Cipru, episodul 4: Larnaca și Capul Greco

Data publicării: 17 iul 2017

În ultimele zile din Cipru am fost cazaţi la un apartament din Larnaca. Ce a fost fain a fost că am avut asigurată parcarea gratuită în curtea interioară a hotelului. Ce nu a fost chiar ok era faptul că în hotel aveau loc lucrări de renovare care veneau la pachet în general cu praf mult pe hol.

Hotelul era situat cam la 10 minute de mers pe jos de plaja Finikoudes. Promenadă din fata plajei este mai tot timpul foarte aglomerată. E mereu un dute-vino şi zgomot.

Plaja este amenajata, e plin de umbreluţe şi şezlonguri care se pot închiria. Nu ştiu pentru câţi bani. Din loc în loc însă se poate sta şi la liber. Ceea ce m-a bucurat foarte mult este faptul că plaja este ideală pentru copiii mici. Apa nu se adânceşte brusc, practic poţi merge destul de mult şi marea nu îţi trece de genunchi. Aşadar a fost un loc de joacă ideal pentru Maria.

plaja Finikoudes

Portul Marina

În prima zi, după plajă, am vizitat centrul oraşului Larcaca, dorind să vedem cele câteva obiective din oraş. Prima dată ne-am oprit la pontonul Larnaca Pier, o terasă de câţiva zeci de metri care duce către mare. De acolo se poate admira foarte bine Castelul din Larnaca, geamia, plajă Finikoudes şi portul turistic.

Aşa cum deja eram obişnuiţi, castelul arată cam ciudat, pare mai degrabă o colecţie de ziduri înalte. A fost contruit şi locuit încă din secolul XIV. Astăzi adăposteşte un muzeu ce expune elemente arheologice, arme şi diverse alte ustensile.

În spatele castelului se găseşte Geamia Djami Kebir. Tot în zona dăm de piaţă din Larnaca. De unde cumpărăm nişte delicatese locale. Ne-au plăcut mult cele numite Soutsokos, care se prezintă sub formă de batoane făcute din struguri având la mijloc alune. Excelente.

Am mers apoi la Biserica Sf. Lazăr. Aceasta are o poveste incredibilă avîndu-şi izvorul chiar în zilele lui Iisus Hristos. Concret, înainte de a muri, Iisus îl învie pe prietenul său Lazăr. Toată lumea ştie asta, dar mai nimeni nu a urmărit povestea mai departe. Acest Lazăr a fost alungat apoi şi a ajuns să se stabilească în Cipru.

 

 Mai târziu a fost ales episcop. Lazăr a trăit în Larnaca 30 ani, până la moartea sa. A fost înmormântat într-o reţea de catacombe, mai multe sarcofage fiind găsite în zonă. Moaştele sale au fost descoperite, târziu, abia în anul 890 şi au fost duse la Constantinopol. Dar nu cu totul. Ciprioţii au păstrat capul Sf. Lazăr şi alte câteva fragmente de moaşte, care sunt expuse în biserică. Aceasta  a fost construită pe locul în care a fost descoperit mormântul Sf. Lazăr.

Mormântul este şi el accesibil, din biserica se coboară câteva scări, iar undeva sub altar se mai poate vedea locul în care a fost înmormântat Sf. Lazăr.

Mai multe despre biserica Sf. Lazăr din Larnaca puteţi citi aici:

http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/biserica-sfantul-lazar-larnaca-67651.html

Ne-am dus apoi cu Maria într-un parc. Am profitat de umbra copacilor. Maria s-a împrietenit cu o fetiţă cipriotă, în vârstă cam de 3 ani, pe nume Violeta. Copiii ăştia au un dar extraordinar de a se înţelege fără pea multe cuvinte. Maria avea oarece probleme în a se da pe topogan. Trebuia tot timpul să o aşezi în poziţia corectă şi să o împingi un pic să o ia la vale. Ei bine, nu ştiu cum, Violetă a învăţat-o cum să se aşeze şi cum să îşi dea drumul la vale.

Lângă parc se afla o altă biserică emblematică din Larnaca, Panagia Faneromeni. Aceasta pare a fi nouă, este albă şi frumoasă. Şi pe cât de albă şi frumoasă e, pe atâta este de închisă.

