Biserica și cetatea de la Jimbor

Data publicării: 30 mar 2009

Click aici pentru a vedea galeria completă de fotografii

Zona ce se invecineaza cu orasul Rupea e plina de asezari interesante. Si de oameni speciali. Plecat-am intr-o dimineata de martie cu gindul de a ajunge la Cața si Drauseni. Dar un indicator rutier ne-a convins, la iesirea din Homorod, sa nu cotim catre stinga ci sa merem inainte.

In primul sat intilnit, Mercheasa, exista o biserica fortificata aflata intr-o stare destul de precara. Sau cel putin asa se vede din afara zidurilor. Inauntru nu am putut intra, preotul din sat nu era acasa.


Pornim spre următorul sat, Jimbor, cale de 6km. De departe zărim pe un deal ziduri de cetate. O să ajungem acolo, dar hai să intrăm în sat să vedem pe unde. Ajungem în centru, în zona cu biserica evanghelică. După cum arată se pare că şi pe aici a existat o biserică fortificată. Clopotniţa e separată de biserică însă zidurile cele înalte lipsesc.

La casa de lângă biserica scrie în 3 limbi: Parohia Evanghelică Luterana Jimbor. Batem timid la uşă. Suntem întâmpinaţi de preotul Kunos Ludovic care ne va însoţi la biserică. De la el aflăm că Jimborul este un sat cu populaţie majoritar maghiară şi că saşii au dispărut de aici. Credincioşii evanghelici fac mari eforturi să întreţină biserica şi, după cum am văzut, fac o treabă foarte bună.


Incinta este interesantă dar simplă totodată. Stranele sunt pictate cu motive săseşti însă altarul este împodobit cu simboluri maghiare. Clădirea a fost avariată iar o parte din zidul sudic s-a deplasat. De aceea prima inpresie pe care o ai când intri e că altarul e strâmb. Din fericire prin anii 70, înainte de cutermur, s-au făcut ample lucrări de consolidare care au oprit deplasarea zidurilor şi au salvat practic această biserică.

Pe altar găsim o casetă pictată cu mult talent de o doamnă din sat. Preotul ne-o arată şi o deschide. Pe capacul interior e pictat satul de unde ies în evidenţă dealul cu cetatea şi clopotniţa bisericii.


Domnul Kunos ne povesteşte câteva lucuri legate de viaţa satului, de populaţie şi de colegii săi ortodocşi şi unitarieni. Ne spune că în această perioadă îi pregăteşte pe câţiva tineri pentru confirmare, un eveniment extrem de important în cadrul acestei culturi care va avea loc de Florii. Ne spune şi cum se desfăşoară ritualul unitarian punctând diferenţele cu ritul evanghelic.

Slujbele au loc în perioada de iarnă într-o casa aflată vis-a-vis de biserică. Tot aici preotul a înfiinţat un fel de club pentru bătrâni, prilej de întâlniri şi discuţii. Îmi spune că va încerca să reînvie tradiţia Împuşcării Cocoşului. Nu prea ştiu ce înseamnă asta şi din păcate nu e vreme de explicaţii suplimentare căci părintele trebuie să îşi intre în rolul de profesor: îşi aşteaptă învăţăceii.


Ne invită să parcurgem drumul spre cetate direct prin grădină sa. Poteca oficială pleacă pe sub o poartă de lemn aflată lângă şcoală. Ieşim din grădina preotului direct în cimitir şi de acolo într-un drum noroios pe alocuri şi care urca domol printre pini. Ajungem pe coama dealului. Celălalt versant e lipsit de pădure. Mai avem un pic până la cetate.


Domnul Kunos ne spunea că un investitor a luat în urmă cu câţiva ani cetatea în concesiune însă nu a reuşit să facă prea multe pentru ea. Acum primăria caută un alt concesionar. Şi sper să găsească repede pentru că trebuie să se apuce serios de treabă. Urgenţă e acoperişul unde lipsesc o parte din ţigle iar acest lucru a dus în timp şi la deteriorarea scândurilor, bârnelor. Preotul aprecia că anul acesta acoperişul încă va rezista.


Cetatea de Jimbor e micuţă ca suprafaţă. Actualmente are un singur zid aflat în stare destul de bună. Pe colţul sudic au existat câteva încăperi dispuse pe două nivele, probabil destinate proviziilor şi adăpostirii sătenilor în vremuri grele. Mai există un turn, pe partea opusă cămărilor, însă una din laturile sale este complet distrusă. Se pare cetatea a beneficiat în trecut de încă un zid de apărare dispus pe exteriorul a ceea ce există acum.

Puţină istorie( sursa site-ul rupea-cohalm.ro )
Prima menţiune documentară a Jimborului are loc atunci când, în perioada 1385-1553, dintr-o însemnare a Fraternităţii Capitlului de la Saschiz, rezultă că aşezarea Summer (viitorul Jimbor) aparţine acestei congregaţii religioase. În acea însemnare sunt enumeraţi preoţi care făceau parte din Fraternitatea pomenită.

În secolul al XV-lea se construieşte o biserica-sală în stil gotic. În partea de sud-est se află poarta şi turnul-clopotniță. În anul 1663, potrivit lui Heinrich Muller, soldaţii voievodului moldovean Eustratie Dabija atacă şi iau prin surprindere aşezarea Jimbor şi prada ce o găsesc la faţa locului, gospodării, case, biserica. Locuitorii s-au refugiat, din fericire, în Cetatea Jimbor, de pe deal şi atunci, furioşi, oamenii voievodului - cazaci, tătari şi moldoveni - au spart casele, au intrat în biserică, de unde au sustras ce se pusese acolo, pentru supravieţuire. În 1705 are loc un incendiu la Jimbor, iar în 1779 parohia săsească se află aproape de pieire. În 1784 se realizează nouă clădire a bisericii evanghelice.


În biserica evanghelică fortificată se găsea un altar cu două aripi, creat în anul 1520. În partea superioară era disponibil un scrin cu statui. În anul 1909 altarul jimborean a fost mutat la Muzeul Naţional de Artă din Cluj.

Ceea ce aduce unic aceasta fortificaţie este faptul că diferă de altele din aceeaşi zonă, în sensul că biserica este înconjurată de o incintă de tip oval şi nu poligonal. Construită în secolul al XIV-lea, cetatea ţărănească din satul Jimbor, judeţul Braşov, avea un rol de apărare. În urma invaziei tătare din 1690 cetatea a fost avariată fiind restaurată în anul 1692 iar în anul 1818 zidul exterior al cetăţii a fost dărâmat.

Revenim în sat după cum i-am promis domnului Kunos urmând să facem schimb de adrese de mail şi numere de telefon. Ne strângem mâinile de parcă ne-am fi cunoscut de multă vreme şi părăsim satul. Ne oprim pe câmp aproape de un şorecar ce stă cocoţat pe un stâlp veghindu-ne calea. Întoarcem capul spre bătrâna cetate nutrind speranţa că avea o soartă mai bună.


Cum ajung la Jimbor:
Din şoseaua Braşov~Sighişoara, în localitatea Rupea Gară se desprinde un drum( semnalizat cu săgeată şi asfaltat) spre satul Homorod. La ieşirea din Homorod, după ce trecem calea ferată există o ramificaţie: la stânga, pe lângă calea ferată este drumul spre Cața; înainte se merge spre Mercheașa şi Jimbor.

Pentru a vizita biserica trebuie să vă adresați la Parohia Evanghelică Luterana Jimbor. Cetatea este deschisă tot timpul ( a se citi: nu mai are porţi ).


Toate fotografiile Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2024