Munții Făgăraș: Lespezi și Cornu Călțunului

Data publicării: 12 aug 2016

Odată cu sosirea verii şi cu zilele lungi am încercat, ca în fiecare an, un traseu mai lung şi sper, frumos. De data asta am ales o zonă în care nu am mai fost. Planul era să atingem vârfurile Lespezi şi Cornu Călţunului, ambele înalte de peste 2500m.

La strigare au spus prezent 8 persoane: Anca, Csabi, Alina, Radu, Leo, Dan Andreas şi Bogdan. Pe drum l-am mai cooptat şi pe Alex.

Aşadar poposim lângă Cabana Piscu Negru de unde pleca traseul nostru. Ne echipăm, ne luăm cele de trebuinţă şi pornim pe traseul marcat cu punct roşu. La început, după cum este şi normal, mergem prin pădure urcând serpentine.

Suprinzator, ieşim destul de repede din pădure şi ne apropiem de o stână. Oile nu sunt la post, câinii însă da. Nu se arata agresivi aşa că am trecut fără probleme. De aici de la stâna ţinem culmea din dreapta, având în permanenţă în vizor giganticul Vârf Lespezi, primul obiectiv al zilei.



Începe un urcuş susţinut care ne duce pe o culme secundară de unde avem privelişte faină cu muchii lungi şi cu vârfuri înalte. Impresionează mai ales Mușeteica şi Vânătoarea lui Buteanu. De asemenea nici Vf. Laitel nu este de neglijat. Vântul începe să se joace cu noi. Pare a fi o zi perfectă pentru munte. În faţa noastră mai sunt câteva grupuri.

Odată ce trece timpul grupul nostru se răsfira. Ajung într-o zonă stâncoasă şi undeva ratez marcajul. Merg o bucată pe creasta şi mă trezesc în faţa unei porţiuni înguste înalta cam de 10 metri. În faţă este o turmă de oi iar ciobanul îmi strigă să mă întorc. Ceea ce şi fac, un pic supărat pe faptul că am fost neatent şi nu am urmărit marcajul.

Facem o pauză mai consistentă înainte de urcarea finală. Care pare a fi abruptă tare.

Cu toate astea vârful m-a luat prin surprindere, am ajuns mai repede decât mă aşteptam. Pe vârf e destul de multă lume. Mă postez cu emoţie lângă celebra roză a vânturilor. Privesc în hăul de sub mine în căutarea Lacului Călţun. Care e undeva mai spre dreapta. De asemenea, atunci când norii vor, se văd şi vârfurile Cornu Călţunului şi Negoiu.



Pauză pe vârf este marcată de glume şi foarte multă bună dispoziţie. Pentru mine a fost o bucurie mare să ajung pe acest vârf, a fost îndeplinirea unei dorinţe vechi. În plus vremea ne-a ajutat şi ne-a oferit vizibilitate multă, până la Vf. Moldoveanu sau Lacul Vidraru.



 

Următoarea probă este găsirea drumului către Cornu Călţunului, care nu este marcat. În faţa noastră este un grup care merge pe creasta matematică. Între cele două vârfuri există o mică șa. Pe partea sudică există un jgheab pe care se poate urca şi care dă în aceasta șa.

Pentru a aborda această variantă am coborât câteva minute tot pe traseul marcat cu punct roşu până într-un loc unde am găsit un băţ înfipt în pământ. Acesta a fost reperul că trebuie să cotim şi să mergem pe curba de nivel. Am ieşit pe o brîniță frumoasă şi înierbată iar de acolo a mai fost puţin până la jgheab şi la şa.

Urcuşul pe Cornu Călţunului se face pe nişte lespezi mari. E bine să ai bocanci cu aderenta bună. Oricum peisajul îţi tăie răsuflarea. Priveliştea e aeriană tare. Vârful se termină brusc, creasta se lasă tare până la Strunga Doamnei. Sentimentul e copleşitor. Când te uiţi în jos vezi sub tine nori şi abia apoi Lacul Călţun. În apropiere se văd strungile din zona Negoiului. Pe vârful Lespezi alţi turişti se bucură zgomotos de reuşită.





Stăm pe vârf destul de mult şi vorbim tot felul de lucruri. Pentru mine Vârful Cornul Călţunului este special: odată cu escaladarea lui am încheiat pleiada vârfurilor ce trec de 2500m din România.

Vârful Lespezi văzut de pe Cornu Călţunului

Vîrful Negoiu

Revenim în poteca marcată şi ne indretam spre Vârful Podeanu pe culme ghidaţi în continuare de punctul roşu. De la un moment dat o luăm drept în vale, nu mai ţinem marcajul fiindcă am avea destul de mult de ocolit.

Coborârea în Căldarea Berbecilor a fost una foarte abruptă şi solicitantă ceea ce mi-a asigurat stocuri consistente de carne pentru următoarele săptămâni :)))))

Pe partea finală a acestei coborâri am găsit un marcaj bandă albastră care face legătura între Şaua Podeanu şi creastă principală a Munţilor Făgăraş. Găsim şi destule surse de apă. Urmăm banda albastră care ne poartă pe fundul văii. Mai avem o bucată scurtă de urcare ce ne va aduce aproape de Strunga Doamnei.