 

Şi lângă ea mai există o bisericuţă veche, mică. Sub bisericuţă este o mică peşteră. Se spune că biserica este frecventata în general de femei ai căror soţi sunt plecaţi departe.

Revenim la hotel, dormim bine iar după ora 17 ne întoarcem iar pe plajă. Seara facem o plimbare lungă dar tare faină pe faleză trecând pe lângă plajele Flamingo şi Mackenzie.

Lângă plaja Mackenzie sunt o grămadă de restaurante, cluburi, discoteci care arată foarte bine, fiecare are specificul său, designul sau, muzica sa. Este realmente o plăcere să te plimbi şi, de ce nu, să încerci preparatele de acolo. Plaja arăta şi ea incredibil de bine, ca în reclame. Dar cu toate astea are şi un neajuns. Şi anume că este chiar lângă aeroport, aşa că la fiecare 5 minute trece un avion la joasă înălţime. Am stat şi noi la gardul aeroportului să vedem cum aterizează aparatele de zbor. La întoarcere, la un restaurant cu specific arab, două cadâne profesioniste dansau din buric.

Ziua următoare schimbăm peisajul şi o luăm dis-de-dimineaţă către cea mai faimoasă plajă din Cipru, Plaja Nissi, aflată lângă staţiunea Ayia Napa. Locul este extraordinar de fain. Găsim loc de parcare uşor şi intrăm pe plajă nerăbdători să ajungem la apă. Se merge printre umbreluţe şi şezlonguri, toate înghesuite cât permite locul. Și de acum ajungem la apă vedem minunea. În apropiere există o insulă care este legată de ţărm printr-o mică limbă de nisip.

Ochim un loc fain de plaja aflat pe insula. Mergem pe jos, cu tot cu Maria, pina la el. Apoi ne bucuram din plin de apa limpede si curata, de aer si de zbenguiala. Maria isi gaseste noi prieteni, de data asta romani si se joaca nestingherita.







Când începe să ardă soarele părăsim plaja pentru a face o plimbare cu maşina în împrejurimi. Ţinta noastră este să vedem atracţiile din Capul Greco.

Părăsim şoseaua şi facem un pic de offroad până la Sea Caves, adică Peşterile din Mare. Peisajul este foarte pitoresc, apa are culori incredibile. Peşterile par a fi susţinute de nişte coloane naturale. Sunt şi turişti care înoată, deşi pare greu de ajuns la apă.



Revenim la şosea, la asfalt, dar numai pentru a merge câţiva kilometri. Apoi iarăşi un pic de offroad în urcare. Parcăm şi ne deplasăm către un loc înalt, un excelent punct de belvedere de pe Capul Greco. Cu mare de diferite culori, cu golfuri, stânci, şi bază militară britanică. De aici, linie dreaptă se găsesc următoarele:

Siria - 170km
Liban - 180km
Israel - 250km
Egipt - 430 km

Aşadar suntem relativ aproape de o zonă care în ultimele zeci de ani a fost scena unor conflicte sângeroase.







Revenim la maşină şi ne îndreptăm spre următoarea destinaţie: Laguna Albastră, un golf cu ape azurii aflat chiar lângă baza militară britanică. În golf sunt ancorate câteva bărci. Între ele ne atrage atenţia o barcă-discotecă, unde muzica e dată la maxim, lumea dansează şi sare de pe bord direct în apă.

Mergem şi în partea cealalt a peninsulei, chiar pe lângă gardul englezilor să vedem şi pesiajul de dincolo.

În zona un alt punct de atracţie este un pod natural numit Arcă de Piatră. Interesantă, frumoasă tare şi pare-se fragilă. Autorităţile au îngrădit locul şi au interzis accesul. Sper să aibă o viaţă mai lungă decât Fereastra de Azur din Malta care aproximativ la doi ani după ce am văzut-o noi s-a prăbuşit.





Drumul ne duce spre Agioi Anargyroi, o mică pensinula dotată cu bisericuţă şi peşteră chiar lângă apă. Când eram în zonă şi-a făcut apariţia un vas al piraţilor, vopsit în culori închise.

Traversăm apoi staţiunea Protaras, o staţiune cu multe hoteluri, se spune că este printre cele mai luxoase din Cipru. Poposimin oraşul Paralimni în căutarea unui loc de mâncat. Planurile ne sunt date peste cap de Maria care are un somn fain şi liniştit în maşină. Parcam a umbră şi până se trezeşte ea, fac o tură de recunoaştere a centrului. Cel mai important, găsesc unde este toaleta.

