Biserica fortificată de la Homorod

Data publicării: 19 mar 2009

Click aici pentru a vedea galeria completă de fotografii

Mergând prin fostele sate săseşti ajung la Homord, lângă Rupea, o localitate ce odată a fost o înfloritoare staţiune balneară. Pe vechea hartă a judeţului chiar aşa şi figurează. Ajung în centrul localităţii şi opresc maşina lângă biserica cetate. Lacăte peste tot.

Pornesc să mă interesez cine mă poate ajuta cu o informaţie. Pe stradă nu prea e lume. Dau de un grup de ţigani care ascultă manele la un telefon. Evit să îmi fac de lucru cu ei. Merg mai departe. Dau de alt grup de acelaşi fel şi care face acelaşi lucru. Pas. Undeva departe zăresc doi copii. O fetiţă blondă care vorbeşte cu accent săsesc îmi spune să îl caut pe domnul Thome iar sora ei mă conduce cu bicicleta.


Mă întâmpină doamna Johann care îmi răspunde că se poate vizita biserică şi mă pofteşte în casă. Facem prezentările. Domnul Thome mă măsoară din cap până în picioare. Mă invită să iau loc. Stă la terlevizor şi urmăreşte un concurs de călărie.

- Îţi plac caii? mă întreabă
- Sigur că îmi plac.
- Pe vremuri aici la noi era o herghelie vestită. N-a mai rămas mai nimic din ea. La fel şi cu baza de tratament. Ţiganii au distrus-o cu totul. Doar izvoarele termale nu le-au putut fura. De unde vii? Părinţii tăi de unde sunt?
- Vin din Braşov. Părinţii sunt de la Săcele.

Faţa i se luminează brusc.
- Am prieteni la Săcele. Şi în Braşov am prieteni.
- Mai sunt saşi pe aici? Îl întreb.
- Mai sunt, dar puţini. Uite, copiii mei sunt în Germania. Am fost şi noi dar pentru noi acasă este înseamnă aici. Aici ne place.


Se ridică de pe scaun şi se îmbracă. Ajungem la maşina parcată în faţa porţii. Ramona e un pic nedumerită de ce am întârziat atât. Domnu Thome se mişcă greu, ne spune că are 82 de ani. Are cu el un set de chei mari. Intrăm mai întâi în curtea şcolii apoi gazda noastră deschide cu o cheie țăpănoasă poarta de lemn cetăţii desupra căreia e scris Ano 1847.
- Vreţi să urcaţi în turn?
- Sigur.
- Atât vă rog..să nu trageţi clopotele. Până vă întoarceţi merg să deschid biserica.

Urcăm pe trepte de piatră uşor amuzaţi de ultima rugăminte. Ajungem la primul nivel: găsim două frânghii pentru tras clopotele şi o băncuţă. Zărim şi următoarele trepte. Mai urcăm un nivel. De aici se schimbă situaţia: urcuşul se face pe nişte scări / schele de lemn. Şi diferenţa de nivel e cam mare.


Hai să mergem..Urcăm cu grijă şi ajungem în turn. Păşim atent cu inima cam îndoită căci scândurile nu sunt prea solide. Noroc cu conturul de piatră şi bârnele groase. Merită efortul şi spaima. De sus avem parte de un peisaj încântător în toate părţile. Îmi fac curaj şi mă uit la picioare. Prin spaţiul îngust dintre scânduri se vede pământul.


Coborâm cu atenţie. La baza turnului se află o încăpere unde odată s-a aflat un altar decorat cu fresce.


Acestea se mai păstrează acum doar pe o mică suprafaţă. Îl reîntâlnim pe Dl. Thome în biserică în faţa altarului.

Ne minunăm din nou de ceea ce vedem: stranele seamănă oarecum cu cele de la Cloasterf, însă pictura e ceva îngrijită din punct de vedere stilistic.

Tavanul este casetat.


Amvonul este foarte simplu dar frumos decorat.


Băncile sunt şi ele simple. Gazda noastră ne explica rânduiala în biserică: aici stau fetele confirmate, acolo bătrânii, aici femeile măritate, acolo feciorii, acolo bărbaţii.


