Bulgaria: Peșterile Prohodna și Saeva Dupka

Data publicării: 26 mar 2018

După ce terminăm formalităţile de la trecerea de frontieră, cumpărăm vinieta de Bulgaria: 15 leva pentru o săptămână. Ocolitoarea oraşului Ruse este închisă, poliţiştii ne îndrumă prin oraş unde traficul este haotic. Plin de maşini şi mai ales camioane. Ne deplasăm cu viteza melcului şi după vreo oră reuşim să ieşim din oraş. Apoi ţinem direcţia Byala - Plevna - Lukovyt. De la Lukovyt urmăm indicatoarele spre Peştera Prohodna. Sunt aproximativ 10km de drum bun.

 

Pestera Prohodna

 

 

Locul este bine semnalizat, o căsuţă că în poveşti şi o săgeată gigantică te îndruma spre o parcare neamenajată. Aproape se găseşte un lac, temporar cred, fiindcă în Bulgaria sezonul de topire a zăpezilor este în toi.

În parcare mai este o maşină. În maşina o doamnă, iar lângă maşină un om bărbos şi jegos cu aspect de boschetar. Cei doi par a se cunoaşte şi a se înţelege destul de bine. Boschetarul ne abordează, dar nu pricepem mai nimic din ce spune. Cumva însă ne arată cam pe unde este intrarea în peşteră. Ne luăm bagajul şi mergem pe o potecă nemarcată ce duce către lac. Cam în 5 minute vedem imensul portal de la intrarea în peşteră.

Peştera Prohodna e un loc special, noi nu avem aşa ceva în România. Este mai degrabă un pod natural, şoseaua pe care am venit trece cumva pe deasupra ei. Portalul de intrare este impresionant, are peste 30 de metri înălţime. La intrarea în peşteră sunt amenajate trepte şi balustrade. Locul este destul de noroios, iar din tavanul peşterii pică multă apă.

 

Înaintam cu precauţie şi pe măsură ce înaintăm ne dăm seama că am uitat lanternele în maşină. Dar nu e bai. Peştera asta are parte de ceva special: iluminare naturală. Cum este totuşi posibil?





Pe tavan sunt două găuri, aproximativ simetrice prin care se poate vedea cerul. Au primit numele de Ochii lui Dumnezeu. Şi într-adevăr de priveşti în sus ai senzaţia că eşti urmărit. Poteca e destul de alambicată şi ne duce relativ repede la cealaltă ieşire. Portalul ăsta pare şi mai înalt. Coborâm uşor pe poteca plină de noroi. Pe alocuri mai dăm de podețe, scări şi balustrade.

Una dintre scări ne urca abrupt la intrarea într-o mică peşteră. Nu e nimic interesant de văzut aici. Coborâm şi urmăm în continuare potecă. Intrăm într-o pădurice. Noroiul e din ce în ce mai mare. Întâlnim un alt boschetar, semn că locul ăsta, cu multiplele peşteri le serveşte drept adăpost.

Începem să urcăm abrupt şi în câteva minute poposim pe un imens platou plin de lapiezuri. Avem privelişte faină cu Râul Iskar. Pe malul sting sunt mai multe construcţii ce fac parte dintr-un mare spital de psihiatrie. Pe partea dreaptă se găseşte un mare hotel - restaurant dar şi o carieră de piatră. Ne mai atrace atenţia un pod cu arcade. De asemenea, tot pe malul drept, spata în stâncă se găsște o mică bisericuţă rupestră numită Sfânta Martina.



Ne plimbăm cu atenţie pe acest platou fiindcă sunt destule locuri periculoase şi avene. Încercam să găsim o soluţie de a ne întoarce la maşina pe deasupra portalului peşterii. Cumva-cumva dibuim o veche potecă ce ne poartă pe lângă nişte copaci tineri. Ajungem şi la marginea de prăpastie şi privim hăul pentru câteva minute. Apoi ne orientăm după un stâlp de înaltă tensiune. Mergem până la el iar de acolo continuarea spre maşina noastră este evidentă.

Ce ar mai fi de adăugat e faptul că nu se percepe taxă de vizitare.

