Iezer Papușa într-o zi de primăvară
Data publicării: 09 mai 2016
Într-o frumoasă zi de aprilie am venit cu ideea, ce s-a dovedit bună, de a vizita iarăşi masivul Iezer-Păpușa. Vroiam să fac şi bucata de creastă pe care nu mai fusesem, cea dintre Vf. Păpuşa şi Vf. Bătrâna. Vremea se anunţă foarte bună şi nu am fost deloc dezamăgiţi.
De data asta am fost o echipă numeroasă: Elena, Laura, Anca, Csabi, Bogdan. Parcurgem cu bine distanţa până la cabana Voina.
Plecăm spre Cabana Cuca pe un drum forestier destul de bine întreţinut. Puţin mai sus de Voina întâlnim o micro-hidrocentrală.
Cam după o oră suntem lângă Cabana Cuca. Pe la cabană e un pic de animaţie, e şi ceva lume care pare că se pregăteşte de drum.
Studiem nişte săgeţi indicatoare. Trebuie să urcăm în Şaua Gradisteanu pe un marcaj banda albastră, până pe Vf. Păpuşa ni se spune că sunt 4 ore şi jumătate. Peste nici două sute de metri dăm de un alt stâlp indicator, asta e ceva mai optimist spune că avem de mers doar 3 ore şi jumătate.
De aici părăsim drumul forestier şi ne angajăm într-o urcare susţinută pe o potecă plină de serpentine. La un moment dat urcuşul se mai domoleşte şi lumina tot mai mare ne va arăta că nu mai e mult până în golul alpin.
Scăpăm în sfârşit de pădure şi stăm să ne regrupăm şi să ne tragem puţin sufletul. Ceva mai sus îmi aminteam că ar fi o stână. Şi într-adevăr o găsim însă pare destul de degradată. Urcam spre Şaua Gradisteanu şi din când în când ne oprim pentru a contempla creasta Munţilor Ieze - Păpuşa.
Se vede foarte clar traseul pe care l-am parcurs acum câţiva ani: distingem foarte clar Muntele Văcărea, stâna, zona cu Lacul Iezer, Crucea Ateneului şi cele două Vârfuri Iezer. Mai aproape se înalță semeţ Vf. Roşu, cel mai înalt din masiv - 2469m şi apoi Bătrâna şi Plaiul lui Pătru. Mult mai aproape sunt Spintecătura Păpuşii şi Vf. Păpuşa.
Ne vedem mai departe de drum ajungem în Şaua Grădișteanu. Observăm un adăpost părăsit, folosit de ciobani. Începe să bată vântul şi de aceea mergem lângă acest adăpost şi facem pauză de masă. Dar nu înăuntru fiindcă e plin de zăpadă. Afară sunt nişte buşteni şi pe ei vom şi sta. În continuare ar trebui să avem să avem un nou marcaj, o bandă roşie. Cu toate astea nu ne ţinem neapărat de el şi vom aborda Vf. Păpuşa aşa cum credem de cuviinţă. Din fericire vremea e foarte bună, e vizibilitate pe sute de kilometri şi nu avem probleme cu orientarea.
Puţin mai sus găsim două troiţe care din câte ne dăm seama străjuiesc un izvor, acum secat.
Urcăm mereu până dăm de un fel de drum. Găsim şi un vechi marcaj banda roşie şi chiar şi nişte stâlpi. Ceea ce impresionează însă foarte puternic este imaginea nemaipomenită cu Piatra Craiului. E o adevărată plăcere şi delectare numai să stai şi priveşti profilul acesta de dinozaur adormit.
Apar şi primele pete de zăpadă. Pe măsură ce urcăm aceasta este tot mai compactă şi mai mare.
Noi ţinem drumul în continuare. În vechime pare a fi fost folosit pentru transport cu căruţa. Drumul ăsta ştiam că va ocoli vârful Păpuşa ducând direct la Spintecătura. Părăsim poteca şi mergem căutând punctul cel mai înalt şi ocolind, atunci când se poate, limbile de zăpadă. Şi ceea ce credeam noi că e Vf. Păpuşa se dovedeşte a fi doar un pisc intermediar. Şi mergem şi tot mergem.
În sfârşit se vede şi ţinta noastră. Vârful este marcat de un stâlp. Pe buza prăpăstiei sunt multe cornişe aşa că trebuie să mergem cu atenţie. După vreo 4 ore suntem pe vârf. Priveliştea este extraordonară: pe de-o parte se văd Bucegii, Leaota şi Piatra Craiului.
