Am descoperit acest articol nu de multă vreme. A fost scris chiar după aceasta expediție. Este publicat în varianta originală, fără alte adăugiri. Este oglinda a ceea ce am simțit atunci.

Traseu urmat: Brașov - Porumbacu - Cariera Porumbacu - Cabana Negoiu

La 6 dimineața ne îmbarcăm în trenul de persoane Brașov - Sibiu. Suntem 10 persoane: 7 români și 3 cehi; noi, românii, avem rucsaci grei pe care atârnă afară saci de dormit, izoprene, corturi. Cehii au rucsaci de 65-70 de litri, dar pe afară nu au nimic, deși au și ei cort, sac de dormit, izoprene, chiar și un primus, după cum aveam să constatăm pe urmă.

Călătoria cu trenul durează cam trei ore. Coborâm în gara Porumbacu. De aici pornește traseul spre Cabana Negoiu. Aflăm de pe săgeata indicatoare că avem de parcurs un drum de 22 km până la poalele muntelui, unde se află o carieră de marmură, iar apoi urmează un traseu de 2 - 3 ore până la Cabana Negoiu.

Din Porumbacu până la carieră circulă în fiecare zi basculante (preț 10.000/persoană). De la carieră mai urmăm circa o jumătate de oră un fost drum forestier și ajungem la potecă. Săgeata indicatoare ne spune că mai avem de mers 2 ore - 2 ore și jumătate.

Drumul urcă pe serpentine prin pădure și nu pune probleme deosebite. În jurul orei 15 suntem la Cabana Negoiu, unde ne stabilim tabăra. Ni se cere taxa de cort (15.000 lei/cort) și se eliberează chitanță. Mă întreb cât de legal este să se ceară taxa de cort, având în vedere că locurile de campare nu sunt amenajate deloc: cel din spatele cabanei este plin de brusturi și mult prea înclinat pentru a pune cortul, iar cel din fața cabanei este pe un loc destul de pietros. Am umblat prin multe locuri, dar numai la Cabanele Negoiu și Urlea mi s-a cerut taxă de cort.

După masă facem o plimbare la Cascada Șerbota, aflată la 30-45 min de Cabana Negoiu. Cascada este spectaculoasă, șiroaiele de apă cad zgomotos de la înălțime. Facem fotografii, ne băgăm în apa rece. La întoarcerea la cabană avem șansa unui cer senin. Se văd clar Negoiul, Șerbota și Custura Sărății.

  

Traseu urmat: Cabana Negoiu - Șaua Cleopatrei - Vf. Negoiu - Strunga Doamnei - Lacul Călțun.

Dimineața plecăm destul de târziu (ora 10) pe traseul marcat cu triunghi albastru, ce ne va duce la Șaua Cleopatrei. Drumul merge pe curba de nivel, pe lângă stâncă și se rupe în 7-8 locuri, unde sunt prinse podețe solide din fier. Într-o oră suntem sub Negoiu, unde găsim o cascadă mică și de unde luăm apă.

Urcăm apoi din greu un grohotiș. Începem să simțim greutatea rucsacilor. Pe ultima parte, drumul trece peste niște bolovani uriași și ne scoate în Șaua Cleopatrei.

De aici urmăm traseul de creastă marcat cu bandă roșie și, într-o jumătate de oră, suntem pe Vf. Negoiu. Plecasem de la cabană cu patru ore în urmă.

De pe vârf avem o priveliște minunată: spre est vedem până la trapezul Viștea-Moldoveanu, spre sud admirăm lacul Vidraru, iar spre vest, legând vârfurile Șerbota și Sărății, vedem Custura Sărății, iar ceva mai departe, Muntele Scara.

Urmăm traseul de creastă și ajungem la intrarea în Strunga Dracului, o crăpătură între două stânci, unde pe perete sunt fixate lanțuri. Strunga Dracului este cam aglomerată, rucsacii noștri sunt destul de lați, așa că alegem traseul marcat cu dungă galbenă, ce ne duce în traseul de creastă prin Strunga Doamnei.

Reveniți în traseul de creastă, traversăm o limbă de zăpadă și ajungem undeva deasupra lacului Călțun. Coborâm pe bolovani uriași și ajungem pe malul lacului, la Refugiul Toma Boereciu. De la Vf. Negoiu și până aici am mai făcut încă două ore.

Punem corturile cu destulă dificultate din cauza vântului, care avea să bată toată noaptea. Rămânem doar șapte, pentru că unor prieteni de-ai noștri li se termină concediul.

Seara, cehii ne servesc cu slivovice – pălincă cehească – și cu o amestecătură de alune, nucă de cocos, stafide, arahide, cereale, toate sfărâmate, despre care aflăm că este hrana lor de bază, alături de supa la plic, pe care o pregătesc la primus în fiecare seară.

---

Călțun - Capra

Traseu urmat: Lacul Călțun - Vf. Lăițel - Turnul Paltinului - Șaua Capra - Lacul Capra

Plecăm dimineața pe cer senin; vântul bate însă destul de puternic. Urcăm, nu fără efort, vârful Lăițel. Facem fotografii, admirând Negoiul, vârfurile Lespezi și Călțun.

Urmează o coborâre accentuată, ocolim vârful Laița și ajungem la Turnul Paltinului.