În Paralimni sunt câteva restaurante ok, terase, fast-food, ideea e că nu o să mori de foame. Până una alta îmi atrage atenţia o statuie a unui militar cu puşca în mână. Domnul se numeşte Maior General Tasos Markou( din câte se vede, nu trage cu arcul ).

El este un erou local care s-a remarcat prin faptul că militat permanent pentru independenţa Ciprului. O vreme a trebuit să se refugieze în Grecia. După întemeierea statului Cipriot, a revenit în patria natală şi a intrat în armată. Invazia turcească din 1974 l-a găsit la datorie unde, fiind conştient că nu are suficient armament şi oameni, a luptat eroic, până la moarte. Astăzi o serie de instituţii din oraşul Paralimni în poartă numele.

Tot în zona centrală există o mare piaţa cu două biserici în centru ei. În cea mare am aflat că slujeşte un preot român.

În căutarea noastră după un loc de mâncat am ajuns însă la o terasă care servea îngheţată, bună, rece delicoasa şi ieftină. Şi asta a fost masa noastră, inclusiv pentru Maria. Dar şi aici am avut parte de o întâmplare haioasă. Vânzătorul de îngheţată îmi spune aşa:
- Uite, o să îţi arăt un film cu preşedintele vostru!

Mă gândeam ce naiba de prostie o fi făcut preşedintele Iohannis de a ajuns să fie cunoscut şi în Cipru.

Când colo văd un film cu Putin care asista la inaugurarea unui nou tip de avion. Omul credea că suntem ruşi.

După aceea ne-am îndreptat spre cea mai apropiată plajă, Trinity Beach. Aceasta e în buza unui golf, apa se adânceşte destul de brusc şi e mai rece decât la Ayia Napa. Suntem iarăşi aproape de zona verde. Din apă, odată ce ieşi din golf, dacă te uiţi bine vezi lanţul muntos aflat la nord de Nicosia. Şi dacă te uiţi şi mai bine vezi şi steagul Ciprului Turcesc vopsit pe munte.

Seara revenim în Larnaca şi ne continuăm lungile plimbări de seară de la malul mării. E o mare plăcere, promenada este foarte lungă şi are zone întinse şi pentru cei ce iubesc zgomotul şi aglomeraţia dar şi pentru cei cărora le place liniştea.

Şi vine şi utima zi din Cipru, ultima zi în Larnaca. Dimineaţa o petrecem la plajă, prânzul la somn şi răcoare. În a doua parte a zilei mergem până pe malul lacului Larnaca în căutarea elegantelor păsări flamingo. Acestea însă aveau treabă prin alte locuri, prin alte zări, nici urmă de ele. Pe malul lacului, însă pe partea opusă este şi moscheea Hala Sultan Teke. La ea însă nu am mai ajuns.







Când venit timpul apusului am făcut o plimbare cu barca pe mare. A durat cam o oră şi practic ne-am deplasat pe mare de la Marina şi până aproape de aeroport. Atmosferă a fost plăcută. Pentru Maria cred că a fost prima plimbare cu barca.

Seară am petrecut-o în apropierea plajei Mackenzie, preferata mea în materie de atmosferă. La una din terase se făcea dans sincron. Faină treabă.

Ce ar mai fi de spus. Am revenit în ţară cu un zbor de noapte. A fost interesant fiindcă de la 12 000 de metri altitudine şi 900 de km/h am urmărit un foarte spectaculos răsărit de soare. Pe o parte a avionului era lumină, pe cealaltă întuneric.

Şi uite aşa se sfârşi aventura noastră în Cipru. Mie mi-a plăcut şi chiar recomand ca odată în viaţa să vizitaţi această ţară. Iar dacă vă place marea, plaja, soarele, e chiar un loc potrivit. Mi-ar place să revin peste ani însă cu obiectivul de a face un tur adevărat în Ciprul de Nord.

 

Celelalte episoade dedicate Ciprului se găsesc aici:

http://bogdanbalaban.ro/551.html
http://bogdanbalaban.ro/552.html
http://bogdanbalaban.ro/553.html

Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2024