Retezat: Circuit pe la Zanoaga și Crucea Trăznitului

Data publicării: 02 sep 2016

De fiecare dată când sunt aproape de a ajunge în Retezat mă apucă o stare din asta de nerăbdare. Aşa a fost şi acum. Vine finalul lunii august, e ultimul weekend de vară din 2016, vremea se anunţă perfectă. Aşadar este timpul pentru a umbla pe poteci mai mult sau mai puţin bătute din Munţii Retezat.

Plecăm vineri pe la prânz după cum fiecare dintre noi reuşeşte să îşi rezolve problema de a lua câteva ore libere de la servici. Ne-am adunat cinci: Elena, Lucian, un Dan, un Bogdan şi iară un Dan.

Părăsim Brașovul pe un drum aglomerat. Fentăm cumva o parte din abuteajul de după Sibiu. Intrăm în zona parcului naţional pe înserate. Când trecem de bariera de lângă Lacul Gura Apelor este întuneric de binelea. Ne aşteaptă o lungă bucată de drum forestier care ne ia în jur de o oră şi jumătate.

În buna tradiţie a turelor de anul acesta, ne instalăm corturile în Poiana Pelegii pe noapte. Ne odihnim aşa cum putem, nu foarte mult fiindcă traseul de a doua zi se anunţă a fi lung.

Dimineaţa ne organizăm cum ştim noi mai bine şi mai repede şi plecăm spre Lacul Bucura. E destul de răcoare, termometru lui Dan arata 6 grade. Urcarea prin pădure ne înviorează, ne pune sângele în mişcare.

Prima pauză mai consistentă o facem într-un loc de unde putem admira primul lac ce ne iese în cale, Lacul Lia. Intrăm în vorbă cu o fată şi cu tatăl ei, facem ceva schimburi de informaţii. Revenim în poteca marcată şi iarăşi suntem surprinşi de cât de repede ajungem la Bucura. Ne-am mişcat bine.

Mergem pe lângă cabaaă Salvamont să ne aprovizionăm cu apă. La Bucura sunt foarte multe corturi, mulţi turişti, agitaţie. Vremea este perfectă iar lacurile şi crestele ne aşteaptă. După ce ne lămurim în privinţa marcajelor pe care trebuie sa pe urmăm, începem să mergem pe lângă lacul Bucura.

Imediat prindem poteca spre Judele şi Circuitul Lacurilor. Pe măsură ce înaintăm se văd lacurile cu nume de fete: Lia, Ana, Florica, Viorica.

 

După o porţiune de grohotiş, ne oprim lângă Tăul Agăţat. Aproape de el este o stâncă dotată cu punct de belvedere minunat asupra multor alte lacuri. Pe lângă cele amintite mai sus, se văd şi o parte din Lacurile Bucura şi Tăul Porţii.



De aici în sus urmează o potecă agăţată pe o brână care nu se opreşte decât în Şaua Judele. Întotdeauna mi-a plăcut poteca asta: strâmtă, sălbatică, dar sigură. Mereu m-am întrebat cui i-a venit ideea să o facă aşa.

Porţiunea asta de traseu a fost foarte faina. Drumul nostru e vegheat de două vârfuri interesante: Slăvei şi Judele. Efortul nu a fost mare decât pe ultimele zeci de metri când se ia panta din plin. Facem o scurtă pauză în Şaua Judele. Dan renunţă la urcarea pe vârf, poteca nemacată nu îi oferă suficient confort psihic. Profităm de acest fapt şi ne lăsăm bagajele în grijă sa.

La început se merge pe o creastă de bolovani relativ dreapta însă destul de îngustă. Unii bolovani se mişcă. Apoi revenim pe pământ. Mergem pe potecă şi dăm şi de o săritoare. Trecem cu atenţie şi ieşim iară pe culme. Se vede şi băţul de pe vârf, dar ca să ajungem mai e nevoie să coborâm şi să apoi să urcăm câţiva metri.

Vârful Judele are un aspect aerian. Peisajul este copleşitor: multe lacuri, custuri, creste, vârfuri mari cum sunt Retezatul, Peleaga sau Slăveiul. Ceţuri încep să apară sub noi. Facem pozele de vârf. Ne-am bucurat cum se cuvine de acest moment. Vin şi alţi turişti. E timpul ca şi ei să trăiască în linişte bucuria noastră aşa că mergem înapoi în Şaua Judele unde îl găsim pe Dan.

Privim în continuare pe direcţia potecii spre Lacul Zănoaga. Dar privirea zboară departe, spre Munţii Retezat şi Godeanu. Vârful Gugu, regele Godeanului, se poate observa într-un mare fel.

Poteca spre Lacul Zănoaga este destul de lină şi de prietenoasă. Din păcate Rezervaţia Gemenele a fost cucerită de nori aşa că nu se poate vedea mare lucru. Pe partea cealaltă însă e soare şi e bine iar lacurile din căldări se pot admira cu succes: Lacul Judele, Tăul Ascuns, Tăul Urât, Tăul Răsucit.

Pe măsură ce înaintăm aşteptam cu nerăbdare să vedem Lacul Zănoaga. Şi apare şi el după o porțiune cu jnepeni. De sus se vede că e destul de întins. Surpriza cea mai plăcută a fost însă când am ajuns, după o coborâre mai abruptă, pe malul său.

Zona e incredbil de frumoasă, de pitorească. În spate, departe acum este muchia Slăveiului. Lângă lac se găseşte un Refugiu Salvamont. Băieţii de acolo ne indică sursa de apă. Avem de mers în jurul lacului, iar apoi e puţin de urcat până la un izvor. Pe acolo facem şi pauză de masă.