 

Peștera Saeva Dupka

 

De la Peştera Prohodna şi până la următoarea peşteră pe care doream să o vedem nu e mult de mers, cam 20 de km. Şi în acest caz semnalizările sunt destul de bune. Aşadar ne îndreptăm către localitatea Brestnitsa, iar din centrul satului un indicator ne trimite cam 6km până la Peştera Saeva Dupka. Se merge pe un drum asfaltat destul de îngust şi dotat pe partea de final cu câteva gropi. Drumul se termină cu o parcare mare lângă care se găsesc măsuţe şi scaunele de lemn.

De la parcare se merge pe jos o pe o potecă în jur de 5 minute până găsim nişte construcţii. Acolo este casa de bilete pe care o găsim închisă. Dar nu ne decurajam. Se mai coboară câteva trepte până la intrarea peşterii acolo vedem că uşa este deschisă şi lumina este aprinsă. Aşadar bănuim că ghidul este înăuntru cu un grup. Aşa că ne punem pe aşteptat. Între timp mai vin doi tineri. Intrăm în vorbă cu ei. Aflăm că sunt din oraşul Lovech.

După vreo 15 minute apare şi ghidul peşterii. Ne roagă să îl aşteptăm câteva minute apoi va coborî şi cu noi. Ceea ce m-a şocat foarte tare este faptul că ghidul nu vorbeşte nici o limbă străină. Din fericire băiatul cu care intrasem mai devereme în vorbă ne va fi traducător.

Peştera Saeva Dupka este o peşteră amenajată, iluminată. Se coboară în ea pe nişte trepte betonate. De asemenea există şi nişte alei alei, asta ca să nu te rătăceşti.

Pestera asta, desi nu e foarte mare, este o bijuterie. Si ca sa va faceti o idee, seamana destul de bine cu o alta frumoasa pestera bulgareasca, Pestera Magura, pe care am vizitat-o in 2017. ( mai multe aici: http://bogdanbalaban.ro/548.html )

Saeva Dupka are cinci săli superbe şi o mulţime de formaţiuni dintre cele mai interesante. Ghidul ne-a spus că 1cm cub de stalactită se formează în aproximativ 150 de ani. În această peşteră se găseşte cea mai înaltă coloana din Bulgaria, cu o lungime de 18m. Este şi destul de groasă. Pe baza masei sale specialiştii au calculat vechimea peşterii la aproximativ 300 de milioane de ani. Temperatura în peştera variază de la 8 la 10 grade.

M-a impresionat o serie de stalactite care, lovite crează un sunet ce seamănă cu un clopot. Există şi zone mai strâmte şi formaţiuni care îţi pun imaginaţia la lucru. În cea mai mare sală a peşterii au loc occazional spectacole de teatru şi concerte. De acolo urcăm nişte scări abrupte până în cel mai înalt loc al peşterii. Ghidul ne spune că acum ne aflăm de fapt sub parcare. Tot aici este locul cel mai cald al peşterii. Coborârea se face tot pe scări abrupte şi alunecoase direct printre formaţiuni spectaculoase. Ajungem tot în sala cea mai mare, iar de acolo ieşim iarăşi la lumină.

Vizita noastră a durat 50 de minute, ghidul a fost foarte răbdător şi nu ne-a grăbit absolut de loc. Plata biletelor se face la ieşire. Tipul care a făcut pe traducătorul de ocazie a fost scutit de plata biletului:

- Tu chiar ai muncit pentru banii ăştia, i-a spus ghidul.

Taxa de vizitare: 4 leva adulţi, 3 leva copii şi pensionari.

Plecăm apoi spre Veliko Tarnovo unde avem cazarea. Însă nu mergem direct, ne abatem 11 km până la Lovech. De data asta urcăm la cetate, la statuia gigantică a revoluţionarului bulgar Vasil Levski. Avem o panoramă încântătoare cu oraşul, dar şi cu Munţii Balcani.

 

Din păcate cetatea era închisă şi nu am putut-o vizita. Însă am rămas cu câteva minute de linişte. Am coborât apoi în oraşul vechi şi am mai trecut odată peste celebrul pod acoperit din Lovech, singurul de acest fel din Europa de Est.

Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 2

  • Eduard Munteanu

    29 mar 2018 11:22:02

    Excelent articol, sper să ajungem și noi prin zonă! Mulțumim Bogdan!

  • Bogdan

    02 apr 2018 09:15:11

    pai sa mergeti :)

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2024