Munții Întorsurii: Vîrful Pilișca

Data publicării: 08 feb 2018

Adesea când mergi prin locuri multe ajungi să neglijezi şi să cunoşti mai puţin chiar locurile de lângă casă. Din acest motiv mi-am propus să merg în Munţii Întorsurii şi să urc pe Vf. Pilisca. Prima tentativă a fost un eşec, a trebuit să renunţăm din motive independente de voinţa noastră.

Apoi, după numai câteva săptămâni, domnul Pușcarciuc a propus o tură identică. De data asta a fost cu noroc. Ne-am întâlnit în satul Dobârlău, unde ne-am lăsat şi maşinile. De acolo am trecut apa pe o punte şi ne-am îndreptat către biserică şi cimitir. Am ieşit din sat pe câmp iar de acolo am luat-o drept către Mănăstirea Mărcuş. La un moment dat trebuie trecută o zonă mlăştinoasă. Noi am avut noroc că a fost frig şi era îngheţat. Aşa că am traversat zona fără probleme.

Urmează un urcuş prin pădure rară la capătul căruia se găsesc construcţiile din jurul mănăstirii.

Mănăstirea Mărcuş are o istorie interesantă: pe locul actual a existat o mănăstire ce a fost demolată de habsburgi la 1700. Apoi în 1952 s-a mai ridicat o biserică aici. N-a avut zile multe, a fost demolată de comunişti. În 1973, credincioşii din zona au ridicat aici încă o bisericuţă. Şi asta a fost demolată de autorităţile comuniste. Abia după 1990 s-a reuşit ridicarea bisericii actuale şi a clădirilor din jur.

Până aici însă nimic deosebit. Locul însă a căpătat o faimă prin faptul că maicile de aici au realizat un lucru extraordinar: au luat în creştere la mănăstire 10 fetiţe abandonate după naştere. Din câte ştiu numărul acestora este mai mare în prezent.


Am făcut o scurtă vizită a bisericii după care ne-am văzut de drum. Imediat din spatele bisericii pleacă un drum forestier. După doar câţiva paşi calea ne este tăiată de o căprioară. Mergem câteva sute de metri ca să constatăm că locul e chiar populat cu căprioare. Alte două se sperie de noi şi fug prin pădure.

Ţinem în continuare drumul forestier de culme, trecem peste Vf. Ciret şi ne oprim într-o şa. De acolo coborâm în vale şi urcăm versantul opus. Dăm iarăşi de drum. Începem să avem parte de peisaje faine către Bucegi şi Piatra Craiului. De asemenea este vizibilia cea mai mare parte din Depresiunea Bârsei.

 

 

Urcuşul este un pic mai greu acum însă frigul de afară nu prea te lasă să stai pe loc. Ajungem într-o poiană largă. Pantă se domoleşte. Străbatem toată această poiană. La final mai este o scurtă porţiune de urcare ce se termină în Vf. Lui Moghior. Din acest vârf se vede foarte bine Vf. Pilisca, ţinta noastră de astăzi.

Urmează o coborâre, nu foarte mare. Drumul merge cam pe creasta ţinând totuşi partea despădurită. Apoi începem o urcare mai consistentă. Apare şi zăpadă, pe alocuri destul de mare. Dar cea mai mare surpriză este însă un vechi marcaj banda roşie. Acum le avem pe toate.

Ţinem drumul însă trebuie să avem grijă fiindcă la final acesta ocoleşte Vf. Pilișca. La momentul potrivit părăsim forestierul şi după câteva sute de metri ne pomenim pe vârf.  Acesta este complet împădurit, aşa cum mă şi aşteptam. Este marcat de o bornă geodezică pe care este scrisă şi altitudinea 1222m, cea mai mare din Munţii Întorsurii. Chiar ne gândeam că e oarecum ironic: mai tot drumul a fost prin zone deschise cu vizibilitate, iar la final ajungem pe un vârf împădurit.

Facem poza de vârf şi plecăm destul de repede fiindcă zona e bătută de vânturi reci. La doar câteva minute ieşim din pădure şi găsim un loc fain de tot. Iese şi soarele, nu bate vântul, iar pauza de masă ne umple de bună dispoziţie mai cu seamă că domnul Moghior îşi face, se pare, tradiționalul număr de standup comedy.

 





De aici şi până la final nu am mai intrat deloc în pădure. Traseul este destul de clar. Avem de coborât ceva mai accentuat până dăm într-o curmătură. De aici este iarăşi drum care străbate Dealul Finisoara. Zările se deschid şi iarăşi se vede mult în toate părţile.





Ultima porţiune de traseu o facem pe o scurtătură care ne duce drept în sat. Acolo însă trebuie să ne orientăm un pic prin labirintul de străduţe. Nu este greu, reperul principal este biserica. Ajungem cu bine la maşini şi încheiem excursia.

Traseu: Dobârlău – Mănăstirearea Mărcuș – Vf. lui Moghior – Vf. Piliștea – Dl. Finișoara – Dobârlău
Durata: 6 ore

Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 1

  • Radu Pușcarciuc

    15 feb 2018 15:04:06

    Un fotoreportaj de excepție, cu imagini deosebite - din multe puncte de vedere ! Am spune că și traseul a fost deosebit, dar ... suferim de modestie ! Mulțumim, Bogdan, pentru acest ... remember ! Marelena & Radu Pușcarciuc

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2024