Înainte de strunga facem o pauză de regrupare. Abia apoi începem coborârea spre Călţun. Acum Strunga Doamnei este echipată cu lanţuri ceea ce ajută simţitor. De aici şi până la Călţun ştim traseul. Mergem pe curba de nivel până în partea superioară a căldării. De acolo coborâm pe Lespezi mari până pe malul lacului.

Admiram de la distanţă noul refugiu de la Călţun. Dacă cel vechi se afla pe malul lacului, cel nou se găseşte un pic mai sus, pe traseul de creastă ce duce la Vf. Lăițel.

Schimbăm iarăşi marcajul, urmăm la vale un triunghi albastru care ne va duce la locul în care am lăsat maşinile. Drumul ăsta mi s-a părut reconfortant, pitoresc. În plus, odată intraţi în zona de jnepeni şi de afine a devenit mai plăcut în ciuda oboselii acumulate.

În partea de jos ne-am bucurat şi de o privelişte cu cascade. Poteca se întâlneşte cu râul şi este nevoie de o traversare a apei pe malul celălalt. Apoi se merge în jos destul de lin prin pădure. Iar la final mai avem parte de o provocare: trebuie să trecem râul pe un podeţ improvizat din doi buşteni. Toată lumea stă cu camerele de filmat pregătite în cazul în care cineva ar cădea şi ar face baie. Dar nu a fost cazul.

De aici încolo revine senzaţia aceea de intoarcele la civilizate: încep să se audă motoarele maşinilor şi vocile turiştilor. Peste câteva minute ajungem cu bine la maşini.

Urmează să urcăm şi să punem corturile. Planul de acasă nu s-a potrivit cu cel din târg. Am încercat să campăm mai sus de Cabana Capra pe valea care duce spre Fereastra Zmeilor. Din păcate locurile bune erau deja ocupate iar altele care să convină tuturor nu am mai găsit.

Până la urmă am mers undeva mai sus, relativ aproape de tunel şi am pus acolo corturile. Seara a fost plăcută, am râs, am stat de poveşti şi ne-am pus la culcare târziu.

A doua zi traseul planificat era unul mai uşor, mai de refacere şi relaxare. Aşa că nu ne-am mai sculat cu noaptea-n cap. Am plecat în jurul orei 10 spre Lacul Capra. Poteca pleacă din Transfagarasan şi merge mult timp pe deasupra şoselei.

Găsim şi mici lăcuşoare şi câteva surse cu apă bună şi rece. Ne oprim pe malul Lacului Capra lângă Monumentul Alpiniştilor. Relaxare totală.



 
Ultimul vîrf din spate este Lespezi
 

Într-un târziu plecăm pe traseul de creastă în direcţia Ferestra Zmeilor. Stăm pe loc înainte de o coborâre abruptă spre a contempla lungă şi spectaculoasă coama sudică dominată de Vf. Mușeteica.

Mai la vale avem o întâlnire insolită cu o capră neagră. Pare obişnuită cu prezenţa turiştilor. Mă impresionează acurateţea cu care se deplasează, paşii siguri şi eleganța.

După acest episod interesant şi plăcut urmează altul: undeva mai jos o marmotă ieşise la plajă pe un pietroi mare.

Traseul ne mai aduce apoi încă o provocare: o mare bucată de zăpadă stă bine mersi fix pe potecă. Nişte turişti ne sfătuiseră să nu traversăm pe zăpadă fiindcă la partea superioară este subţire. Din fericire am putut ocoli print-un culoar strâmt mărginit de stâncă şi de blocul mare de zăpadă.

Ne aşteaptă un urcuş susţinut până la Fereastra Zmeilor. Îl abordăm prin diverse metode: unii pleacă mai tare la deal, ca să scape mai repede, alţii urca cu răbdare. Urmează o pauză de masă prelungită.

De data asta m-am bucurat că nu ne-am grăbit fiindcă am avut ocazia să o reîntâlnesc pe Laura Matei, o montaniardă pasionată şi curajoasă. Nu ne mai văzusem de ceva timp aşa că am avut multe de vorbit.

Am coborât împreună spre Refugiul Fereastra Zmeilor. Noul refugiu e în stare foarte bună, este mare, încăpător, poate găzdui la nevoie vreo 30-40 de persoane.

De la Refugiu se coboară ceva mai tare. Îmi iau rămas bun de la Laura şi îi urez drum bun că are cale lungă şi aglomerată până la Bucureşti. Noi în schimb ne vedem de ritmul nostru de vacanţă iar undeva mai jos, aproape de firul văii, stăm şi ne relaxăm. Traseul nostru se termină în Transfagarasan, aproape de Cabana Capra unde lăsasem de dimineaţă una dintre maşini.

A fost un weekend pe cinste. M-am bucurat foarte mult că vremea a ţinut cu noi iar ascensiunea pe cei doi giganţi, Lespezi şi Cornu Călţunului, a fost însoţită de belvederi largi.

Trasee
Ziua 1: Cabana Piscu Negru - Valea Caprioru - Vf. Lespezi(punct roşu) - Vf. Cornu Călţunului - Căldarea berbecilor(nemarcat) - Strunga Doamnei(banda albastră) - Lacul Călţun(banda roşie) - Cabana Piscu Negru(triunghi albastru)
Durata: 11 ore

Ziua 2:
Transfăgărășan - Lacul Capra - Fereastra Zmeilor - Refugiul Fereastra Zmeilor - Cabana Capra
Durata: 7 ore

Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2024