Dan vorbeşte cu salvamontiştii despre porţiunea de potecă spre Crucea Trăznitului. Primeşte informaţii binevoitoare, numai bune de băgat în sperieţi turiştii mai slabi de înger: că pe potecă este cacuță de urs din 50 în 50 de metri, că e mult de coborât, că e mult jneapăn, că în zonă sunt o grămadă de urşi şi dacă te întâlneşti cu vreunul n-ai unde să fugi. Totuşi, de ce ai fugi când te întâlneşti cu ursul? Oricum nu ai vreo şansă dacă te urmăreşte.

Am remarcat în ultima vreme, întrebând diverşi oameni despre trasee de munte, tendinţa de a exagera, de încerca să te sperie, să te facă să renunţi.

Noi ne-am gândit că fiind cinci, şi dacă ne întâlnim cu ursul, măcar patru tot am scăpa :)))

Începem să coborâm pe un marcaj cruce albastră vechi şi poziţionat destul de rar. Punem în funcţiune GPS-ul ca să nu stăm să căutăm aiurea poteca. Într-adevăr, se coboară mult, se merge printre jnepeni, însă culoarul este suficient de lat. Dar traseul este plin de bunătăţi, zmeură multă şi hectare de afine.

După porţiunea de jnepeni, poposim într-o poiană mai mare. Poteca o traversează iar apoi intră în pădure. Unde iară începe să coboare cam tare după simţurile noastre. Acest fel de coborâre umblă bine la coarda sensibilă, la moral, bineînţeles dându-l în jos. Ştim că după aceea avem iară de urcat cam la fel de mult.

Nu am auzit zgomote suspecte, am găsit căcuță de urs însă nu în cantităţile şi nu în frecvenţa descrisă de băieţii de la Salvamont.

Se aude zgomot de ape. Am ajuns cumva pe fundul văii. Trecem râul şi începem să urcăm. Traseul e făcut deştept, cu serpentine bine meşteşugite care îţi permit să urci diferenţe de nivel mari fără să oboseşti prea mult. Iarăşi plin de afine. Din când în când ne oprim şi ne permitem luxul de a face nazuri şi de a alege pe cele mai arătoase dintre fructe. A fost un desert delicios. Din pădure, trecem încet-încet în zona de jnepeni. Poteca merge pe un culoar strâmt dar deocamdată suficient de lat.

Chiar vorbeam cu colegii de tură de faptul că peste câţiva ani este posibil că traseul acesta să se închidă în mod natural atunci când jnepenii se vor uni şi vor bloca poteca.

Ajungem şi în golul alpin în locul numit Crucea Trăznitului, intersecţie de trasee. De jos, din Valea Lapușnicului un marcaj punct galben îi ghidează pe turişti pe Muchia Slaveiului.

FFacem o binemeritată pauză şi sărbătorim faptul că de aici încolo am scăpat de jnepeni. Avem de urcat un plai simpatic şi uşor cu belvederi largi. Senzaţia mea era că vom urca şi pe Vârful Slăvei însă de la un moment dat poteca îl ocoleşte. Ne duce printr-o zonă cu paraie cu apă rece, bună şi limpede.

Trecem aproape de Taul Turcel.

În vale, între jnepeni un lac frumos ne zâmbeşte: E Lacul Slăvei. În fundal Culmea Piule-Pleșa.

În faţa noastră se observă bine Retezatul Mic, zona cu Piatra Iorgovanului, apoi continuare prin Munţii Godeanu.

Peleaga ( stînga ) și Custura ( dreapta )

Retezatul Mic și Culmea Piule - Pleșa


Vîrfurile Custura Bucurei și Bucura I

La un moment dat se iscă o controversă privind numele unui vârf fain şi puternic. Iniţial am crezut că e Piule, dar privind mai atent am identificat vârful Custura (2457m), unul dintre vârfurile mele preferate din Retezat. Nu l-am mai văzut niciodată din acest unghi. Este absolut impresionant.

 

Din stânga, de pe o culme ce coboară din Vf. Slăvei se văd turişti coborând. Ne văzusem cu ei şi de dimineaţă, pe lângă Vf. Judele. Noi stăm la câteva poze de grup şi apoi ne angajăm într-o coborâre abruptă. Poteca oficială duce la Bucura trecând printre lacurile Ana şi Lia. Noi însă vrem să ieşim mai jos, lângă Lacul Lia. Prindem şi o veche poteca marcată cu punct roşu.

Ajungem pe malul lacului şi facem o pauză lungă. Suntem deja pe munte de foarte mult timp şi pe măsură ce ne întindem, nu ne mai vine să plecăm. Trebuie să facem însă efort fiindcă se apropie noaptea iar noi încă mai avem o bucăţică bună de drum până la corturi.

Mergem de-a dreptul spre punctul din care admiram de dimineaţă Lacul Lia. Urcăm mai abrupt o porţiune scurtă, cu lespezi mari şi în final dăm de banda albastră / crucea roşie pe care urcasem de dimineaţă.

Ne deplasăm ceva mai încet fiindcă lungimea traseului a început să lase urme în fiecare dintre noi. Terminăm excursia cu bine iar seara ne relaxăm pe lângă corturi. Ne-am bucurat sincer de toată această zi, pe care am valorificat-o la maxim. Am parcurs şi poteci noi, deci totul a fost câştig şi experienţă acumulată.

Traseu:
Poiana Pelegii - Lacul Bucura - Tăul Agăţat - Şaua Judele - Vf. Judele - Lacul Zănoaga - Crucea Trăznitului - Coada Slaveiului - Lacul Lia - Poiana Pelegii

Durata: 12 ore şi jumătate

Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2024