Pe de altă parte e minunat să vezi o porţiune atât de mare din creasta Munţilor Făgăraş. După ninsorile din ultimele zile, creasta apare acum plină de zăpadă. Identificăm vârfurile importante, vedem foarte bine vedetele acestui masiv, Negoiu şi Moldoveanu.
Facem o pauză binemeritată. Mâncăm câte ceva. Facem poze. Dar şi studiem următoarea bucată de traseu. Din Spintecătura avem de urcat o porţiune îngustă cu cornişe. Cel puţin aşa se vede de aici. Piatra Craiului se vede magnific, poate ca vârful Păpuşa(2391m) este cel mai bun loc de unde o poţi admira.
Şi cum călătorului îi şade foarte bine cu drumurile, ne apucăm de coborât spre Spintecătura Păpuşii(2220m). Avem de coborât în mare parte prin zăpadă o diferenţă mare de nivel. Mergem cu mare grijă, că porţiunea e abruptă şi vrem să cădem cât mai puţin.
Ajungem şi în Spintecătura şi începem să abordăm o porţiune ce văzută de sus părea mai delicată. În realitate nu a fost chiar aşa însă întotdeauna e bine să fi pregătit pentru ceea ce este mai rău. Am mers, evitând cornişele, când pe o parte când pe cealaltă a crestei. Din când în când ne-am scufundat în zăpadă mare.
Creasta Munţilor Făgăraş se vede din ce în bine. Creasta noastră matematică urmează un zig-zag marcajul mai apare doar din când în când. Mai exact pe câţiva stâlpi răzleţi.
Începe o porţiune tipică, urcări şi coborâşuri. Trebuie găsită o modalitate de a ajunge pe plaiul lui Patru fără a mai urca şi Vf. Bătrâna. Din fericire un stâlp şi un indicator salvator ne iese în cale şi de acum ne este foarte clar pe unde trebuie abordat traseul.
Acesta merge frumos pe curba de nivel şi ne duce destul de repede pe plai. Şi de aici ne aşteaptă o coborâre adevărată, lungă, cu mare diferenţă de nivel, de la aproximativ 2200 până la 950 de metri citi sunt la Cabana Voină. Privind înapoi se vede foarte bine traseul parcurs în prima parte a zilei: Vf. Găinațu Mare, Şaua Grădișteanu, Păpuşa şi Spintecătura ei.
Şi pentru că lucrurile să fie şi mai frumoase, suntem întâmpinați de un mare covor de brânduşe. Între ele se remarcă şi una mai specială, de culoare albă.
Drumul pare a fi destul de lung. Iar când coborî o astfel de diferenţă de nivel fiind tot timpul cu frâna trasă te rogi să se termine cât mai repede. Plaiul lui Pătru este un loc tare frumos. Oferă peisaje încântătoare mai ales spre Valea Bătrâna.
La capătul plaiului se afla o stână ce îşi aşteaptă cuminte viitorii locatari. Nu găsim izvor în apropiere însă mai avem rezerve de apă. După alte câteva minute intrăm în pădure pe un drum forestier. Dar ce drum..ştiam la ce să mă aştept de data trecută: se merge mai mult drept, fără serpentine, iar drumul are pante mari, nemiloase cu genunchii tuturor. Nu găseşti un loc ca lumea nici măcar pentru a face pauză. În zonă s-au tăiat copaci însă locurile nu au fost curăţate aşa că pădurea arată groaznic. Dar cine mai are vreme de observat cum e pădurea? Trebuie să fim atenţi la fiecare pas şi să ne asigurăm că ne funcţionează frânele.
Ajungem la o zonă rasă. E panta mare, în jos e o vilă şi o intersecţie de drumuri. Nu-i chip de coborât pe aici. Ţinem în continuare drumul ăsta păcătos pe care am coborât şi care se milostiveşte de noi şi face prima curbă şi îşi îndulceşte panta. Însă marcajul tine în continuare culmea şi mai mult ne încurcă. Şi pentru că finalul să fie apoteotic, avem de coborât prin pădure o bucată scurtă însă foarte accidentată.
Până la urmă toată lumea se descurcă bine şi iată-ne în drum, aproape de microhidrocentrală. Traseul a luat cam 10 ore. De aici şi până la Voina nu mai este mult de mers, timpul trece repede şi ne aduce la maşini.
M-a bucurat foarte mult această excursie. Potcoava Iezer - Păpuşa la graniţa dintre anotimpuri ne-a oferit ocazia de a mai face incursiuni în iarna dar şi de a reveni în final la primăvară.
Traseu: Cabana Voina - Cabana Cuca - Șaua Grădișteanu - Vf. Păpușa - Spintecătura Păpușii - Vf. Bătrîna - Plaiul lui Pătru - Cabana Voina
Durata: 10 ore
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole