Muntii Mehedinti: Cascada Roset. Sau Cociu

Data publicării: 29 nov 2016

De pe Valea Cernei se desprind mereu trasee ce urcă ori spre Munţii Mehedinţi ori spre Munţii Cernei. Unele sunt celebre, altele rămân aproape necunoscute. Pe un astfel de traseu mai puţin umblat ne-am aventurat şi noi într-o frumoasă după-amiază de octombrie.


Ne deplasăm cu maşina câţiva kilometri în amonte de Băile Herculane şi ne oprim la Ogaşul lui Roșeț. Planul este să urcăm până la cascada Cociu ( sau Roșeț cum apare în unele scrieri ). Autori diverşi apreciază că aici se găseşte cea mai lungă cădere de apă din România.


Există şi un indicator care ne trimite pe traseul marcat punct roşu. Cineva a a scris cu carioca pe tăbliţa ceva de genul: nu vă duceţi, cascada e secată. Dar treaba asta nu ne descurajează.


În ciuda acestui indicator nimerim ceva mai greu traseul fiindcă primele marcaje nu sunt chiar vizibile. Poteca merge prin pădure, pe lângă un gard de sârmă ghimpată. De fapt din şosea pleacă două trasee. Pe triunghi albastru se poate urca la Fîntîna Moșului , Balta Cerbului, se poate urca Vf. Ineleț ca mai apoi să cobori prin cheile Țesnei.

Totul e bine şi frumos până când traseele se despart. După aceea traseul nostru se sălbăticeşte subit, marcajele sunt tot mai rare, poteca e greu de urmărit. De câteva ori o pierdem însă gps-ul ne ajută de fiecare dată să revenim pe traseul corect.

Undeva greşim rău şi trebuie să facem nişte echilibristică pentru a trece pârâul şi apoi să urcăm pe un sol moale şi alunecos. În multe locuri poteca pare că a fost croită cu maceta. Se merge prin pădure tânără printr-un culoar în care încape doar un om.

Începe şi porţiunea abruptă. Urcăm cu răbdare şi cu atenţie mai ales că dăm şi de porţiuni alunecoase ori zone cu multe rădăcini de copaci. În stânga noastră se vede firul văii, însă la această dată este uscat. Tot consultăm GPS-ul. Suntem aproape de stânci însă nu se aude cădere de apă. La final poteca o coteşte tare către dreapta şi urcă iarăși abrupt. După încă vreo 5 minute de mers ajungem la pomul lăudat.

Cascada Roșeț nu are apă acum însă se vede clar pe unde a curs. Înălţimea este impresionantă şi probabil primăvara peisajul este copleşitor.


Facem o binemeritată pauză de câteva şi discutăm despre cât de sălbatică este poteca pe care am urcat-o. Asta în condiţiile în care frunzele au cam căzut. Vara probabil că este un adevărat hăţiş care va face deplasarea şi mai anevoioasă.

 

Pentru coborâre, teoretic avem exact traseul pe care am urcat. Practic însă, pe undeva am luat-o pe alte poteci aşa că o bună parte a traseului s-a desfăşurat prin altă parte. Am ajuns într-o poiană mare străjuită de rugi mari plini cu mure.


Cu ocazia asta, fetiţa noastră, Maria, gustat pentru prima dată aceste fructe şi se pare că i-au plăcut. În poiana asta se găsesc două zone împrejmuite cu un gard nou. Se pare că în câţiva ani vor apărea nişte construcţii noi. La capătul acestei poieni se găseşte şoseaua şi acolo ne terminăm şi noi scurtul dar intensul traseu.


Aşadar să recapitulăm;
Şoseaua Băile Herculane - Baia de Aramă, km 9 - Ogaşul lui Roșeț - Cascada Roșeț
Marcaj: punct roşu
Durată( dus- întors ): 2 ore şi 45 de minute

 

Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 1

  • Radu

    11 iun 2019 19:14:30

    Cascada Cociu este cea mai mare cadere de apa din Ro...210 m. Am vazut-o in primavara lui 2003, era de o forta impresionanta. Din pacate, cascadele din Mehedinti si Cernei seaca peste vara, lucru constatat anul trecut cand am revenit in zona la Hercules Maraton.

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2024