi ne gândim( cu voce tare ) că e imposibil de urcat sau de coborât pe acolo.

Intrăm pe marcajul oficial punct galben. Se urcă uşor şi repede până în creasta principală a Parîngului, într-un loc frumos unde există şi stâlpi cu săgeţi indicatoare noi. Observăm apoi că traseul de creastă a fost remarcat.

Vedem şi finalul traseului de astăzi, Cabanele IEFS şi releul de televiziune. De aici traseule simplu: se coboară uşor, pe curba de nivel şi la final ajungem şi ne cazăm la Cabana Telescaun. Aici am găsit condiţii foarte bune de cazare, se poate comanda şi de mâncare. Gazdele sunt nişte oameni admirabili şi pasionaţi de ceea ce fac.

Traseul de a doua zi l-am mai făcut, dar nu cap-coadă dintr-o dată. E destul de lung dar avem timp suficient. Plecăm în jurul orei 9 odată cu un mare grup de copii ce par a fi sportivi. Se mişca bine cu toţii, merg compact chiar dacă sunt vreo 20.

Mergem constant şi urcăm uşor traseul coborât cu o seară înainte. Ajungem la intersecţia cu traseul pentru Lacul Mija, iar de acolo ţinem în continuare traseul de creastă. Nu după multă vreme ajungem lângă Refugiul Cârja. Nu e într-o stare grozavă însă în caz de vreme rea este un adăpost binevenit.

De la refugiu începe o urcare consistenţă care se terminal pe Vf. Cârja(2405m). Vremea e bună, proveliștea e încântătoare. Ne atrage atenţia în primul rând Custura Cârja, apoi Lacul Cârja şi căldarea sa. De asemenea se vede fain o parte din traseul făcut ieri.







După vârful Cârja mergem constant pe la 2300 - 2400m urcând pe Vf. Stoienita(2421m) şi Gemanarea(2437m). Ne minunăm de abrupturile de sub Gemanarea, identific o culme nemarcată dar interesantă pentru o viitoare tură.



Începem să avem în vizor din ce în ce mai aproape şi Parîngul Mare(2519m). Pe care îl urcăm şi unde stăm o perioadă mai lungă.



Sub noi se întinde imensa căldare Roşiile pe care urmează să coborâm. Se văd fain toate cele trei lacuri din partea superioară, Mândra, Lacul Lung şi Roşiile. Facem o mulţime de poze. Asta chiar dacă şi în anii trecuţi am făcut alte mulţimi de poze. Tot aici.

Începem să coborâm abrupt spre Şaua Gruiu. Trebuie să fim atenţi, eu personal îmi simt genunchii obosiţi. Din şa ne aşteaptă o coborâre şi mai abruptă pe care simt nevoia să o termin cât mai repede. Schimbăm marcajul, trecem pe punct roşu.

Aşa că de data asta încerc să mă ţin cât se poate de aproape de Nea Mircea şi de Gabi. Partea mai complicată s-a terminat. Ne odihnim un pic pe malul Lacului Mândra. De aici ne aşteaptă o bucată de mers pe bolovani mari, apoi o coborâre când pe potecă, când pe bolovani care ne duce undeva între Lacul Lung şi Lacul Roşiile.

Ne încurcăm un pic şi pierdem marcajul spre Zănoaga Stânii dar ne revenim repede şi corectăm traiectoria.

Pe malul lacului sunt multe corturi, de fapt e o adevărată tabără. Salutăm oamenii şi ne vedem de ale noastre. Trecem pârâul şi ţinem poteca la vale spre Refugiul Agăţat. Se merge susţinut şi ne bucurăm de câteva cascade.

Refugiul Agăţat îl găsim în aceeaşi stare ca şi anul trecut. Doar că de data asta nu o să mai dormim în el ci ne vom continua drumul.

Ţinem marcajul şi dăm în drumul forestier de pe valea Jiețului. De aici cam într-o oră suntem la maşini. Plecăm spre Braşov mergând către Petroşani, că drumul părea în stare mai bună. Surpriza a fost să vedem asfalt nou pe o mare parte a acestui drum, prin Cheile Jietului şi până aproape de Petrila.

Ca şi concluzie, am avut din nou o excursie foarte reuşită, printre cele mai bune din 2015.

Şi că de obicei, la final, o mică recapitulare:
Ziua 1:
Cabana Groapa Seacă - Vf. Mija(cruce roşie) - sub Lacul Mija(nemarcat) - Cabanele IEFS(punct galben, banda roşie )
Durata: 9 ore

Ziua2:
Cabanele IEFS - Vf. Cârja - Vf. Parîngul Mare - Şaua Gruiu(banda roşie) - Căldarea Roşiile - Refugiul Agăţat -Groapa Seacă(punct roşu)
Durata 9:30 ore

Fotografii: Leo Băbar, Dan Chiriţă şi Bogdan Balaban

Toate fotografiile Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2024