Slovacia: Vysoke Tatry
Data publicării: 07 iun 2018
Pentru finalul relatărilor din Slovacia am păstrat ceea ce era mai spectaculos. Şi mai întâi am să vă povestesc despre vârful Lomnici ( 2643m ), al doilea cel mai înalt vârf al lanţului carpatic. Ca să lămurim şi care este cel mai mare vârf din Carpaţi, ei bine, el se găseşte tot pe teritoriul Slovaciei şi poate fi găsit după diferite denumiri: Gerlach, Gerlachovski Ştit. Altitudinea sa însă este neschimbată, 2654m.
Şi ca să vedeţi contextul, să fixăm dată şi timpul. Suntem pe 7 aprilie 2018, cu o zi înainte de Paşti. Suntem cazaţi în zona Visoke Tatry, în staţiunea Nova Polianka. Dimineaţă este superbă, când deschizi geamul te năpădeşte un aer curat cu miros de pin. Tot apartamentul nostru are vedere către Munţii Tatra. Este soare şi senin aşa că ne bucurăm de o privelişte dominată de creşte înzăpezite. Gerlachovski Ştit este cam în drept cu noi însă nu poate fi observat din cauza unor creste secundare.
Tatranska Lomnica
Plecăm cu maşina spre Tatranska Lomnica, o staţiune aflată cam la 12km de locul nostru de cazare şi cunoscută îndeosebi pentru infrastructura de schi. Aici găsim o parcare imensă, terasata, deja plină. Şi e abia ora 10 dimineaţa.
Parcăm şi noi( gratis ) şi mergem să vedem cum putem ajunge pe Lomnici Ştit. Şi aflăm: trebuie să luăm două gondole şi o telecabină. Până aici nimic deosebit. Beleaua este însă cu telecabina. E doar una singură, nu pereche cum e mai peste tot. Odată urcat pe Lomnici Ştit ai la dispoziţie 50 de minute să stai pe vârf. Urcările şi coborârile cu telecabina sunt programate la mare artă. Noi am prins bilete la cea de la ora 14:20. Şi veştile proaste continuă: preţul unui bilet este o mică avere: 49 de euro. La care se mai adăugă alţi doi euro pentru cardul de acces. Aceştia însă pot fi recuperaţi la întoarcere. Se pot obţine bilete la preţ mai mic dacă îţi iei biletele online cu câteva zile înainte. Dar şi cu riscul de a prinde vreme potrivnică sau ceaţă.
Mai multe găsiţi aici:
Cu toate astea e multă lume amatoare de altitudine. Cei mai mulţi sunt schiori. Sunt amenajate pârtii destule şi ai suficiente locuri de dat cu schiurile.
Aşadar, ne îndreptăm spre prima gondolă. Este una mai veche, cu cabine micuţe, de 4 locuri. Pentru Maria este prima experienţă de genul ăsta. Gondola noastră merge încet şi răbdător până la staţia intermediară. Acolo ne transbordam într-o altă gondola. Cabinele sunt mari, moderne şi pot transporta 12 persoane.
Gondola mare ne lasă la Skalnate Pleso cam la 1700m. Aici este raiul iubitorilor de schi. Sunt câteva pîrtii amenajate, cabana faină, restaurant, magazin de suveniruri, toalete, loc de joacă pentru copii. Şi bineînțeles staţia de telecabină. În vecinătate există şi un lac, dar este complet acoperit de zăpadă. Avem însă de aşteptat câteva ore pentru telecabina noastră.
Sus pe munte vremea e variabilă: cînd e soare orbitor și cald, cînd vine o ceață de nu mai vezi nimic.
Pentru început dăm o tură pe lângă cabană. Maria desoperă câteva amenajări pentru copii. Unele sunt parţial acoperite de zăpadă. Dar tot îşi gasete de joacă, de zbenguit, că aşa sunt copiii. Ei îşi crează tot felul de oportunităţi pentru a se juca.
Facem poze şi începem să vedem ce este pe la cabană. Restaurantul te tentează cu tot felul de băuturi şi preparate culinare. Dar ai şi de stat la coadă. Descoperim şi un loc de joacă pentru copiii. Şi este gratis. Are cam tot ce poate face un copil mic fericit: tobogane, cilindri, leagăne, căluşei, biluţe. E un loc perfect unde pot sta copii dacă părinţii schiază. Şi noi am lăsat-o pe Maria la joacă în aşteptarea telecabinei. Nu s-a plictisit, ba şi-a făcut şi ceva prieteni noi.