Din păcate există doar un singur preot, dl. Schmidt de la Rupea ce păstoreşte sufletele din paisprezece sate. Doamna Johann ştie să cânte la orgă. Bătrânul ne povesteşte, cu lacrimi în ochi, câteva dintre abuzurile făcute de securitate, de români, maghiari şi ţigani asupra populaţiei săseşti. Omul ăsta are atâtea de spus. Aş sta să îl ascult o zi întreagă.


Puţină istorie( sursă: siteul rupea-cohalm.ro )
Documentele atestă existenţa unei biserici romanice în acest loc încă de la 1250. Pe când lăcaşurile de cult săseşti din secolul XIII au fost construite aproape toate ca bazilici romanice cu trei nave, Homorodul poseda una din foarte rarele biserici-sală romanice ce datează din ultima treime a secolului XIII. La construcţia cetăţii se disting mai multe etape, aceasta cunoscând în îndelungata ei existenţa asedii, incendii, jafuri. După reparaţiile din 1657, în anul următor cetatea rezistă unui asediu al tătarilor.

Biserica din Homorod, cu hramul Sfântul Petru, este construită după un plan cel puţin bizar pentru un sanctuar creştin - altarul şi corul, în loc să fie la est, cum erau în toate bisericile evanghelice, şi cum sunt în genere în orice biserică, se găsesc în partea de sud.

Biserica romanică a fost modificată în secolele XV - XVIII, adăugîndu-i-se un zid dublu şi un turn de cor. Zidul interior este în formă de patrulater şi are turnuri la colţuri. La sfârşitul secolului al XVIII-lea a fost construit corul din zidul sudic al bisericii. Tot de atunci datează şi mobilierul interior (altar, amvon, strane), în stilul barocului transilvan ţărănesc.


Arcul triumfal este înzidit, iar vechiul cor se afla ascuns în parterul turnului de est. Pereţii lui sunt impodibiti cu fresce care datează din trei perioade (sec. XIII, XIV, XV). Are o sală tăvănită cu cor pătrat, boltit în cruce pe ogive, absida semicirculară, turn-clopotniță cu tribună pe vest.


Odată cu construcţia cetăţii ţărăneşti, biserica a fost fortificată, corul şi absida fiind cuprinse într-un puternic turn. Fortificaţia care înconjoară biserica evanghelică nu a fost niciodată cucerită. Prima incintă este rectangulară şi a fost construită în secolul al XV-lea. În colţurile incintei poligonale se află turnuri. Între turnuri, zidurile aveau două drumuri de strajă suprapuse, care se sprijineau pe console de lemn. Pe latura de vest este un mic turn-poartă care străjuieşte intrarea.


Turnul nord - vestic are un plan pentagonal, asemănător celui din castelul Rupea. Mai există şi o incintă exterioară ce dublează primele ziduri de apărare, însă construcţia de apărare propriu-zisă a bisericii din Homorod este monumentalul turn-donjon, ridicat din blocuri de piatră deasupra corului.În ceea ce priveşte interiorul bisericii, interesant de observat este mobilierul foarte elaborat ornamentat cu motive ţărăneşti sau rurale. Biserica mai păstrează de asemenea fresce cu picturi romanice reprezentându-l pe Christos înconjurat de simbolurile apostolilor.

Toate picturile din perioada romană au fost păstrate în vechiul cor al bisericii, deasupra căruia a fost zidit masivul turn cu clopot. Alte elemente specifice arhitecturii romane s-au păstrat pe faţada de vest şi pe pereţii din interiorul bisericii.

Gata cu istoria!


Domnul Thome e în stare să vă spună lucruri care nu se regăsesc în cărţile de istorie. Ne povesteşte că strămoşii săi din Flandra au fost chemaţi în Transilvania pentru a-i contracara pe turci. De asemenea ne povesteşte că limba vorbită de ei diferă de dialectul săsesc. Ne povesteşte de vremurile tulburi de dinaintea şi de după cel de-al Doilea Război Mondial. Biserica e în stare destul de bună, a avut privilegiul de a fi renovată cu ajutor din partea Ambasadei Germaniei. După opinia mea, ar merita şi ea să fie inclusă în patrmoniul UNESCO.

Cum ajung la Homorod:
Din şoseaua Braşov - Sighişoara în localitatea Rupea Gară se desprinde un drum care ne aduce la Homorod după vreo 6km.

Pentru vizitarea cetăţii întrebaţi de domnul Johann Thome. Îl găsiţi la casa 374.

Toate fotografiile Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2024