Puțin mai sus, din creasta principală, se desprinde un traseu marcat cu dungă albastră, ce duce la Bâlea Lac într-o oră. Noi urmăm traseul de creastă. Creasta se îngustează și vântul se întețește. Privim lacul Bâlea din toate unghiurile, mergem paralel cu el.

Ajungem apoi la Lacul Capra unde campăm.



Cehii și Tato coboară la Bâlea Cascadă. Ovi și XL merg doar până la Bâlea Lac. Eu rămân la corturi. La întoarcere (pe la orele 21), cehii și Tato urcă Vf. Vânătoarea lui Buteanu cam în 45 de minute. Vin jos și ne cinstim cu afinată și silovice.

Traseu urmat: Lacul Capra - Fereastra Zmeilor - Arpașul Mare - Lacul Arpaș - Șaua Podragu - Cabana Podragu

Dimineața acestei zile este frumoasă, dar vântul bate cu putere. Traseul urcă ușor și nu pune probleme deosebite. Înainte de Fereastra Zmeilor traversăm cu atenție câteva limbi de zăpadă. În Fereastra Zmeilor nici nu mai admirăm peisajul – vântul ne taie tot elanul.

Trecem prin zona Trei Pași de Moarte. Cablurile solide prinse în stâncă ne ușurează mult traversarea. Urmează apoi o luptă continuă cu vântul până pe Arpașul Mare. Coborâm rapid până la Lacul Arpaș, pe malul căruia este încă zăpadă, iar în interiorul său, cam la 2 m de mal, chiar gheață. Facem un popas scurt și mâncăm bomboane. Până la Șaua Podragu mai facem o oră.

De acolo se desprinde o potecă marcată cu triunghi roșu, ce urmează traseul: Șaua Podragu - Cabana Podragu - Cabana Turnuri - Cabana Arpaș. Noi coborâm la Cabana Podragu și ne instalăm corturile pe malul lacului omonim.

La Cabana Podragu savurăm o gustare caldă (supă de tăiței și tocană de cartofi). Prețurile la cazare sunt între 50.000 lei și 120.000 lei, iar cele pentru mâncare sunt cât de cât accesibile. Unii le-ar putea considera mari, însă dificultatea cu care se face aprovizionarea le justifică.

Spre seară, vremea se strică și începe o ploaie torențială, ce durează cam două ore. În noaptea ce urmează mai avem parte de încă două reprize de ploaie.

Pe trapez și peste nori

Traseu urmat: Cabana Podragu - Șaua Podragu - Vf. Viștea Mare - Vf. Moldoveanu

Dimineața este ploioasă și hotărâm să stăm pe loc. Pe la prânz, ploaia încetează, dar cu toate astea ceața este densă. Unul dintre cehi urcă până în Șaua Podragu și ne anunță că pe creastă este vreme bună.

Hotărâm să mergem la Moldoveanu fără bagaje. Plecăm în jurul orei 13:30, iar în Șaua Podragu ni se confirmă un lucru pe care l-am mai întâlnit în Munții Făgăraș: căldările glaciare nordice sunt inundate de o ceață densă, iar pe partea sudică este soare și senin; vântul bate slab.

Drumul până la Moldoveanu este ușor și îl parcurgem rapid.

Pe Vf. Viștea Mare ne întâlnim cu niște salvamontiști din Târgoviște, care urmau să coboare în refugiul din Valea Rea. Tot aici dăm de un puști de 13 ani, pe care îl credeam fiul unuia dintre salvamontiști.

După încă 10 - 15 minute ajungem pe Moldoveanu, iar în spatele nostru vine puștiul. Aflăm că e din Mediaș și că a venit pe munte cu tatăl său.

După câteva minute apare tatăl, dar nu singur, ci cu alți doi copii: un băiat de 14-15 ani și o fată de 12 ani. Aflăm de la el că vin de la Cabana Valea Sâmbetei și că vor înnopta la Cabana Podragu.

Ne întoarcem repede la Cabana Podragu. Coborâm din șa și suntem din nou învăluiți de ceață. Un moment de neatenție și era să urcăm înapoi în șa. Ne dăm seama repede, găsim marcajul și ajungem la cabană.

Ultima zi de tură

Traseu urmat: Cabana Podragu - Cabana Turnuri - Orașul Victoria

Îndrumați de doamna cabanieră de la Podragu, coborâm pe la Cabana Turnuri. Noi intenționam să coborâm pe Muchia Tărâța. Ni se spune că din pădure se despart două drumuri, unul dintre ele ducând direct la Victoria.

În urmă cu câțiva ani mai coborâsem pe acest drum, dar nu am băgat de seamă unde este acest loc. Cerem lămuriri suplimentare cabanierului de la Turnuri, care ne vorbește pe un ton răstit, ne ia în bășcălie și, în final, nu spune nimic.

Astfel de oameni nu ar trebui să fie cabanieri. Când ți se cer sfaturi pe un ton civilizat, trebuie să le dai, chiar dacă nu ești pe munte. Dar asta e altă poveste...

Plecăm cu un gust amar de la Cabana Turnuri și, după 2 ore, ajungem în drumul forestier. Mergem spre Cabana Arpaș. Pe drum găsim o ocazie care ne duce până în orașul Victoria.

Între Victoria și gara Ucea există autobuze care merg la tren sau așteaptă trenurile.