Între timp am plecat afară. Doar am intuit pe unde ar fi putut fi Lacul Skalnate. O potecuţă firavă ducea către o altă clădire. Cam în 5 minute ne oprim în faţa unui gard. Clădirea respectivă era un Observator Astronomic.
De asemenea, un pic mai jos este o căbănuţă mică, probabil cea mai veche din această zonă. Studiem şi treaba cu telecabina. Are capacitate mică, intuiesc undeva la 10-12 persoane. Şi urcă drept pe vârf, fără să fie nevoie de stâlpi. Paşii ne poartă şi pe o potecă marcată dar înzăpezită numită Tatranska Magistrala ce străbate o mare parte a Munţilor Tatra.
Lomnici Stit 2634m
Revenim la locul de joacă. Maria este foarte relaxată, ai zice că a şi uitat de noi. O îmbrăcăm şi mergem să ne aşteptăm telecabina. Urcăm şi stăm cam înghesuiţi. Şi luăm viteză la deal. Cabină este una retro, seamănă cu cele din România. De la un moment dat intrăm în ceaţă. Şi undeva ne oprim. Coborâm din cabină, intrăm într-o clădire şi începem să urcăm scări. Şi urcăm un etaj. Şi încă unul. ŞI încă unul. Intrăm într-un bar iar apoi ieşim pe terasă. Bate vânt tare şi este ceață
Mergem pe mica creasta din zona vârfului. Aici este amenajată o platformă pentru vederi panoramice şi desigur pentru poze. Din când în când Cel de Sus îşi mai face milă de noi şi risipeşte din ceaţă. Ca mai apoi să o aducă la loc. Mergem în continuare pe creasta până la un nou punct de belvedere. Aici este amplasat şi un panou explicativ care ne spune ce vârfuri ar trebui să vedem într-o zi senină.
Din când în când ceaţa se mai sparge şi putem privi spre pârtiile de la Tatranska Lomnica şi spre oraşul Poprad.
Cele 50 de minute pe care le ai la dispoziţie sunt mai mult decât suficiente. Mare lucru nu e de făcut pe vârf, nu ai unde pleca mai departe fără cunoştinţe serioase de alpinism şi echipament specific. O zi reuşită pe Lomnici Ştit depinde foarte mult de vremea pe care o prinzi pe vârf. Noi nu am fost chiar norocoşi însă per total m-am simţit bine la cei 2634m. Pentru Maria, combinaţia de aer tare, joacă şi altitudine a fost prea mult. Când am reintrat în clădirea telecabinei a adormit instantaneu. Imediat după ce îşi stabilise recordul de înălţime.
Ne dăm jos de pe vârf şi urmăm traseul invers: telecabina - gondola mare -gondola mică. La staţia de jos exista un automat în care bagi cardul de acces la transportul pe cablu şi primeşti înapoi cei 2 euro.
Strbske Pleso
Revenim la locul de cazare, mâncăm şi apoi ne deplasăm la staţiunea Strbske Pleso. Pleso înseamnă lac în limba slovacă. Şi în cazul de faţă este vorba de un lac mare-mare. Căruia îi dăm ocol. A fost o plimbare de seară agreabilă, lungă de câţiva kilometri. Din loc în loc erau panouri informative despre tot ce mai poţi vedea în Munţii Tatra. Ce ar mai fi de notat e ca la Strbske Pleso există o trambulină pentru sărituri cu schiurile şi un loc amenajat pentru competiile de schi fond. De asemenea de aici se pleacă pe diverse trasee pe munte. Cel mai tentant este cel pe vârful Krivan(2495m).
Noaptea de Înviere la Poprad
Revenim la cazare. Este noaptea de Înviere. Ne documentăm pe Internet despre unde găsim o biserică ortodoxă în apropiere. Google ne ajută şi ne spune că în oraşul Poprad, aflat cam la 15km de noi, s-ar găsi un astfel de lăcaş de cult. Totul e bine şi frumos. Pe la ora 11:30 plec spre Poprad cu Ramona şi Florenţa. Introducem adresa în GPS. Totul merge strună. Coborârea spre Poprad este spctaculoasa. Şoseaua coboară direct, fără serpentine. E plină de stâlpi reflectorizanţi de ai senzaţia că aterizezi.
Ajungem în Poprad numai că adresa găsită pe Internet nu de duce la biserica ortodoxă, ci exact în faţa clădirii Poliţiei. Măi să fie! Facem cercetări, mai mergem, ne mai învârtim. La un moment dat ne întâlnim cu doi băieţi. Încercam să le spunem ce căutăm. Nu prea înţeleg ei ce vrem însă ne invită să mergem cu ei.
Şi uite aşa petrecem noaptea de înviere făcând turul oraşului Poprad ghidaţi de doi necunoscuţi. Super-faină experienţă. Ei s-au străduit să ne povestească cât au putut ei de bine despre oraşul lor. Erau şocaţi că suntem din România şi am condus atât de mult până acolo. În realitate distanța nu-i aşa mare, cam 700km.
Într-un final ajungem la maşină. Mă uit iară la hartă şi plec încrezător. Şi treaba e faină de tot. Găsim şi biserica. E pe malul râului Poprad în mijlocul unui parc. Însă nu pare a fi nici o mişcare acolo. Dar găsim un anunţ în limba slovacă. Din el înţelegem că slujba de Înviere va începe la 5 dimineaţa.
Popradske Pleso
Revenim la locul de cazare şi tragem un somn de zile mari. Dimineaţa ciocnim ouă, după tradiţie. Apoi ne îndreptăm spre Lacul Popradske Pleso. Se merge cu maşina câţiva kilometri. Apoi ajungem la o parcare. Cam impropriu spus. De fapt e vorba de o stradă mai lată. Iar maşinile se lăsă pe margine contra cost. 7 euro pe zi. Parcă.
În zonă se găseşte şi o staţie de cale ferată. De fapt din Poprad şi în toată zona Visoke Tatry circula un tren electric ce opreşte în toate staţiunile. Până la Popraske Pleso se merge pe un drum asfaltat, dar în cea mai mare parte acoperit acum de zăpadă. Se urcă prin pădure relativ domol însă la final constaţi că ai urcat o diferenţă de nivel de 300-400 metri. Maria a urcat pe jos o mare parte din traseu împrietenindu-se cu alţi copii.
Slovacii nu se sfiesc să îşi ducă copiii de foarte mici în drumeţii. Am observat la ei obişnuinţa de a face acest lucru. Iar copii păreau să aibă o bună condiţie fizică.
Lacul Poprad era îngheţat bocnă. Cabana de lângă lac este cocheta şi primitoare. Dar ceea ce m-a impresionat a fost un stâlp cu indicatoare. Astea îţi arătau direcţia şi kilometri prin la vârfurile legendare de pe glob: Kilimanjaro, Agoncagua, Everest.
Aproape de cabana, însă cumva pe cealalt parte a lacului se găseşte Cimitirul Simbolic. Este un loc special amenajat aflat la 1525 metri altitudine în memoria turiștilor și alpiniștilor care au murit în Munții Tatra. Există peste 60 de cruci din lemn pictate dar mai ales multe plăcuțe( în jur de 160 ) pe care sunt scrise numele celor ce au murit pe munte. Exista nume din țări diferite, nu doar cehe și slovace.
Am vizitat acest cimitir în 2012. De data asta nu s-a putut din cauză că zăpada era mult prea mare. Am revenit la locul de cazare şi, deşi eram departe, am avut parte de o masă de Paşti ca acasă. Împreună cu Ramona am gătit cu câteva zile înainte ciorbă de miel, drob, friptură de miel, cozonac şi alte bunătăţi.
Seara am petrecut-o tot în oraşul Poprad. A fost o plimbare agreabilă de-a lungul pietonalului mare din oraş. Spre surpriza noastră, deşi nu mai umblam năuci la 12 noaptea, pe strada erau puţini oameni.
Centrul este curat şi poate cam prea liniştit pentru gustul meu. E plin de magazine cu specific montan şi cafenele. Pentru amatorii de cumpărături se găseşte chiar şi un mare mall. De asemenea se pot vizita două biserici, una evanghelică şi una catolică, un muzeu etnografic. Aşadar se poate vedea câte ceva şi în acest oraş, probabil puţin cunoscut în România.
Experienţa din Slovacia de Paşti a fost una cât se poate de pozitivă. A fost pentru prima dată când am plecat departe. Au fost şi chestii pozitive şi lucruri care au lipsit cum ar fi atmosfera specifică. Pe de altă parte fiind plecaţi, nu ne-a preocupat foarte tare să dăm telefoane sau să mâncăm mai mult decât avem nevoie. Per total am avut nişte sărbători pascale mult mai liniştite decât în România.
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole